”Poveste de Crăciun”, de Charles Dickens
Editura Arthur, Bucureşti, 2012
Ilustrată de Anca Smărăndache
Traducere din limba engleză de Ioana Novac
Primul gând atunci când, împreună cu colegii mei, ne-am gândit să scriem câte ceva special de Crăciun, devenită acum ”Săptămâna Filme-cărți.ro de Crăciun”, nu a fost să aleg un film, ci să caut o carte dedicată acestor sărbători, să o citesc și să vi-o prezint. Prima alegere a fost un roman clasic, ”Poveste de Crăciun”, de Charles Dickens, pe care eu îl dețin într-o frumoasă ediție apărută în 2012 la Editura Arthur, cu ilustrații strălucitoare semnate de Anca Smărăndache.
Desigur că mulți dintre voi cunoașteți povestea imaginată de Charles Dickens, apărută într-o primă ediție acum 170 de ani, în decembrie 1843. Este deja un clasic, dar sincer cred că o majoritatea însemnată a ”pasionaților” de sărbători hibernale trec cu pasivitate peste această cărțulie, pentru a viziona mai degrabă filmele ce au apărut ca adaptare a acesteia, precum ”Scrooge” (1951), ”Scrooged” (1988) cu Bill Murray, ”The Muppet Christmas Carol” (1992), ”A Christmas Carol” (1999) cu Patrick Stewart, precum și varianta Disney – ”A Christmas Carol” (2009), cu Jim Carrey. Pe ultimul dintre acestea l-am prezentat și eu pe Filme-cărți.ro, dar l-am găsit atunci întunecat, încâlcit, aproape plictisitor.
Așadar, toată lumea știe povestea, dar câți dintre noi am citit cartea? Nici eu nu o făcusem și, cu ochii minții imaginându-mi-l pe Scrooge cu fața schimonosită a lui Jim Carrey, am purces la lectură: am găsit o poveste la fel de proaspătă precum părea probabil acum 170 de ani, cu descrieri care nu cad în păcatul trecerii timpului, cu un personaj principal atent construit și care evoluează treptat, așa cum ne-am fi așteptat, având în vedere momentele prin care trece. Cine este acest personaj?
”Scrooge! Un bătrân ticălos și hapsân, strângător, cărpănos și hrăpăreț! Dur și tăios precum cremenea din care niciun amnat nu a scos vreodată decât o pipernicită de scânteie; retras și ursuz, singuratic precum un cuc. Răceala din suflet îi îngheța trăsăturile bătrâne, îi pișca nasul ascuțit, îi zvârcea obrajii, îi înțepenea mersul; îi înroșea ochii și îi albăstrea buzele; și i se strecura viclean în vocea aspră. Pe cap, pe sprâncene și pe bărbia ascuțită avea promoroacă. Ducea peste tot pe unde mergea propria răceală; își îngheța biroul în zilele caniculare, și nici măcar de Crăciun nu creștea temperatura cu un grad.”
Un personaj care pare a nu fi iubit de nimeni, care nu ar plăcea nici adulților, nici copiilor care ar citi cartea, un om care pare a avea corespondentul în Hagi Tudose al nostru și pentru care prezentul nu reprezintă decât o acumulare financiară continuă, lipsă de omenie și de înțelegere, închistare și singurătate autoimpusă:
”Însă puțin îi păsa lui Scrooge! Tocmai acest lucru îi era pe plac. Să își croiască drum pe cărările aglomerate ale vieții, ținând la distanță orice urmă de compasiune umană, era ceea ce cunoscătorii numea ”țăcăneala” lui Scrooge.”
Dar nimeni nu a fost zgârcit toată viața, nimeni nu s-a născut supărat pe viață și pe oameni, ci fiecare a evoluat dintr-o ființă inocentă și care iubea vacanța, cadourile și Crăciunul în ceea ce este acum (vesel sau supărat, darnic sau hapsân, altruist sau egocentrist) din cauza unor evenimente ce merită aflate, înțelese și poate chiar lăsate în spate. Nici pentru Scrooge calea nu a fost ușoară, dar transformarea sa este construită impecabil de Charles Dickens: fantoma fostului său asociat, la fel de avar când era în viață precum Scrooge acum, îi apare în față și îi face următoarea mărturisire, incredibilă dacă este să judecăm ”umanitatea” pe care a lăsat-o să se întrevadă atunci când era viu și sănătos:
”Omenirea e treaba mea. Binele comun trebuia să fie afacerea mea; generozitatea, mila, indulgența și bunăvoința, toate acestea erau treaba mea. Negustoriile mele nu erau decât o picătură de apă în vastul ocean al treburilor mele!”
Scrooge însă este o ființă care poate fi salvată încă din cursul vieții. Cele trei spirite care vin înaintea Ajunului Crăciunului îl pot ajuta să înțeleagă mai repede unde se află inocența sa, când și-a pierdut sufletul pentru bani și care sunt persoanele dragi din viața sa care încă țin la el. Pe rând, Spiritul Crăciunului-Trecut, Spiritul Crăciunului-de-Acum și Spiritul Crăciunului-Ce Va Să Vină, personaje extrem de diverse și complexe, îl poartă, așa cum le stă și numele, prin trecut, prezent și viitor, pentru a da o nouă menire lui Scrooge, pentru a-l transforma, dacă se poate, dintr-un om urât la suflet într-unul care să trăiască pentru oameni, pentru cei din jur.
Se poate transforma Scrooge până de Crăciun? Care sunt momentele definitorii din trecut, cum petrecea el sărbătorile acum mulți ani, pe când era doar un copil? Cum îl privesc oamenii acum, angajatul său căruia nu îi mărește niciodată salariul sau nepotul care îl vizitează anual pentru a-l invita la masa de Crăciun, chiar dacă îl refuză mereu? Cum vor privi cunoscuții moartea sa, va conta pentru cineva? Doar câteva întrebări la care călătoriile cu spiritele de Crăciun vor trebui să răspundă în așa fel încât o minimă transformare să existe în inima lui Scrooge. Și nu numai în inima lui, ci și în a noastră.
”Poveste de Crăciun” este o minunată cale de a înțelege spiritul Crăciunului. Mesajul cărții lui Charles Dickens va fi întotdeauna modern, anume că, la momentul Crăciunului, trebuie să uităm cu toții cele rele, să fim binevoitori și miloși, să răsplătim cu zâmbete nu numai pe care care ne-au fost alături, ci și pe cei care, de-a lungul anului, nu ne-au fost tocmai prieteni. Crăciunul este timpul împăcării, al înțelegerii și al amiciției. Cu aceste gânduri, trebuie să începem această săptămână!
