”Provincialii”, de Jonathan Dee
Editura Litera, Colecția Cartea pentru toți, București, 2020
Traducere din limba engleză şi note Irina Negrea
Scris in anul 2017, Provincialii poate fi cu usurinta considerat un manual de psihologie si antropologie sociala, de politica si de relatia ei cu societatea, de interactiuni umane ale timpului pe care il traim, al inceputului de secol XXI.
Editat intr-un format A5 si numarand vreo 535 pagini, volumul pare o carticica, dar se dovedeste a fi o fresca complexa a unei Americi zguduita de un 11 septembrie dureros si a evenimentelor socio-economico-politice ulterioare, o rana vie in constiinta nationala si universala. O holograma care inglobeaza o diversitate a destinelor umane conectate direct sau indirect acestei tragedii. O interconectare subconstienta a unicitatii intr-un intreg faramitat in cioburi derutate. Paranoia, islamofobia, distrugerea valorilor perene… Un tablou vast al visului American intr-un moment in care acest vis este zguduit din temelii.
Jonathan Dee este chirurgul care manuieste scalpelul cu pricepere si tristete, incercand sa gaseasca sursa raului si sa extirpe tumorile cancerigene, sa constientizeze bolnavul si sa ii contureze o cale de vindecare.
De la cetateanul-mica-rotita-interesat-doar-de sine si conditionat doar de supravietuirea personala:
“Stiam ca ne primeam toti leafa si ca aveam sa fim platiti in continuare pana la redeschiderea laboratorului. Era exclus sa se foloseasca de o tragedie nationala sau de o stare de urgenta de o natura sau alta, ca sa ne retina din bani…”
La cetateanul convins ca “el” este o tinta perpetua:
“Dar acum intregul oras isi pierduse mintile, nu incapea indoiala. Toti credeau ca anumite persoane, pe care nu le cunoscusera niciodata, veneau deodata sa le faca lor felul, ca planuisera asta de ani de zile. Pare cam arogant, , daca te gandesti bine. Cine da doi bani pe tine, in fond? Nu prea multa lume.”
La acei care inteleg ca nu e vorba de tine, tu… ca unicitate… e vorba despre “gramada” – de toti!
“Nimeni nu se mai comporta normal, fir-ar sa fie, toti sareau sa te intrebe daca te simti bine. Tot timpul. Din te miri ce. Esti bine? <Scuze, omule, esti OK?>”
Si ca o concluzie:
“Toti erau speriati, dar in realitate era doar o modalitate de a incerca sa raporteze toata povestea nemijlocit la ei insisi, ceea ce nu era valabil. Ori ai fost efectiv acolo cand s-a intamplat, ori a fost ceva ce ai vazut la TV, punct. Dar, ori de cate ori se intampla un eveniment major, nu stiu cum se face ca toti tin sa insiste asura micilor suferinte.”
Si de ce nu, concluzia fireasca si logica, vai… atat de valabila si acestui an 2020: “Am senzatia ca nimic ca nimic nu va mai fi vreodata la fel”.
Pentru ca – din nou, s-au ridicat oameni impotriva oamenilor. S-au ridicat aceia care “Urasc ce intruchipam noi”.
“A fost o pura intamplare pentru toti. A fost la fel de intamplator si pentru oamenii care au murit acolo. E altceva decat un grup de soldati pierind in lupta. Acolo au fost doar niste oameni care s-au dus la serviciu. Insa oamenii aceia sunt eroi acum (…) Erau intr-adevar eroi? Probabil ca da (…). Puteai deveni erou si nefacand nimic, daca moartea ta ajungea sa insemne ceva pentru ceilalti.”
Cu multa pricepere in elaborarea arhitecturii romanului sau si a conturarii profilurilor psihologice ale personajelor care il populeaza, Jonathan Dee isi fixeaza actiunea intr-un orasel provincial, Howland, din Massachusetts care se constituise in 1748 si care se afla in regiunea Berkshires. Si la scara mica in comparatie cu marile orase si aici colcaie invidia, dorinta de inavutire, rasismul, fobiile de tot felul … o scara mica a relelor mari. Pornirile bune ale unor cetateni sunt sufocate de interesele meschine ale altora, dar si de circulatia in flux continuu a zvonurilor, a fake news-urilor, a politicilor locale, a transformarii zonei intr-un loc sigur de retragere a afaceristilor bogati si versati din metropolele inccinate.
In orasel sunt oameni care isi doresc sa devina mai buni “Cand aparea o criza, o tragedie, iti doreai ca acea nenorocire sa te schimbe – sau nu sa te schimbe, ci sa te dezvaluie, sa tea rate asa cum erai, de fapt, atunci cand te dezbarai de toate grijile de rahat pe care ti le faceai in mod current. Sa scoata la iveala tot ce era adevarat si bun in tine”, sunt oameni care se pierd pe sine sufocati de furii alimentate de nemulțumiri, amărăciuni, neputinte, sunt oameni veniti cu ganduri si intentii bune.
In oras isi are o resedinta de vara si Philip Hadi din New York, finantist de pe Wall Street, care se hotaraste – date fiind eveimentele acelui septembrie, sa se retraga impreuna cu familia sa in siguranta si linistea provinciala, nu insa fara a-si lua toate masurile de paza si de protectie a refugiului sau, transformat intro citadela imposibil de cucerit. Sigur ca barfa locala se insurubeaza si emite “ipoteze si speculatii care de care mai fanteziste si temerare”, pentru ca “nimeni nu se mai incumeta sa ignore vreo sursa de informatii sinistre”
Hadi, retras si inteligent, constient de “cine este” si de “ce este”:
“Cand atingi un anumit nivel in domeniul meu, care esentialmente este domeniul investitiilor, incepi sa intalnesti oameni, oameni puternici, mult mai puternici decat as putea eu spera vreodata sa fiu. Si oamenii acestia iti dau banii lor sa-I administrezi, ceea ce e un lucru intim. Oamenii lasa garda jos in fata ta. Ajungi sa asisti la acele conversatii in care delimitarea dintre afaceri si guvernare incepe sa se estompeze un pic.”
Are o strategie speciala in fata orasului, cu care spera sa isi castige linistea macar, daca nu si respectul cetatenilor. Candideaza la postul de primar! Presedinte al consiliului de administratie. Si fiind atat de bogat, renunta la salariu, ba chiar isi ia asupra-si atat plata din propriul buzunar a unei parti din impozitele locale, ba chiar va sustine si o serie de cheltuieli sociale de urgenta ale orasului.
Hadi convinge orasul, insa unii cetateni il suspicioneaza, regreta ca i-au vandut orasul, ca au deveniti supusii lui, desi s-au debarasat de toate cheltuielile si grijile curente si si-au asigurat si locuri de munca profitabile. “Roata morii se-nvarteste… melita toaca…” In general localnicii sunt autolimentati de constiinta importantei lor sociale si politice, vor sa se simta implicati, indiferent de cat de meschini si limitati sunt. Un tip de plevusca care considera ca “Totul era atat de corupt. Insa coruptia sistemului il facea sa se simta bine, cumva: ca un tip destept. Reusise sa razbata in interiorul sistemului. Coruptia facea parte din viata, la nivel guvernamental in special, iar daca nu izbuteai sa o faci sa functioneze in favoarea ta, atunci aveai sa devii victima unei coruptii generalizate.”. Plevusca care inota la umbra rechinului, fericita sa culeaga ceva care scapa din gura mai marelui vanator.
Howland – un oras mic – in care “toată lumea a fost constant în afacerile tuturor” –lumea mare la scara mica… sigur ca Hadi se retrage la un moment dat si viesparul primeste un nou impuls. Viemuiala continua, banii lipsesc, functia de primar este un post dificil, “era greu sa asiguri serviciile publice necesare si, de asemena, sa le acoperi costurile, chiar si in perioadele bune, daramite intr-o perioada nu tocmai favorabila (…) “Dar vremurile de restriste scoteau tot ce era mai urat din oameni, se parea, iar internetul era ca un perete urias dintr-o toaleta publica, unde puteai sa-ti reversi toata ura de care erai capabil”.
Provincialii nu este un roman usor de citit si de urmarit in complexitatea lui, la un moment dat am simtit nevoia sa imi completez un tablou al personajelor si al legaturilor dintre acestea (de rudenie sau de interconectivitate familiala, sociala sau profesionala), insa pe masura lecturii, te acapareaza, te cucereste, te obliga intr-un fel sa intri in ritmul impus de autor, sa gandesti, sa analizezi si sa constientizezi problematica si palierele de pe care este prezentata aceasta.
Consider ca Provincialii are calitatea unui un roman cinematografic, perfect pentru o transpunere intr-un serial de succes, pentru ca are toate ingredientele necesare: perspectiva in forta a unei fresce socio-politice intr-o perioada istorica complexa, personaje bine conturate, reprezentand psihologii specifice, intriga bogata, accente analitice-critice-sociale. Un serial ofertant pentru o pleiada de personalitati din lumea cinemaului – regizori/scenaristi/actori.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Amazon.com, Aspenwords.org, Litera.ro)
