„Nihil obstat. Elemente pentru o teorie a națiunii și naționalismului”, de Dan Dungaciu
Editura Libris Editorial, Colecția Istoria, Brașov, 2018
Volumul publicat de Dan Dungaciu în 2018 este, în mare măsură, o completare a volumului „Elemente pentru o teorie a națiunii și naționalismului” (Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu”), apărut în 2012. „Cea mai importantă modificare de conținut”, ne spune chiar autorul, într-o notă asupra ediției, „este adăugarea capitolului Furtună perfectă în Europa. Spre un nou model de înțelegere a crizei europene în partea a doua a ediției din 2018” – ediția prezentă. Volumul este structurat în patru părți, tratând conceptele de națiune și identitate națională prin prisme comparative (modelul francez vs. modelul german), ținând de doctrina românească, dar și internaționale.
Autorul își pune întrebări despre importanța identității naționale în perioada contemporană, în condițiile în care factorii de decizie și liderii de opinie pun accentul pe identitatea europeană și pe rolul jucat de Uniunea Europeană în viața cotidiană. La nivel de percepție, toate datele furnizate de Eurobarometru, din 1992 până în 2017, arată că respondenții se identifică mai ales cu identitatea națională și abia apoi cu identitatea europeană. Mai precis, 2% dintre respondenți se consideră „doar” europeni, iar 7% europeni și naționali, în timp ce naționali și europeni sunt 54% și „doar” naționali 35%. Cifrele corespund anului 2017, dar tendințele înregistrate erau asemănătoare și la începutul anilor 90.
Cifrele contrazic autorii care afirmau că identitatea națională nu va mai juca un rol important după căderea regimurilor comuniste, așa cum a fost Eric Hobsbawm, istoric britanic specializat în marxism, decedat în 2012. Identitatea națională rămâne prezentă în discurs, ceea ce este vizibil și în prezent, dacă analizăm mesajele actorilor politici, nu doar în apropierea campaniilor electorale, ci și în condiții de criză sau în situații care solicită exprimarea unor opinii „cu subiect și predicat”. Luând exemplul alegerilor pentru Parlamentul European în România, aproape toate forțele politice au apelat la mesaje cu substrat național, deși contextul era european, iar ideile referitoare la Strasbourg și Bruxelles au trecut în plan secund.
Dan Dungaciu prezintă numeroase teorii și abordări despre naționalism și definiția națiunii. Aș spune că această carte este mai ales adresată specialiștilor din câmpuri de cercetare precum sociologia, relațiile internaționale sau științele politice. Sunt citați peste 150 de autori români și străini care au abordat subiectul, din diferite perspective: fie implicându-se în partea ideologică a construcției naționalismului, fie ca savanți care „au mers pe calea neutralității axiologice”, pentru a-l cita chiar pe unul dintre autorii menționați, Max Weber. Acesta, adesea considerat, alături de Emile Durkheim și Karl Marx, drept unul dintre fondatorii sociologiei, a fost unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai dezvoltării societății occidentale moderne.
Spre exemplu, una dintre definiții este furnizată de sociologul David Miller, profesor de teorie politică la Universitatea din Oxford: „Concluzia la care se ajunge ar fi că națiunea este, cu memorabila frază a lui Renan, «un plebiscit în fiecare zi»; existența ei depinde de credința împărtășită de toți că membrii ei aparțin unei realități comune și de dorința împărtășită de a-și continua viața în comun“. Practic, potrivit acestei definiții, o națiune ar fi formată din oameni care împărtășesc aceleași „credințe” și își iau aceleași „angajamente”. Pe de altă parte, Heinrich von Treitschke trata diferit aspectele legate de naționalitate: „(…) indivizii se gândesc la sine, în primul rând, ca germani sau francezi, sau oricare altă naționalitate, și numai în al doilea rând ca membri ai rasei umane în întregul ei”. Iată deci două paradigme folosite pentru a defini conceptul de națiune; componentele sau ipotezele sale, însă, sunt cum nu se poate mai diferite.
Fără a insista pe un cuprins detaliat al cărții, ci mai degrabă concentrându-mă pe aspecte generale, care pot fi studiate în ansamblu sau separat, unul dintre subiectele abordate este analiza viziunilor „clasice” cu privire la națiune. În primul rând, se oferă exemplul francez al națiunii, prin menționarea lui Ernest Renan (expert francez în limbile și civilizațiile semitice, este cunoscut și pentru teoriile sale politice privind naționalismul și identitatea națională), care a văzut națiunea drept suma elementelor comune ale unei societăți: istorie împărtășită, cultul strămoșilor, victorii și drame, dar mai ales o memorie colectivă.
De cealaltă parte, este abordată în detaliu concepția germană de „națiune”, care ține cont de moștenirea ereditară și de rasă, al cărui punct culminant îl putem regăsi la un secol după enunțarea teoriei istoricului Heinrich von Treitschke (teorie de altfel analizată cu mare atenție de Dan Dungaciu), adică odată cu ascensiunea nazismului; von Treitschke se pronunța în favoarea colonialismului german și era un opozant al Marii Britanii, dar și al catolicilor, evreilor, polonezilor și socialiștilor pe teritoriul german.
Cartea demonstrează, cu precădere, că problematica naționalismului și identității naționale este în continuare de actualitate, cu toate că se vorbește intens despre integrarea europeană, despre ideea că am fi cu toții, în primul rând și mai presus de toate, europeni. Studiile arată însă că, în continuare, oamenii rămân atașați de identificarea lor națională, de patriotismul local, iar în majoritatea cazurilor este vorba despre apartenența bazată pe valori împărtășite, reguli și cutume.
„Nihil obstat…” se deosebește de alte cărți care tratează același subiect sau subiecte conexe tocmai pentru că literatura de specialitate pe această temă lipsește aproape complet din România. De altfel, în bibliografia sa (întinsă pe nu mai puțin de 16 pagini), Dan Dungaciu citează doar câțiva autori români. Cartea sa se dovedește, așadar, salutară în această direcție, în condițiile în care subiectele tratate sunt de mare interes nu doar pentru cei care studiază (oficial și neoficial) fenomenul, ci și pentru cititorii care doresc să se informeze dintr-o sursă verificată și sigură.
„O criză care este astăzi mai mult decât teoretică pare să marcheze profund societățile noastre. După cum am încercat să arătăm aici, o largă prăpastie între practicile noastre sociale și principiile noastre se cască progresiv. Pare că trăim astăzi în societăți fără de sens, sau, mai bine zis, într-o criză globală a sensului”, spune autorul volumului, la finele unor concluzii argumentate, și totuși mișcătoare. În contextul crizei mondiale actuale în contextul pandemiei și al recesiunii economice care pare să pândească după colț, consider că sunt cuvinte vizionare, și poate multe dintre teoriile autorului ar merita cercetate.
Nota redactorului: În vederea unei înțelegeri mai profunde a subiectului cărții, îi mulțumesc jurnalistului Radu Eremia, doctorand în Științe Politice, pentru contextualizarea informațiilor și explicațiile despre conceptele abordate.
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Sursă fotografii: Libris.ro, Radiochisinau.md, Ec.Europa.eu)
