„Rivalele. Coco Chanel și Elsa Schiaparelli”, de Jeanne Mackin
Editura Leda Bazaar, București, 2020
Traducator: Loredana Voicila
De Coco Chanel a auzit (aproape) toată lumea. De Elsa Schiaparelli, mai puțin – sau poate că interesul meu pentru lumea modei este insuficient să o fi cuprins și pe ea. Cert este că, după ce am citit cartea, curiozitatea mea spre ea s-a îndreptat, fiindcă stilul ei flamboiant și îndrăzneț se potrivește mult mai bine gusturilor mele decât rigiditatea „rivalei” sale, oricât de elegantă ar fi ea.
Romanul se petrece, în mare parte, în Parisul de la finele anilor ´30, iar naratoarea este o tânără americancă rămasă văduvă, care-și direcționează înclinațiile artistice către pictură și acceptă o slujbă în care trebuie să creeze panourile decorative pentru aranjamentele din vitrina buticului Elsei Schiaparelli. Cum nu prea se putea altfel, fiind vorba despre o carte scrisă accesibil, există și o poveste de (aproape) dragoste dintre ea și un bărbat care, inițial, pare să întruchipeze tot ce este detestabil – este șoferul unui important susținător nazist.
Dincolo de firul narativ personal, însă, adevărata poveste mi s-a părut fascinantă. Nu știam mai nimic despre simpatiile politice ale lui Chanel, cea mai cunoscută dintre cele două creatoare, așadar cele ale lui „Schiap”, cum îi plăcea să i se spună, îmi scăpau complet. Nu m-am gândit niciodată la modă ca statement politic tocmai din acele timpuri, cu toate că ar fi trebuit, fiindcă moda s-a împletit cu politica, într-o accepțiune mai largă, de la bun început. De altfel, se pare că autoarea este „specializată” în cărțile despre femei puternice în contexte istorice și politice extraordinare: de la Eleanor de Aquitania la Beatrix Farrand, una dintre primele peisagiste din lume (și nepoata lui Edith Wharton).
Numită în original The Last Collection, cartea de față se rotește mult în jurul… colecțiilor create de cele două „rivale”. Dincolo de produsele finite, însă, le parcurge etapele de construcție, de la idee la execuție, și dincolo de lansare, la tactici de vânzare și marketing. Nici în secolul trecut nu ducea lipsă societatea de influenceri, se pare, căci una dintre practicile celor două este să dăruiască sau să împrumute dintre creațiile lor unor femei influente, care se învârt în cercurile sociale potrivite, care au siluetele demne de ele și, purtându-le, pot convinge alte femei să comande și să cumpere, chiar mai degrabă decât modelele de la prezentări. Fascinant a fost și felul în care este gândită o colecție, cu toate elementele sale, inclusiv decorurile, accesoriile, culorile folosite și chiar și muzica potrivită, atunci când intri în butic și trebuie să te convingă. Dar cel mai interesant rămâne felul în care cele două creatoare își foloseau colecțiile pentru a face declarații de convingere sau de susținere. Aflate de părțile opuse ale baricadei, prin convingerile politice, Chanel are simpatii de dreapta, iar Schiaparelli, de stânga, și fiecare și le alimentează după posibilități.
Cartea pare să o favorizeze pe creatoarea mai extravagantă – cel puțin din punct de vedere uman. Personal, am găsit interesantă povestea devenirii sale profesionale; nu era deloc la fel de ușor ca acum să ajungi departe fiind și oferind ceva diferit. Historia a publicat un portret al ei, pe care vă invit să-l citiți, dacă veți avea curiozitatea să descoperiți o frântură din cine a fost. Asocierea ei cu artiști suprarealiști, care se numără printre preferații mei, poate fi o altă justificare pentru „preferința” mea, însă și dintre pagini transpare o afinitate față de ea și de o soartă care i-a fost de multe ori potrivnică. Aici puteți urmări un scurt video despre „moda suprarealistă a Elsei Schiaparelli”.
Dacă biografiile romanțate (sau „adaptate”) se numără și printre favoritele voastre, despre Gabrielle „Coco” Chanel au mai apărut cărți traduse și la noi. Editura RAO a publicat Coco Chanel, de Edmonde Charles-Roux, dar și Chanel no 5. Biografie neautorizată, de Marie-Dominique Lelièvre. Despre Schiap am găsit câteva cărți, însă, din păcate, niciuna nu a mai fost tradusă la noi. Dar cititorii și cititoarele în limba engleză se pot bucura, spre exemplu, de Elsa Schiaparelli. A Biography, de Meryle Secrest.
Concluzii: Rivalele se citește ușor și are un fir narativ plăcut, fără prea multe poticneli și fără un exces de romantism – în cazul în care, de fapt, vă feriți de asta. Până și poveștile ei de dragoste, atât cea încheiată, cât și cea care începe între pagini, sunt oarecum marcate de rațiune și de reținere, și se concentrează, mai degrabă, pe construirea persoanei de lângă ea, pe argumentări și pe contextualizare istorică, decât pe sentimente scânteietoare. Cele marcate de emoții sunt, firește, cele două „rivale”. Între ele se poartă adevărata bătălie, pe toate câmpurile de luptă și cu toate mijloacele, demonstrându-se iar și iar că în dragoste și în război totul e permis. Aspectele istorice și mai ales sociale, Parisul într-un 1938 în plină fermentare și celelalte referințe sunt tare interesante și stârnesc curiozitatea pentru mai mult.
Și, cum de obicei vă las și două vorbe despre traducere, dat fiindu-mi meșteșugul de bază, să știți că Loredana Voicilă a făcut treabă foarte bună în această carte de 448 de pagini, publicată în colecția Leda Bazaar a trustului Corint.
Bonus: contul de Instagram al actualei case de modă Schiaparelli. Pentru că nu-i niciodată târziu să începem să înțelegem stilurile vestimentare, sau măcar să ne clătim ochii când avem nevoie de un moment de respiro.
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Sursă fotografii: harpers bazaar, vogue.co.uk, Twitter.com)
