Enciclopedia înţelepciunii, de Arina Avram
Editura All Educational, Bucureşti, 2011
Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii All.
Înţelepciunea practică a popoarelor lumii nu este nici pe departe atât de eterogenă pe cât cred mulţi. Citind “Enciclopedia înţelepciunii”, m-am convins defintiv că “vorbele din bătrâni” ale diverselor culturi diferă mai degrabă din punctul de vedere al limbajului utilizat şi nu al esenţei lor.
De pildă, pe tema universală a necesităţii evitării riscurilor inutile, francezul zice: Nu întărăta câinii până nu ieşi din sat! Turcul zice: Nu călca pe coadă şarpele care doarme! Spaniolul are şi el un îndemn: Nu da oaia în paza lupului! Arabul zice: Dacă ai reuşit să scapi de leu, nu încerca să-l vânezi! Armeanul spune: Împrieteneşte-te cu câinele, dar nu lăsa băţul din mână. Chinezul zice: Nu conta să scapi de vâltoarea apei , agăţându-te de coada unui tigru! Iar românul are şi el ceva de zis: Nu vinde pielea vulpii înainte de a o prinde! (eu ştiam versiunea cu blana ursului din pădure). De fapt, toţi vor să spună cam acelaşi lucru: fii prudent! Doar animalele pe seama cărora este construit proverbul diferă, în funcţie de fauna specifică fiecărei ţări…
În aceste condiţii, este perfect justificată opţiunea autoarei cărţii de a grupa proverbele nu pe ţări, regiuni sau epoci istorice, nici alfabetic, ci pe 107 teme, care pot fi considerate la fel de bine 107 lecţii ale experienţei umane acumulate pe parcursul secolelor. Menţionez doar câteva dintre aceste lecţii: Începutul să fie bun!, Pentru orice acţiune e nevoie de pregătire, Adaptează-te!, După ploaie vine soare, Nicăieri nu e ca acasă. Iar explicaţiile furnizate la începutul cărţii şi la fiecare temă sunt captivante şi concise.
Astfel organizate, proverbele – dintre care foarte multe sunt adevărate bijuterii literare – se constituie nu doar într-un tezaur intelectual, ci şi într-un original şi deloc plictisitor cod de conduită. După cum spunea Aristotel, “proverbele sunt fragmente ale unei foarte vechi înţelepciuni ocrotite de naufragii şi ruine graţie scurtimii şi justeţei tonului lor”. Din această perspectivă, “Enciclopedia înţelepciunii” se plasează cu câteva clase peste unele dintre (prea) numeroasele cărţi care oferă ponturi, mai mult sau mai puţin utile, despre cum să te porţi în diverse situaţii pentru a avea succes în viaţă.
Nu pun punct acestei recenzii înainte de a menţiona proverbul englezesc care încheie şi “Enciclopedia înţelepciunii”: Viaţa e prea scurtă pentru a citi cărţi proaste.
1 comment
imi place proverbul englezesc cu care se termine si cartea de fatza..:)