”Jurnal rusesc”, de John Steinbeck
Editura Polirom, Colecția „Biblioteca Polirom”, Seria de autor „John Steinbeck”, Iași, 2015, 248 p.
Traducere din limba engleză și note de Petru Iamandi
Călătoria lui John Steinbeck, împreună cu fotograful Robert Capa, în Rusia lui 1947 spune foarte multe despre stilul american de a fi și de înțelege realitatea; chiar dacă ediția de față nu este însoțită și de fotografile lui Robert Capa (cum era ediția din 2010 de la Editura Rao, în aceeași traducere), stilul lui Steinbeck este unul deosebit. El vede o Uniune Sovietică în plină reconstrucție după războiul devastator, și subliniază potemkiadele la care asistă; un personaj incomod pentru gazdele sale, este tratat cu precauție, așa cum spune un fragment din raportul KGB, reprodus pe coperta a IV-a: „Steinbeck este un om cu convingeri conservatoare și, în plus, recent a deviat și mai mult spre dreapta. De aceea trebuie să-l abordăm cu multă precauție și să evităm să-i arătăm ceva care ne-ar putea afecta.”
Viitorul laureat Nobel pentru literatură (1962), John Steinbeck, intră într-o Uniune Sovietică falsificată și terorizată de stalinism; în bună măsură știe la ce să se aștepte, pentru că el spune sau trăiește o „veche poveste”; de pildă, cea despre libertatea cuvântului, atunci când i se adresează, pe un ton arțăgos, întrebarea: „Păi, de ce guvernul vostru nu controlează aceste ziare și pe oamenii care vorbesc despre război ?” În mod didactic, scriitorul și fotograful explică și nuanțează, „ca de atâtea ori până atunci, că noi nu credem în controlul presei, că adevărul iese la iveală întotdeauna, iar restricțiile nu fac decât să ascundă lucrurile rele. La noi în țară preferăm ca acești oameni să vorbească în public până îi doare gura și să scrie până îi doare mâna decât să le astupăm gura, iar ei să-și picure otrava pe ascuns.”
Moscova cuprinsă de sărbătorirea a 800 de ani, Georgia, locul natal al lui Stalin și plaiurile de vacanță de la Marea Neagră, Kievul și colhozurile sale, Stalingradul, totul este optimist sau armonios în atitudinile localnicilor; ușor îngroșat comportamentul lor, poate, dar nu transpare teroarea stalinistă, doar seriozitatea și încruntarea omenilor din Moscova, în comparație, de pildă, cu ucrainenii sau cu alte popoare.
Regia se vede foarte clar din felul în care vizitatorii erau întâmpinați; în Ucraina, „micul dejun trebuie să fi fost gândit în cele mai mici amănunte, fiindcă așa ceva eu nu am mai văzut. Mai întâi am primit un pahar de apă plin cu vodcă, apoi, patru ouă prăjite pentru fiecare persoană, doi pești prăjiți uriași și trei pahare de lapte, apoi murături, apoi un pahar de vin de vișine, pâine neagră cu unt, o ceașcă plină cu miere de albine, alte două pahare de lapte și, la sfârșit, încă un pahar de vodcă.” Nu lipsesc, dincolo de aceste mese pantagruelice, situațiile grotești sau hilare, dispuse în jurul unor teme: șofatul, autoritatea sau kaghebistul de serviciu, comunicarea în genere, desfășurată cu atenție. Câte o scenă impresionantă explică de fapt complexa și dificila realitate a Uniunii Sovietice și mai ales a vizitatorului Uniunii Sovietice; un exemplu este cel al fetei care se hrănea cu resturi, ieșită din lumea subpământeană a Stalingradului, oraș care își păstrase intacte pivnițele, unde locuiau oamenii, ieșind dimineața la suprafață, către serviciu sau rutina zilnică. Dar asemenea întâlniri sunt rare, iar dacă fotograful imortalizează o astfel scenă, cenzura, inevitabil, își va face datoria.
Meritul cărții vine din perspectiva onestă a ei și a autorului; deși sunt consemnate și întâlniri cu alți scriitori sau artiști (Ilya Eherenburg, Louis Aragon), dorința de autenticitate și stilul unui mare scriitor compensează orice relatare falsificată de amenințări sau promisiuni.
