”Pădurea. Instrucțiuni de folosire”, de Peter Wohllenben
Editura Publica, Colecția Publica Extra, București, 2018
Traducere din germană de Paul Slayer Grigoriu
Nu am citit ”Viața secretă a copacilor”, de același autor, dar pot să spun că, dincolo de a fi un pădurar și un îngrijitor al pădurilor din Germania, Peter Wohlleben este un scriitor cu har și un ecologist convins, așa că ne oferă în acest nou volum, ”Pădurea. Instrucțiuni de folosire”, un manual pertinent și în același timp discret despre drumeții și despre relația noastră cu pădurea. Dincolo de învățăminte pentru specialiști despre cum se face împădurirea sau despădurirea, despre plantarea de puieți sau acceptarea populației crescânde de lupi sau de urși, avem de-a face cu un ghid foarte util despre o mulțime de lucruri de care ne temeam sau pe care nu le luam în calcul. Iată unele dintre sfaturile sale:
1. Nu hrăniți animalele din pădure
Și asta nu pentru că s-ar putea ca apoi să își dorească mai multă mâncare chiar de la voi și s-ar putea să vă urmărească. Ci pentru că, hrănindu-le, nu mai operează selecția naturală și mai multe animale decât trebuie supraviețuiesc iernii: ”Numărul de animale mai mare decât ce poate suporta (a se citi: hrăni) ecosistemul dispare în mod normal în anotimpul rece. Moartea de foame este, oricât de cumplit ar suna, un lucru cât se poate de firesc. Doar așa se păstrează un echilibru între vegetație și populația erbivoră. Mila și hrana adusă de milă duc la supraviețuirea unui număr mai mare de animale, iar consecința este că problema se exacerbează. În plus, paraziții ca tenia se răspândesc mai mult și slăbesc căprioarele.” (pag. 36)
2. Feriți-vă de căpușe prin îmbrăcăminte adecvată
Dacă animalele periculoase sunt aproape exterminate în pădurile din Europa (lupii, urșii nu sunt așa de periculoși precum credem noi), trebuie să ne îndreptăm atenția și spre cele mai mici, iar printre acestea căpușele răspândesc boli și stârnesc îngrijorare. Autorul volumului spune că pericolul de a te alege cu căpușe se diminuează drastic dacă ai ruta și hainele potrivite. În privința rutei, este clar că nu se găsesc căpușe pe drumurile forestiere, ci mai ales pe rutele animalelor, drumurile înguste pe unde trec, de exemplu, căprioarele. Dacă totuși treceți pe acolo, e de preferat să aveți pantaloni lungi, de culoare deschisă, pe care căpușele se evidențiază ca niște puncte negre, foarte mici. Dacă o asemenea gânganie se înfige totuși în picior, trebuie să o scoateți imediat, drept în sus, fără să o striviți. Nu reușiți: o vizită la medicul de familie și niște antibiotice! Sunt niște ființe tare păcătoase.
3. Ce e de făcut când ne întâlnim cu un lup
Se pot întâmpla și surprize din acestea, mai ales acum, după ce populația de lupi s-a mărit și în Germania, și în România. Iată ce trebuie făcut: faceți-vă vizibili, bateți din palme și strigați tare. Astfel, îi veți atrage atenția animalului asupra voastră (autorul spune că și privitul în ochi este eficient, dar nu știu câți dintre noi vom avea puterea asta). Dacă nu sunteți siguri, puteți să vă retrageți, dar încet. Dacă fugiți, animalul simte teama și văzând mișcarea dvs. rapidă, să i se declanșeze reflexul de prădător. Nu aruncați cu pietre sau cu bețe, pentru că asta le face foarte curioase. Dar în cele mai multe cazuri, animalele vă vor vedea de la distanță și apoi vor pleca.
4. Nu aruncați nimic în pădure. Nimic-nimic
Foarte interesant acest aspect. Cu toții ne gândeam ca, atunci când mergem în natură, putem arunca liniștiți resturi alimente naturale, precum o coajă de banană sau un cotor de măr. Ei bine, nu, pentru pădure nu există gunoi ”bun”. Motivele sunt mai multe: substanțele injectate în coji (vă aduceți aminte de pățania recentă cu cireșele ale căror coji nu se consumă?) sau cerurile care le fac să strălucească atractiv, dar nu așa de natural, lucruri care îngreunează descopunerea și lasă în sol substanțe care înainte nu existau acolo. Cât despre hârtii, ambalaje sau chiar șervețele reciclabile, care se descompun ușor, nici atât: senzația de murdărie este neconformă cu termenul ”pădure”. Iar în Germania nici nu se mai pun coșuri de gunoi pe traseele turistice din păduri, pentru că oamenii nu mai iau seama că acesta se umple și aruncă gunoiul în jurul coșului.
5. Întâlnirea cu insectele ”înțepătoare”: țânțari, tăuni, furnici
-țânțarii: în luna mai, după ”hibernare”, apar populațiile mari de sugători de sânge, formate din țânțari și musculițe. Le place în pădure, unde există umbră și mai multă umiditate, așa că dacă doriți un loc de odihnă, e bine să nu fie adânc în pădure, ci undeva la marginea unei poieni sau un loc vântos, de care țânțarii se feresc. În niciun caz să nu vă spălați pe cap înainte de drumeție, pentru că aceștia sunt înnebuniți de mirosul de șampon proaspăt. Dacă insistați cu spălatul, o pălărie e suficientă;
-tăunii: problema cu ei este că sunt invers decât țânțarii. Așa că dacă veți fugi din pădure să scăpați de ultimii, veți ajunge într-o poiană luminată unde vă așteaptă tăunii. Ei se feresc de umbră, așa că aveți de unde alege. Idei suplimentare: îmbrăcăminte rezistentă la înțepături; produsele chimice, spray-uri care îndepărtează insectele;
-furnicile roșii de pădure: nu sunt periculoase, ci doar neplăcute. Adică nu înțeapă, ci mușcă și aruncă un fel de acid tipic furicilor. Cum ne apărăm: prin încercarea de a nu lăsa descoperit niciun petic de piele, mai ales la membrele inferioare. Așadar, ciorapii peste pantaloni, iar dacă rămâneți mai mult în apropierea unui mușuroi, alergați pe loc, pentru că atâta timp cât picioarele se mișcă, furnicile sar de pe ele.
Mult mai multe sfaturi puteți descoperi citind tot volumul. Nu numai drumeții, dar și ecologiștii auto-declarați vor găsi aici informații interesante, care pot îmbogăți propriile cunoștințe despre natură.
