”Motivul X”, de Stefan Ahnhem
Editura Litera, Buzz Books, Bucuresti 2020
Traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin
“Tot ce ştii este greşit” (G. Paldynski)
Din nou in actiune, in lupta cu derapajele periculoase si intunecate ale psihicului uman, in timpuri in care democratia permite prea mult unora, pentru a se implini si a actiona la limita inumanitatii.
Ahnhem a lasat cireasa de pe tort pe ultimele pagini ale romanului din seria Fabian Risk citit si recenzat de curand.
Vorbesc despre cateva carlige pe care ni le arunca si cu care ne prinde de nas, in vederea urmatoarei sale carti din seria Fabian Risk (doua sunt deja scrise si publicate afara).
Ultima fraza a romanului anterior este “Dar n-avea importanta, pentru ca oricine o fi fost in spatele acelei ferestre avea sa fie prima sa victima. In sfarsit, jocul putea sa inceapa”. Stiti un carlig mai bun? Sau o bucatica de zahar mai dulce?
Avem acum a discuta despre cel de-al patrulea volum din serie, istorisind in continuare “viata si opera” inspectorului de politie suedez Fabian Risk si a colegilor sai, Irene, Molander, Flippan si sefa Brigazii Omucideri din Helsingborg – Astrid Tuvesson.
Lumea in care incercam sa traim normal astazi. O lume pe care Ahnhem continua sa ne-o prezinte in lumina cruda a adevarului, neocolind subiecte controversate si insistand sa abordeze si sa ne dezvaluie problemele xenofobiei, rasismului, extremismului de dreapta, islamofobiei, nationalismului si pedofiliei, plagi sociale in crestere. Intr-un stat democrat, cu un statut al democratiei bunastarii peste media europeana, insa amenintat si subminat la radacina de o multitudine de probleme sociale complexe si de frisonante deviatii psihologice si psihiatrice ale unor indivizi adeseori greu de reperat in societate.
O parte neasteptat de sumbra si periculoasa a societatii suedeze (in expansiune – de altfel – pe multe alte coordonate geografice).
Persoane si personalitati aflate in fruntea unor institutii de stat sau in fruntea unor organizatii “democrate”, se dovedesc si in acest ‘Motiv X” entitati lipsite de constiinta, golite de tot ceea ce inseamna normalitate la nivel mental si sufletesc, sociopati si pericole acute pentru sanatatea si stabilitatea sociala si politica a statului si a cetatenilor sai. Si pentru ca statul, in atare situatie, sa nu ajunga sa raspunda prin masuri disperate, antidemocratice, este nevoie de cei de pe baricadele de aparare, respectiv si de politisti integri profesional. Precum Fabian Risk si colegii sai (chiar daca pas cu pas, inca de la primul volum din serie, incepem sa ne indoim de calitatea umana si integritatea unora dintre acestia).
Drumul catre adevar nu este insa simplu.
Stefan Ahnhem este un bun cunoscator si analist al problemelor Suediei (si lumii in ansamblu) contemporane, nu se sfieste sa le abordeze si o face cu multa maiestrie scriitoriceasca, construindu-si atent scheletul actiunii, pe care plaseaza pagina cu pagina, personajele captivante, viata lor intima si familiala, actiunile si motivarile lor profesionale.
Punctul de continuare cu volumul anterior – il reprezinta Matilda, fiica lui Fabian Risk, revenita dintr-o coma grea si aflata intr-o transformare maturizanta ciudata, cautand in continuare, in relatia ei cu fantoma Greta, sa afle persoana din familie, care urmeaza sa-si piarda viata. Matilda este convinsa “ca totul in viata este predestinat (…) putem sa ne modelam calea, sa alegem daca o luam la stanga sau la dreapta, sau inapoi, dar tinta pe care o vom atinge in cele din urma, dorinta pe care o vom atinge in cele din urma nu depinde niciodata de noi. Indiferent ce facem, acolo o sa ajungem”.
Si nu numai atat, caci si Theodor, fiul adolescent al politistului, este marcat de vina de a fi participat (in Danemarca) la una dintre crimele grupului de tineri suedezi asupra unor bieti homeless fara aparare. Perspectiva de a-si recunoaste participarea si vina in fata politiei, perspectiva de a ajunge la inchisoare, il apasa puternic. Si va trebui sa inteleaga ca tacerea nu este cea mai buna alegere pe care “sa-si cladeasca intregul viitor”! Un viitor cladit “pe o minciuna”.
Suedia si rasismul… o crima infioratoare asupra unui baietel sirian de 11 ani din Bjuv. Pare un caz de rasism si xenofobie… doar pare. “Politicienii locali puteau sa tot incerce sa musamalizeze reputatia rasista a regiunii si sa vorbeasca de ea ca de partea cea mai verde a Suediei. Sentimentul general era ca, mai degraba, aceasta este partea cea mai cafenie. Un loc in care oamenilor li se pare ca cea mai mare amenintare la adresa securitatii nationale este cresterea imigratiei”. Rasismul si xenofobia – in crestere, Neonazisti si extremisti de dreapta se invarteau cam peste tot si erau organizati la vedere sau subtil, sub fatade mincinoase. Si iata, organizatia “Democratii Suediei” – pe cale sa devina al treilea mare partid din tara, care are o filiala si in Bjuv, este condusa de Sievert Landertz, un nazist vopsit in democrat.
Situatia acestor imigranti, care muncesc cinstit, dar traiesc deja cu frica in suflet, nu este de invidiat. Unii cetateni cinstiti sunt alaturi de ei si sunt critici fata de politicile statale de gen. “Le oferim un acoperis deasupra caplui si bani ca sa se descurce. Dar cum sa-i facem vreodata sa se simta acasa daca nu le oferim si un pic de simpatie? Asta e tot ce speram… sa vina cineva de la politie si sa arate ca ne pasa cu adevarat.”
Moartea cumplita a pustiului, de o salbaticie greu de imaginat, ridica toata echipa de politisti intr-o noua ancheta.
Si o noua crima, asupra unei tabere de baraci ale refugiatilor – 180 de azilanti… trei persoane ataca– benzina – din belsug – “intreaga operatiune n-a durat mai mult de trei minute. Restul era chimie. Trei morti si aproximativ douazeci de raniti, dintre care cativa sunt femei si copii, fac ca incendiul din tabara de refugiati sa fie unul dintre cele mai grave produse in Skane in ultimii ani”
Irene, colega lui Fabian Risk, stie ca a trecut vremea cand “oamenii urmareau Radacini si Linia maritima Onedin – (seriale icons) – iar o inghetata nu costa decat doua coroane. In ziua de azi scrijelesc svastici pe ziduri si in autobuz scuipa oamenii care au pielea de alta culoare.”. Intruniri secrete ale nazistilor organizate de “Partidul Suedezilor, National Democratii sau Al Treilea Cuib al Miscarii de Rezistenta Nordice”, başca mesajele amenintatoare antisemite pe care le primeste Irene si despre care nu vorbeste cu colegii ei. Iubitul ei Hampus e membru active al “Democratilor Suesezi”.Trezirea Irenei, privind relatia cu partenerul/iubitul ei Hampus, atunci cand afla ca acesta face parte din clica nazista a lui Landertz, este greu de suportat, insa politista gaseste resursele psihologice si profesionale necesare in atare situatie.
Pentru Irene, pentru Fabian Risk si pentru ceilalti politisti din echipa, discursurile de gen, ale lui Landertz sunt abominabile:
“Pe un taler al balantei sunt oamenii suta la suta umani, ca toti cei de aici, a continuat Landertz. Pe celalalt taler sunt suta la suta mahomedani, si chiar in clipa asta se revarsa peste hotarul nostru. Paraziti gata sa ne violeze femeile, sa se usureze in bisericile noastre, si sa suga ca lipitorile toate bogatiile tarii noastre! Nu trebuie decat sa va uitati la cifre, e incontestabil. Noi construim, Noi producem si cream. Si ei ce fac? Da, ei iau! Ne iau banii. Slujbele. Locurile noastre din universitati. Casele. Porcii afurisiti au chiar tupeul sa ocupe locurile din fata din autobuz!”
Dar Stefan Ahnhem vine si cu alte ploturi in romanul sau, istorii sociale de viata si de moarte, psihopatii cutremuratoare, le-as spune ca acestea toate, oglinda vietii – formeaza jocul cu timpul si intersecteaza faptele din treut cu cele de azi… cazuri reci inca neelucidate.
Autorul ne introduce si in lumea acelor persoane care le permit unora sa isi exercite controlul psihologic asupra lor, sau se lasa imbrobodite de canalii subtile – pana la “subjugare, pana ce ar fi ascultat iar de ei, ca un caine bine dresat”.
La un moment dat, pentru ca ma tot intrebam unde a disparut politista daneza Inga Dahlberg – iata ca Kim Sleizer, superiorul ei din Politia Helsingor reintra in actiune, ingrijorat si obsedat de Dunja Hougard si de disparitia ei absoluta, obsedat sa o gaseasca si sa-si reverse asupra ei ura si instinctele distructive.
O serie de noi crime… Nu stim cum si de ce sunt alese victimele, totul pare fara logica, fara legatura… lumi diferite, spaime, tragediile victimelor.
Brigada de politie are nevoie de Fabian Risk. Dar Fabian este in concediu, dupa cumplitele intamplari din volumul anterior, le lipseste colegilor si sefa lui “simtea deja (…) lipsa capacitatii lui de a gandi neconventional” in cazul analizarii cazurilor cu care se confrunta echipa politiei. In acest concediu Fabian Risk este pe urmele elucidarii cazului sinuciderii colegului Hugo Elvin… intrebari… dovezi trunchiate, dovezi manipulate – umbra lui Molander, vechi si noi crime disimulate si politistul stie ca “nu conteaza cat de meticulous cureti in urma ta – undeva ramane intotdeauna un firisor de praf “, iar Ingvar Molander spune “Ceea ce nu stii nu-ti poate face rau”!
Politistii se lupta si cu proprii lor demoni, cum este cazul sefei brigazii omucideri din Helsingborg – Astrid Tuvesson – lupta pe care aceasta o duce cu abstinenta de la alcool “Setea, blestemata de sete. Cat de mult ura faptul ca nu-I este ingaduit niciodata sa si-o astampere! Si indoiala, care era tot mai puternica pe zi ce trecea. Chiar merita efortul. Dar nu era un lucru pe care sa-l spuna cuiva, nici macar garantului sau.”
Sciitorul scurma in toata murdaria societatii contemporane, bine camuflata, ne-o arunca in fata, ca sa stim cu ce avem de a face sub pojghita sclipitoare. Pojghita sub care infloreste rugina tuturor relelor din lume, scapate din Cutia Pandorei. Pedofilia fiind unul dintre aceste cumplite parazitisme sociale, distrugatoare si traumatizante asupra sufletelor si vietilor nevinovate. Si avem din plin parte de devoalarea acestor rele, il cunoastem si pe acela obsedat de “vocile…. vocile care nu-i dau pace… <<nimanui nu-i plac copiii cum iti plac tie!>>”
Ramane insa plotul central si intrebarea: Cine este CRIMINALUL, cel cu zarurile, cu icosaedrul, cu numerele, cu teoriile legate de numerele care hotarasc victima urmatoare si modalitatea prin care i se va lua viata. Dar si momentul actiunii. Nimic haotic, totul perfect oranizat – obsesiv compulsiv -, tehnologizat, gandit, asumat, un sange rece si o determinare diabolica, complet lipsita de mila, empatie, indoiala. CINE?
Cine este cel care se bucura de libertate si de bucuria de a incerca mereu aceasta “senzatie imbatatoare”… care isi pandeste noua victima dictata de zaruri. Intamplarea pura, prin rostogolirea zarurilor, determina actiunea. Determina cine este victima, care este modul/arma executiei acesteia (12 modalitati, bineinteles) si cand! NU exista un DE CE obiectiv. Criminalul, in camera lui secreta… Cititorul va trebui sa aiba rabdare, asteptand cel de-al patrulea volum al seriei, poate chiar si al cincilea… pentru a afla raspunsurile la multele semne capitale de intrebare.
Voi astepta, alaturi de toti ceilalti ce apreciaza seria Fabian Risk. Timp in care vom fi – poate – mult mai atenti la oamenii din jurul nostru si la unele semne edificatoare pe care le deslusim in societate, indiferent unde ne traim viata.
Si din nou, semnalez atentia asupra prezentei preferintelor muzicale ale lui Fabian Risk (poate o reflexie a preferintelor autorului,
Si exemplific cu Bandul The The cu Love is Stronger than Death, Travelling Willburys, Supergrupul Power Statin (cu Robert Palmer, Duran).
Si, in final, revin cu un articol pe care merita sa il atasez acestei mici recenzii. Lectura placuta. Si neaparat, cititi-l pe Ahnhem cu al sau Fabian Risk. Face bine sanatatii mentale!
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Litera.ro, salomonssonagency.se)
