„Sunt liniștită, mi-e frică”, de Ștefania Mihalache
Editura Paralela 45, Colecția Metamorfoze, Pitești, 2024
Ilustrator: Laurențiu Midvichi
Volumul de poezie al Ștefaniei Mihalache, Sunt liniștită, mi-e frică (Editura Paralela 45, Pitești, 2024), are meritul de a oferi o experiență deosebită iubitorilor de poezie, cartea fiind de fapt un album de artă. Încadrarea aceasta este propusă de către Diana Iepure, coordonatoarea noii colecții de la Editura Paralela 45, Metamorfoze, al cărei obiectiv este de a reliefa modul în care diferitele forme de artă și poezie contemporană se influențează reciproc. În cazul de față poezia Ștefaniei Mihalache fiind completată sau prelungită prin intermediul unor ilustrații superbe ale artistului plastic Laurențiu Midvichi. Pe lângă ineditul acestei combinații fericite am remarcat complexitatea și echilibrul care caracterizează alcătuirea volumului.
Structura albumului urmărește o aprofundare a existenței umane, debutul se face într-o notă a concretului, explorând probleme ce definesc identitatea poetei într-un mod „aparent”, problemele „abstracte” rămânând să fie abordate înspre centrul cărții. Urmărim mesajul poetic complex, în care sunt cultivate discursivitatea și confesionalul, încercarea de expunere a răspunsului „cine sunt eu mai departe de ce cunosc și de ce pot spune ceilalți despre mine?”. Dacă titlul nu ar fi destul de sugestiv, cred că ar trebui să vă spun că poezia care deschide incursiunea în universul Ștefaniei Mihalache, ne propune o chemare la adevăr. Astfel, regăsim o voce curajoasă, o poetă completă, pregătită să se prezinte într-un mod autentic, asumându-și riscul de-a fi vulnerabilă.
Am remarcat că încă din incipit albumul explorează multiplele dimensiuni ale liricii pe care le cuprinde. Prima parte este dedicată unui timp ieșit din matcă, nu pare să (mai) fie despre poetă, ci despre o luptă atemporală. Apoi observăm cum lasă treptat în urmă o concretețe a lucrurilor imediate care nu o poate nicicum liniști, obligată să-și asigure cadrul în care să viseze și să simtă. Pune în antiteză neliniștea celei care trebuie să muncească mult („Sunt liniștită/ pentru prima oară în ultimii cincisprezece ani,// nu mai am două sau trei joburi,/ nu mai trebuie să conving pe nimeni/ să-mi treacă salariul real pe cartea de muncă (…)”) cu siguranța celei care știe cine este și care poate să cucerească lumea prin intermediul sensibilității sale, superputerea pe care o manifestă prin cuvântul scris: „Acum pot chiar, dacă vreau, să încerc/ o poezie mai tânără./ Nu am de împărțit nicio orbită cu nimeni,/ fiecare își face de cap cu muzica sferelor./ Poezia curge/ din toate colțurile lumii,/ din toate inimile sensibile,/ din toate vârstele, genurile, rasele și clasele (…)”. De la definirea lucrurilor concrete, ajungem la universalitatea sentimentelor, lucruri la rândul lor palpabile, singurele care ne pot cu adevărat defini. Poezia devine legea universală a umanității, accesibilă tuturor, mereu gata să aline, să redea căldura lumii, manifestul poetic al Ștefaniei Mihalache este o poezie care se insinuează în viața tuturor, ea este cea care se întâlnește cu poezia în mijlocul unei tihne pentru care s-a luptat și în care se desfată în versurile „care pornesc de la ambele capete ale curcubeului”.
Am deschis prezentarea cărții cu aria tematică pentru că mi se pare foarte bine fundamentată în acest sector, am putut identifica meditații asupra unor aspecte precum: poziția în societate, familia, iubirea, libertatea, eroticul și relația cu divinitatea, toate împreună fiind coordonatele existențiale ale poetei. Putem foarte ușor să ne dăm seama că avem de-a face cu unele dintre cele mai mari teme explorate în literatură, dar și marile probleme ale omului. Cu toate acestea, înaintea unei analize ceva mai punctuale asupra unor elemente de stilistică, trebuie să fac câteva precizări și asupra valorii estetice pe care o apreciez în egală măsură.
Mesajul artistic se conturează prin intermediul contrastelor, utilizează procedeul antitetic pentru a sublinia o dihotomie între ceea ce se simte și ceea ce se face, între un interior cald și un exterior iniferent. Repetiția este din nou utilizată ca structură în multe din poeziile sale: „Plus câteva pahare pe săptămână./ Plus dulciuri./ Plus că aștepți din ce în ce mai des/ vești că cei de optezeci plus din familie/ au devenit optzeci minus./ Plus mai puțină răbdare. (…)” în O doamnă, p. 262 sau „mi-am strâns ochii și mi-am încrețit fruntea/ mi-am ținut respirația și mi-am încordat abdomenul (…)” în Cinci, p. 258.
Poeta explorează un limbaj divers, fiecare poezie în parte îmbinând elemente de lexic diferit, regăsim simboluri sau recurența unor motive precum copilăria, amintirea și idei prin care se dorește o definire identitară relevantă. Am putut să observ cum leagă prezentul de un eveniment dintr-un trecut în care nu era permis să meditezi, lumea aceea aparținând verbului, acțiunii: „Pe vremea mea/ mergeam pe Dealul melcilor,/ un deal pe care-l urcă melcii/ să ajung în vârf mai repede, să-i aștept acolo.” (Acesta nu este un poem despre vreme, p. 15). Estetica Ștefaniei Mihalache, în care intuiesc o anumită predilecție spre abstractizare, spre cultivarea unei visări, a unui abandon în tandrețe și meditație, este completată de manifestul artistic al lui Laurențiu Midvichi. Ilustrațiile sale sunt vii, combinând culorile într-un mod captivant, de la roșul crud până la nuanțele deschise de albastru și nuanțele captivante de verde, tușele amplifică formele, conferindu-le personalitate.
Dacă privim albumul ca pe un întreg se poate remarca faptul că la nivel structural se mizează pe procedeul antitetic și pe cel al repetiției, ne putem bucura de multe comparații inedite și descrieri. Aceleași contraste și descriei am regăsit și în ilustrațiile lui Laurențiu Midvichi, a cărui viziune abstractizantă completează versurile. Poeta ne invită să medităm alături de ea asupra condiției creatorului, expresivitatea se împletește cu mesajul, construit prin intermediul punerii în paralel a unor probleme aparent contradictorii, dar, așa cum remarcă Radu Vancu, poezia se poate naște din orice sau poezia se află în orice.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Surse foto: edituraparalela45.ro; humanitas.ro; observatorcultural.ro.)
