În cele două volume pe care le-a publicat Editura Corint în 2019, respectiv în 2020, Giles Milton a ales calea anecdotei istorice (dar nu neapărat facilă și mai ales nici amuzantă, în majoritatea cazurilor), pentru a prezenta cititorilor scene istorice mai puțin știute, dar din care acesta poate afla cât mai multe informații despre un eveniment sau altul. Putem considera astfel că textele lui Milton sunt doar un început spre studierea în profunzime a unor teme, plecând de la acestea și de la bibliografia selectivă de la finalul fiecărui volum.
Mare parte din întâmplările relatate au loc undeva în secolele al XIX-lea și, mai ales, al XX-lea, dar găsim evenimente și personaje relevante și din Antichitate, și din Evul Mediu. Mai mult, nu toate scenele se petrec în timpul evenimentelor istorice de impact sau în jurul unor mari conducători, dictatori sau regi binevoitori, ci există un număr important de texte despre eroi necunoscuți marelui public, fie evrei care au evadat de la Auschwitz, norocoși care au supraviețuit (sau nu) în tragedii maritime sau aviatice, în ascensiuni montane sau în vâltoarea mileniilor. Totul într-o formă simpatică, scurtă, agreabilă și destul de bine documentată.
”Când Churchill a dat iama în oi și Stalin a jefuit o bancă”, de Giles Milton
Editura Corint, Colecția Istorie, București, 2020
Traducere din limba engleză de Alina Popescu
Prefață de Cătălin Striblea
Volumul începe prin cele trei istorisiri inedite despre Churchill, inclusiv cea despre modalitatea în care el a dat iama în oi: de fapt, nu la propriu, ci ca parte a unui experiment controversat, care s-a întâmplat în 1943, pe insula Gruinard, unde Marea Britanie a încercat o contrapondere la anunțatele bombe chimice ale naziștilor, testând pe oi o eventuală bombă cu antrax. Rezultatul: dezastruos, aceste bombe nu au fost încercate niciodată în luptă, iar insula a rămas inaccesibilă, fiind contaminată, până în 1990. Celelalte două ”anecdote” vorbesc despre verișoasa lui Churchill, o amantă puțin controversată a lui Troțki, și despre altă bombă chimică, cu un gaz extrem de toxic, numit adamsită, pe care, de data aceasta, Churchill a aprobat-o, dar în primul război mondial, și a aruncat-o asupra unor sate din nordul Rusiei.
Cu alte cuvinte, laitmotivul pe care este construit acest volum este caracterul de a fi inedit. Sunt personaje pe care le cunoșteam din cu totul alte circumstanțe sau, dimpotrivă, sunt personaje pe care nu aveam de unde să le cunoaștem dacă nu am fi specialiști într-un anumit domeniu. O altă caracteristică ar putea fi elementul controversei pe care îl poartă anumite personaje istorice. Cum altfel se poate discuta despre Mata Hari, o femeie care stârnește încă multe controverse, despre care autorul se întreabă, cu ceva temei, dacă a fost sau nu spion pentru Germania. Și, iată, prin cuvintele sale, ne îndeamnă să căutăm mai mult și să citim mai multe studii despre o personalitate care stârnește încă multe întrebări:
”Speța era neconvingătoare, lipsită de fundament. Acuzarea nu a reușit să demonstreze că Mata Hari se făcea vinovată de transmiterea fie și a unui singur document inamicului german. Mata Hari însăși nu a încetat să-și afirme nevinovăția: ”Legăturile mele internaționale se datorează activității desfășurate de mine ca dansatoare, atât și nimic mai mult. E îngrozitor că nu mă pot apăra, pentru că eu chiar nu am spionat.” (…) Un subofițer prezent la execuție s-a apropiat de cadavru și i-a tras un glonț în cap. O lovitură de grație gratuită, dată unei femei care era aproape sigur nevinovată.” (pag. 30-31)
Adevărul este că niciun text nu este lipsit de importanță, nu este pus în acest volum fără să fi avut însemnătate istorică și fără să atragă cititorul pasionat de această ramură a științei; iar dacă acel eveniment relatat este controversat, Giles Milton nu îl prezintă ca veritabil, ci își pune el însuși întrebări și îl așează pe locul binemeritat la scara istoriei, un exemplu în acest sens fiind renumitul Banchet al Castanelor, din 1501, o seară a orgiilor care pare a fi fost organizată (dacă a existat aievea) de către Cesare Borgia pentru papa Alexandru al VI-lea, tatăl său.
Împrejurimile celui de-al doilea război mondial sunt însă cele care iau partea leului în acest volum. De aici, descoperim povestea lui Witold Pilecki, cel care a intrat la Auschwitz de bună voie, pentru a afla dacă zvonurile privind atrocitățile de acolo sunt adevărate. Nu a fost crezut după ce a evadat de acolo și a fost omorât de sovietici; aflăm despre Ledensborn, un program finanțat de naziști, prin care se dorea nașterea de copii cu trăsături ariene, blonzi și cu ochi albaștri și care a avut ca rezultat aproximativ 20.000 de copii; ba chiar și de un program pe care l-a aprobat chiar Stalin, despre crearea unui hibrid om-maimuță, prin inseminarea artificială a femeilor de cimpanzeu și a unor localnice din Guineea Franceză cu spermă de maimuță.
Nici poveștile românești nu lipsesc. Nicolae Ceaușescu are un loc binemeritat la capitolul ”Trei monștri”, cu un titlu sugestiv – ”Cum să ucizi un dictator”, iar între imaginile volumului se află și una cu dictatorul român și Jean-Bedel Bokassa, împăratul Africii Centrale, despre care unul dintre fiii săi spunea:
”Era foarte afectuos. Iubea copiii. Iubea foarte mult copiii. Din acest motiv, a avut vreo 50.” (pag. 156)
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint.
”Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul”, de Giles Milton
Editura Corint, Colecția Istorie, București, 2019
Traducere din limba engleză de Alina Popescu
Prefață de Florian Saiu
Primul volum apărut în această serie a lui Giles Milton își păstrează aceleași caracteristici, cu relatări și povești interesante, multe dintre ele situate în secolul al XIX-lea și, mai ales, în secolul al XX-lea. Avem, astfel, printre altele:
-o poveste despre Unity Mitford, englezoaica îndrăgostită de Hitler (și care, se pare, i-a împărtășit această dragoste) și alta despre dependența acestuia de medicamente, inclusiv cocaină, aspect care dă, parțial, și titlul volumului;
-o istorisire despre Hiroo Onoda, un soldat japonez care nu a știut că cel de-al doilea război mondial s-a terminat, așa că luptă în continuare în junglele din Filipine timp de 29 de ani;
-informații despre prima evadare reușită de la celebra închisoare Alcatraz, al cărei mister nu s-a elucidat nici acum, dar și despre singura femeie care a luptat pe Frontul de Vest în Primul Război Mondial;
-povestea fascinantă a lui Joshua Norton I, împăratul autoproclamat al SUA timp de 2 decenii (1859-1880), un nebun care a avut totuși ceva succes în epocă mai ales la public.
Dacă în celălalt volum există, așa cum vă spuneam mai sus, o poveste despre procesul lui Nicolae Ceaușescu, descoperim și aici câteva povești care au pe alocuri un parfum sau personaje românești. Este cazul, în primul rând, al textului despre Samuel Baker, cel care a răpit-o de la o licitație din Vidin pe Florenz Szasz, ”o transilvăneancă tânără și frumoasă”. Dar este, mai ales, situația ororilor comise în Holocaust de către dr. Fritz Klein, născut la Codlea:
”Printre cei spânzurați de Pierrepoint, s-a numărat și un român, dr. Fritz Klein, acuzat de a fi trimis la camera de gazare și câte 300 de evrei deodată! Dar cum a ajuns el în armata germană? Doctorul Klein se născuse la 24 noiembrie 1888, la Feketehalom, în Imperiul Austro-Ungar, astăzi Codlea, județul Brașov. Studiase medicina la Budapesta, își făcuse stagiul militar în România și profesase ca medic în Transilvania. În 1939, fusese recrutat în armata română și luptase pe Frontul de Est. În mai 1943 însă, mareșalul Ion Antonescu, la cererea lui Hitler, i-a eliberat pe toți soldații de etnie germană din armata română. Astfel, Klein a ajuns să facă parte din Waffen-SS. Înainte de Bergen-Belsen, unde a ajuns în ianuarie 1945, Klein fusese medic la Auschwitz-Birkenau și la Neuengamme.” (pag. 7)
Așadar, multe povești interesante într-un volum plin de informații, distractiv pe alocuri și agreabil în totalitate.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint.
(Sursă fotografii: EdituraCorint.ro, Gilesmilton.com)
