„Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonieri în lumea dependenței”, de Gabor Maté
Editura Herald, Colecția Psihoterapia, București, 2021
Traducator: Vasile Semeniuc
„- Nu mi-e teamă de moarte, mi-a spus un pacient. Uneori îmi este mai teamă să trăiesc.
Teama de viață așa cum o experimentează ei, stă la baza consumului de droguri în rândul pacienților mei.”
Iată, în sfârșit, un autor care nu are nevoie de prezentări exclusiviste, de incursiuni merituoase în tot felul de premii profesionale. Iată un Om, care aidoma lui Charon, își întovărășește pacienții bolnavi de dependențe până spre locul în care doar liniște își mai croiește drum.
Gabor Maté este un psihoterapeut, psiholog, medic specializat în sfera dependențelor distructive, care a reușit să înțeleagă mecanismul nociv al adicțiilor și să ne ofere o soluție minimă. În volumul „Pe tărâmul fantomelor înfometate”, tradus la editura Herald, găsim o analiză la rece a lumii promiscue în care acesta activează. Nu știu cine s-ar mai încumeta să trăiască experiența unui ghetto de la periferia orașului Vancouver în care mișună tot felul de marginali, de la prostituate la copii fugiți de sub protecția părinților. Nu știu ce medic, fără frică, ar reuși să privească dincolo de istoria medicală a pacientului și să sape adânc în motivație.
Maté o face și ne vorbește prin această carte, scoțând la iveală istorii de-a dreptul șocante, istorii ale oamenilor care fie au trecut de linia ireversibilului, fie sunt la un pas ori au luat decizia de a se schimba. Cert este că metoda lui Maté pornește de la o convingere de-a dreptul șocantă: acceptarea adicției este primul pas spre vindecare. Evident, a rezuma doar prin această frază experiența sa ar fi o nesăbuire din partea, ca cititor.
Trebuie să menționez că psihologul a pus bazele unui sistem asistat de ajutor pentru persoanele cu dependențe, cum ar fi consumatorii de droguri. Faptul că aceștia nu se mai înțeapă cu seringi infecte în zone rău famate, ci aleg să primească acea substanță narcotică într-un cabinet medical este un prim pas spre a obține ajutor real. Tot Maté vorbește despre intruziunea în climatul social, despre înțelegerea echilibrului intern și despre faptul că vocea dependenților trebuie auzită și înțeleasă.
Deși a fost și este criticat pentru abordarea sa libertină, Maté nu poate fi învinuit de abordarea superficială a problemei, dimpotrivă mi se pare că are o atitudine constructivă, pertinentă, uneori dură (pornind de la propria sa adicție ca workaholic), dar mereu empatică. Această empatie se resimte și în felul cum își descrie munca: „Când pacienții mei dependenți mă văd, ei îl caută pe adevăratul eu. Asemenea copiilor, nu sunt impresionați de titluri, reușite, credite mondene (…) Ce le pasă lor este dacă sunt absent sau prezent ca ființă umană”.
Volumul „Pe tărâmul fantomelor înfometate” este jurnalul unui altfel de doctor. Nu o să vă dea lumea peste cap în felul cu care pretind să o facă alte cărți, dar cu siguranță va deschide supape empatice de care poate că ați uitat. Cred că o astfel de lectură ne ajută să percepem relativitatea șabloanelor noastre sociale. Tentativa de a-i împărți pe toți în buni și răi, după o astfel de carte, este sortită eșecului.
Puteți cumpăra cartea: Editura Herald/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografie autor: wholehearted.org)
