”În numele poporului meu – o femeie afgană îndrăznește să ridice vocea împotriva lorzilor războiului”, de Malalai Joya, Derrick O’Keefe
Editura ALLFA, București, 2010
Traducere din limba engleză de Andreea Boldura
În anul 2003, numele Malalai Joya devine cunoscut în presa internațională datorită discursului susținut în fața adunării Loya Jirga, aleasă pentru a ratifica Constituția Afganistanului. Când, în sfârșit, Malalai a primit cuvântul în fața adunării, aceasta a acuzat pentru prima dată în public faptul că țara ei este condusă de către lorzii războiului, adică de către acei oameni care în trecut (fie în perioada invaziei rusești, fie în timpul războiului civil sau a dominației talibane), au fost răspunzători de ororile de război petrecute pe teritoriul afgan. Malalai este cea care cere pedepsirea acestor așa numiți lorzi și alegerea unor reprezentanți care să nu aibă legături cu grupările ce timp de zeci de ani au decimat Afganistanul.
Peste câțiva ani, și anume în 2005, Malalai Joya este aleasă de către cetățenii afgani din regiunea Farah drept reprezentanta lor în Adunarea Națională – Wolesi Jirga – și rămâne membră a acestei adunări până în 2007, când este eliberată din funcție de către conducătorii adunării, fiind acuzată că a insultat public reprezentanții Adunării Naționale. În acest context, Malalai s-a bucurat de susținere din afara țării, însă această susținere nu i-a adus rolul înapoi.
Cartea de față este concepută ca o biografie a lui Malalai, o tânără ce a preluat numele unei alte luptătoare afgane, Malalai of Maiwand, ce a luptat în anii 1880, în timpul celui de-al doilea război Anglo-Afgan, care, precum predecesoarea sa, nu are frică de nimic și de nimeni, în ciuda amenințărilor primite și a atentatelor ce i-au fost destinate.
Malalai a fost un exemplu pentru compatrioții ei, având curajul să expună ororile de război ce au rămas nepedepsite, corupția guvernului afgan de după război, precum și implicarea Statelor Unite în politica afgană. Încă de mică, Malalai a fost expusă războiului și discuțiilor politice, beneficiind în primul rând de educația unui tată cu vederi liberale, un fost student la Medicină ce a luptat împotriva invaziei sovietice. Aventura lui Malalai începe în 1982, la vârsta de numai 4 ani, când este nevoită să se alăture refugiaților de război, în Iran; după retragerea sovietică, familia ei se întoarce în țara natală, în regiunile Herat și Farah, în 1998, în timpul dominației talibane. Încă de mică, Malalai a fost implicată în activități umanitare, preluând rolul de activist social, fără să realizeze; a început prin a ajuta femeile și copiii din taberele de refugiați să învețe să citească și a continuat prin crearea de școli clandestine pentru fete.
Malalai își relatează povestea cu ajutorul lui Derrick O’Keefe, un activist canadian, descriind eforturile pe care ea și asociația OPAWC (Organizația de Promovare a competențelor femeilor afgane), le-au făcut de-a lungul timpului pentru a susține educația femeilor, precum și pentru a construi și întreține spitale. În curând, Malalai avea să devină directoarea OPAWC pentru vestul Afganistanului și de aici până la momentul în care ea este aleasă reprezentanta Heratului la Adunările Naționale ale statutului nu a mai fost decât un pas.
Afganistanul este cunoscut bineînțeles prin prisma evenimentelor tragice de la 11 Septembrie; în urma atentatelor, SUA a bombardat și a ocupat Afganistanul, talibanii fiind înlocuiți cu comandanții Alianței Nordului, extremiști care la rândul lor au profitat de putere în timpul războiului civil (1989-1996). Curând aceștia urmau să formeze noul guvern afgan sub conducerea lui Hamid Karzai, susținut de către Statele Unite ale Americii. New York Times scria la 19 Noiembrie 2001: Numeroșii lorzi ai războiului care au distrus Afganistanul la începutul anilor 90 și care au fost alungați de talibani din cauza corupției și a perfidiei de care au dat dovadă s-au întors pe tronurile lor, de unde nu se sfiesc să-și exercite puterea în același mod în care au făcut-o întodeauna. În acest context, Malalai și-a început lupta, denunțând mereu corupția și presupusa democrație de care se bucură statul afgan.
Viața lui Malalai, expusă prin paginile acestei cărți, pare să fie viața unei eroine, așa cum o numesc publicațiile internaționale, a unei persoane care necontenit își riscă viața pentru binele țării sale. O persoană simplă, care încearcă să aibă și o viață personală, fără să renunțe la implicarea socială. Cartea este o combinație interesantă de istorie, activism politic și dezvăluiri personale, care împreună oferă o înțelegere mai clară a activistei Malalai, pentru cei interesați de persoana ei în mod special, sau un exemplu de eroină modernă pentru cei care au nevoie de inspirație.
Iar în încheiere, câteva cuvinte despre lupta purtată de către Malalai, care are la bază aspecte simple ale vieții, printre care rolul important al învățăturii, susținut de către Bertolt Brecht în Laudă învățăturii:
Învață lucrurile elementare!
Pentru cei cărora le-a venit timpul
Nu e niciodată prea târziu!
Învață ABC-ul. Nu va fi suficient,
Dar învață-l! Nu te descuraja!
Începe! Trebuie să știi totul.
Trebuie să preiei controlul.
