Nunta la malul marii, de Abdelkader Benali
Editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2011
Traducere de Valentina Tirle
De obicei cand aleg pentru lectura opera unui autor cu origini arabe, ma astept sa gasesc o intriga bazata pe tabuuri incalcate, pe conflicte intre generatii si sexe, pornite de la rolul femeii in societatea musulmana, teme grele care starnesc reactii contradictorii si, pe cale de consecinta, atentia si aprecierea cititorilor.
„Nunta la malul marii” nu se incadreaza insa in tipare. Scris de Abdelkader Benali la numai 21 de ani, acest roman de debut al carui succes i-a consolidat increderea in sine si i-a deschis portile lumii literare autorului sau, este o comedie de familie, savuroasa si surprinzatoare, despre o nunta, ce-i drept ratata, insa plina de agitatie, umor si neprevazut.
Naratiunea nu este deloc simpla, alternand si jongland cu amintirile mai multor personaje. Incoerenta, lirismul, slalomul halucinant si plin de umor printre eroi, martori ai intamplarilor povestite si amintirile lor, fascineaza.
Povestitorul intregii actiuni, cel prin ochii si amintirile caruia ne sunt prezentate evenimentele, este Lamarat Minar, un baiat marocan crescut in Olanda, vizitand impreuna cu parintii sai Marocul, pentru nunta surorii sale Rebeca cu unchiul Mosa. Rudele se aduna, mesele sunt pregatite, participantii la eveniment sunt entuziasmati, toata lumea se bucura, mai putin …. mirele. Mosa iubeste viata, libertatea si … femeile si incearca, prin toate mijloacele, sa scape de propria nunta pe care o vede ca o condamnare.
Sarcina de a-l gasi pe fugar si a-l determina sa-si indeplineasca obligatiile asumate de familie ii revine lui Lamarat, fiind si un bun prilej pentru acesta de a-si cunoste tara pe care o viziteaza prima data dupa emigrarea parintilor sai in Olanda. Calauzit de taximetristul Halid Harbul Soselelor, eroul nostru porneste in cautarea unchiului pierdut, cu graba si fara prea multa zarva, pentru a nu disturba invitati la nunta care n-ar trebui sa stie nimic despre acest eveniment. Reusita sau insuccesul cautarilor, razbunarea sortii sau a miresei, deznodamantul si morala ramane sa le descoperiti singuri prin lectura.
Sentimentul initial este ca te pierzi in naratiune din cauza incoerentei stilului, insa asta doar pana te familiarizezi cu viziunea autorului care te poarta prin amalgamul amintirilor si divagatiilor mai multor personaje. Scheletul intregii constructii, intriga, o reprezinta fuga mirelui, iar cautarea nu e decat un prilej pentru autor de a introduce, amintire cu amintire, personaj cu personaj, idei, atitudini, pareri, imagini.
Amintiri despre Maroc se intrepatrund cu secvente din viata in Tarile de Jos, visele si sperantele parintilor lui Lamarat legate de Maroc se ameteca in povestea despre traiul lor in Olanda, amintirile taximetristului Halid au ca protagonisti atat pe Lemarat in prezent cat si pe unchiul si tatal acestuia in trecut.
Istorisirea rezultata este stufoasa, nu tocmai usor de urmarit insa subtil ironica si plina de umor…umor negru. Personaje marunte, de importanta medie sau mica in actiune, sunt zugravite in detaliu, aducand savoare si culoare naratiunii, si nu de putine ori evenimentele trec, din pasaj in pasaj, prin prisma mai multor eroi pentru a spori si nuanta autenticitatea acestora. Rand pe rand, fiecare rememorare isi ridica autorul la rang de erou principal pret de o pagina sau un capitol, pentru a te arunca din nou in neprevazut, ghidat totusi de vocea narativa care intersecteaza amintirile protagonistilor. „Nunta la malul marii” a fost distins cu premiul Geertjan Lubberhuizen in Olanda, premiu pentru debut care i-a dat lui Benali curaj in incercarile ulterioare.
Desi este o poveste moderna, Abdelkader Benali a ramas fidel radacinilor sale Nord Africane iar nostalgia patriei natale, Marocul, se intalneste in fiecare rand: in povestile despre cum s-au cunoscut parintii lui Lamarat, in dorul lor constant pentru aceasta tara, in framantarile eroului principal calator intr-o tara pe care o simte a lui dar in ale carei standarde duble nu se regaseste.
Lectura placuta!!!!!!!!!!!!!!!
