Dușmanca. Balul, de Irène Némirovsky

”Dușmanca. Balul”, de Irène Némirovsky

Editura Polirom, Colecția ”Biblioteca Polirom. Esențial”, București, 2015
Traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu

Moto: ”Pentru că nu mă cunoști. N-ai încercat niciodată să mă cunoști… Adu-ți aminte, adu-ți aminte… De când am venit pe lume, am schimbat vreodată vorbe tandre, dătătoare de încredere? Dacă ar trebui să fac socoteala tuturor cuvintelor pe care mi le-ai spus de când m-am născut, nu mi-ar lua prea mult! ”Bună ziua, bună seara… Dă-mi pace, mă doare capul!” A! Și încă ceva: ”Nu mă săruta că-mi iei pudra…”

Am fost încântat de felul în care scrie Irène Némirovsky încă de când am citit ”Neînțelegerea”. Am sărit (nu știu de ce, probabil din lipsă de timp) peste ”Suita franceză” și m-am năpustit asupra celor două miniromane ”Dușmanca” și ”Balul”, pe care țin să vi le recomand în mod deosebit în această prezentare. Îmi place că Irène Némirovsky – evreică născută la Kiev și care a trăit la Paris, a murit la doar 39 de ani la Auschwitz – scrie ”în dulcele stil clasic”, construind romane fără cusur din împrejurări aparent obișnuite, dar care au un parfum arhaic, romantic și învechit, cu atât mai prețios.

Cele două romane despre care vorbim au aproape aceleași caracteristici și același mesaj, iar apariția lor într-un singur volum este foarte potrivită. Dacă plecăm de la cadrul general, putem vorbi, pe scurt, despre conflictul dintre generații, dintre părinții prea ocupați și copiii care cresc și au nevoie de oarece independenți și de ieșirea cât mai grabnică, neforțată, în societate. Bineînțeles, la prima vedere, cele spuse mai sus se aplică și timpurilor moderne, deși autoarea franceză a imaginat o lume a secolului al XIX-lea, unde exista o diferențiere clară de concepții între aristocrație sau noii îmbogățiți (burghezia), de unde fac parte personajele noastre, și clasele inferioare, care învățau deja să nu mai țină cont de uzanțe și obiceiuri. În această lume, mamele (sau părinții, în general) conduc viața fiicelor până la măritiș, cu multă încrâncenare și cu grijă doar pentru propriile beneficii.

Să o luăm, de exemplu, pe mama lui Gabri din ”Dușmanca”: cu soțul plecat aproape mereu cu treburi în Polonia sau prins cu afaceri prin Paris, ea are grijă doar de propriile plăceri, de amanți sau de îngrijirea personală (care include și petreceri zglobii, dar și plimbări prin magazine în căutare de haine sau bijuterii), astfel încât cele două fiice ale sale sunt lăsate de izbeliște. Sunt lăsate să aibă grijă singure de ele, până când una dintre ele cade pradă unui accident casnic nefericit, astfel încât cea rămasă, Gabri, nu o va ierta niciodată:

„Gabri îi aruncă mamei sale o privire aproape plină de ură. Strânse pumnii și trânti, pe un ton grav, o înjurătură puerilă:

-Egoistă nemernică!”

Aceasta este lumea care domină romanele Irènei Némirovsky: este mai puțin vorba despre dragoste și mai mult vorba despre ură, gelozie, invidie, sentimente mai degrabă negative, iar romanele pot fi categorisite cu ușurință ca fiind triste, ba chiar tragice. Cu toate acestea, cu obstacolele de rigoare, adolescentele care sunt personaje principale au ca principală trăsătură dorința de a supraviețui acestor nefericiri, căutându-și propria stare de bine în încercarea de a trece cu mintea limpede peste toate opreliștile, fie că o fac prin iubire, așa cum o face, într-un fel, Gabri, sau printr-o șotie involuntară, amuzantă, dar provenită totuși din ură, așa cum o face protagonista romanului ”Balul”, Antoinette.

Uneori se văd și fiorii vârstei, timiditatea, inocența, primii fluturași care trec prin stomac, iar adolescența, tinerețea lor se desfășoară în fața ochilor. Cu toate acestea, parcă asemenea simțăminte trec undeva în fundal, pentru că ele sunt estompate, pe de o parte, de mâhnirea care le este provocată de viața pe care o duc în familie, mai ales de aversiunea stârnită de și cu mamele lor, iar pe de altă parte, de rigoarea extraordinară a epocii, care le obligă la anumite cursuri și studii (limbi străine, un instrument etc.) sau la viața exactă a guvernantelor străine. O existență anostă, dar necesară, grea, dar cu atât mai meritorie cu cât, la final, aceste fete se transformă în femei inteligente și cu idealuri potrivite:

”Micuța Gabri, care până la unsprezece ani hoinărise pe stăzile Parisului ca un copil din popor, devenise o tânără bine crescută, ce vorbea puțin și ridica arareori privirea din podea, trăindu-și, înconjurată de cărți și de profesori, existența anostă de fată bogată.”

Îmi place clasicitatea cărților Irènei Némirovsky, pentru că, dacă nu avem timp de clasici, este necesar să îi căutăm printre scriitorii recenți sau contemporani. De aceea, stilul și atmosfera romanelor despre care vorbim ne aduce aminte de marii scriitori francezi ai secolelor anterioare, unde aristocrația era înfățișată în toată splendoarea ei, fie că vorbim de cutume riguroase, de baluri somptuoase și de rochii înfloritoare. Problemele dezbătute în Dușmanca și Balul par a fi mereu actuale, indiferent dacă îmbrăcăm romanul în ”formele” sfârșitului de secol al XIX-lea sau în cele ale modernității, iar când acestea sunt scrise bine și cu patos merită cu atât mai mult a fi citite.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro/E-book.