Vladimir Tismaneanu ne face o recomandare de lectura ‘despre partid, propaganda si pionieri’: ‘Ceea ce ne oferă Simona Preda în fascinanta ei carte “Patrie română, țară de eroi” (București: Curtea Veche, 2014) este o călătorie în interiorul propagandei pentru copii din România comunizată, o analiză riguroasă și de o admirabilă adâncime a instituțiilor, metodelor și simbolurilor aferente care aveau ca scop ceea ce propaganda numea plămădirea Omului Nou. Cu talent narativ și acuratețe conceptuală, autoarea ne invită să înțelegem cum se construia matricea emoțională a angajamentului comunist încă din anii copilăriei. Scopul era, evident, denigrarea și demolarea a tot ce ținea de “trecutul negru”. Prindea ființă cultura alternativă a noii formațiuni, cu miturile, arhetipurile, comandamentele și obsesiile ei. Citind cartea Simonei Preda mi-a revenit în memorie momentul primirii mele în organizația de pionieri, bucuria pe care am simțit-o când am fost recunoscut ca parte din marele întreg al colectivității revoluționare. Nu înțelegeam mare lucru din vorbele rostite de instructoarea noastră, dar știam că este ceea ce am numi azi un rit de trecere, un prag existențial de maximă importanță. Cravata era dintr-o mătase artificială vișinie.’
Am gasit un articol interesant despre ‘Sexul dictaturii’ sau mai bine zis al dictatorilor pe blogul lui Stelian Tanase. Lenin, Mussolini, Hitler au avut legaturi amoroase nu numai cu puterea politica si ideologiile. De exemplu: ‘Lenin era în exil din 1900 și se instalase la Paris, în 1908, mereu cu Ohrana pe urmele lui. De altfel Ohrana va nota într-unul din rapoartele sale că Inessa Armand și Lenin, periculosul lider bolșevic, sunt amanți. A fost un menaj în trei. Lenin era căsătorit cu Nadejda Krupskaia care il urma ca o umbră. Vor închiria două apartamente vecine în sudul Parisului, pe rue Marie Rose, 2 și 4. Ca în orice melodramă, Krupskaia i-a propus să îl părăsească pentru a-l lăsa liber să se dedice iubirii pentru cealaltă. Lenin i-a spus să rămînă fiindu-i utilă în afacerile partidului.’
In ‘Baabel’ am gasit o relatare semnata de Eva Galambos despre salonul de carte evreiasca de la targul Gaudeamus: ”A fost o iniţiativă, sincer să spun nu mai ştiu a cui, de a organiza un salon al cărţii evreieşti care să includă cele mai mari edituri care publică scriitori evrei. Editura „Hasefer”, a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, participă la toate târgurile mari de carte din ţara noastră şi, în măsura posibilităţilor (financiare), şi din străinătate O mare parte din multitudinea de titluri publicate se vinde, cititorii de diferite categoii fiind interesaţi de iudaism. Dar, trebuie să recunoaştem că „Hasefer” nu are monoplul autorilor evrei din lume. Nici pe departe, deşi ar vrea, motivul fiind de asemenea lipsa de fonduri. Din păcate, nu-şi poate permite să plătească drepturi de autor marilor scriitori evrei contemporani, „monopolul” lor fiind deţinut de alte edituri mari din România. În fond, nu este nimic rău în asta, este legea concurenţei, important este ca scriitorii evrei de pretutindeni şi precizez, marii scriitori evrei, să fie prezenţi, să fie cunoscuţi de cititorul din România.’
Nu sunt un pasionat al lui Paul Coelho si se pare ca nici Andra Pavel care scrie in ‘Semne Bune’ despre cea mai recenta traducere in romaneste a unuia dintre romanele sale – ‘Adulter’ – nu este: ‘Pasaje raționale, palpabile, scapă repede de sub control când intervin discursuri religioase, pseudo-religioase sau adepte ale teoriei Universului. Vulturii prind glas, șamanii vindecă probleme în cuplu, apar reflecții (unele impecabil gândite, dacă reușești să le scoți din cadru) care sfidează logica. Pagini întregi de monolog interior, filozofico-ceva, fix în mijlocul unui dialog – care se presupune că-i dinamic și readuce cheful cititorului pierdut pe drum. Pasaje grămadă, capitole chiar, care ar putea fi scoase din roman fără să schimbe povestea; poate și pentru că, atunci când le descrie, naratoarea pare că a ajuns la fericire prin metode farmaceutice.’
(Dan)
A fost Festivalul International de Literatura de la Bucuresti (FILB 7). Au scris despre eveniment, printre altii, Costi, care ne povesteste cum a fost in ziua a treia: ”Încă-mi răsună-n cap discordanţa dintre discursul de Amza Pellea al scriitorului Marius Daniel Popescu (însă un Amza cu prea mult zaibăr la bord) şi felul aşezat de exprimare al lui Petre Barbu. Un Petre Barbu în celula lui, cu ochelarii lui fund de şampanie, elevul cuminte din ultima bancă, elevul care-şi face mereu temele, spre disperarea unor tupeişti guralivi care umplu clasa cu teribilismul lor. Pe domnul Barbu abia îl auzeam. Vorbea încet şi puţin molcom, pe stilul preşedintelui ales, dar se ţinea de răspuns şi nu o plesnea de gard cum a făcut (în câte rânduri?) Marius Daniel Popescu. Aşa am aflat că Petre Barbu şi-a publicat cel mai recent roman („Marea petrecere”, Cartea Românească, 2014) fără ştirea soţiei sale, care i-a descoperit cartea abia în librării.”
Dragos scrie despre unul dintre romanele finaliste la Premiul literar ”Augustin Fratila”, Negustorul de începuturi de roman, de Matei Vișniec: ” în lumina la mișto ai postmoderniștilor, și matei vișniec ia la refec umanitatea contemporană pe temele Grele ale lumii, ca poluarea foametea obezitatea integrismul pericolul nuclear traficul de droguri energia nisipul deșeurile și însuși Romanul de fapt arta care e posibil să înceteze a fi ceea ce fost și să devină mecanizată adică total inutilă. ca în piesele de teatru, și acest roman este plin de umor. câteva racile ale literaturii române nu lipsesc – orgoliul și caracterul pestilențial al unor scriitori români, complexele și ambițiile inerente. o nebună securistă inventează un nou stil de scriere – a energiei verbale, un senzor dream patch înregistrează toate visele pentru a fi folosite literar, un calculator creează opere literare pentru scriitorul GUȚĂ, o curviștină numită ri se dovedește un vampir literar un mort povestește despre porumbei etc.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Inima inimii”, de Antonio Lobo Antunes
–”Sfârșit de sezon”, de Marius Chivu
-”Țara lui Gaiță. Pamflete minimiste, nici prea vesele, nici triste”, de Viorel Gaiță
-”3 ml de Konfidor”, de Ion Buzu
-”Întoarcerea fiului risipitor”, de Mircea Băduț
–”Una pe inimă, una pe dos”, de Adrian Voicu
–Avanpremieră editorială: ”România în Primul Război Mondial”, de Glenn E. Torrey
–Teatru: ”Cabaretul cuvintelor”, de Matei Vișniec
