Deania neagra, de Alexandru Petria
Editura Herg Benet, Bucuresti, 2011
Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herg Benet.
Pentru cinefilul din mine, volumul de schite al lui Alexandru Petria ‘Deania neagra‘, aparut la editura Herg Benet in 2011 se asociaza imediat cu cele doua colectii de filme scurte adunate de Cristian Mungiu sub titlul ‘Amintiri din epoca de aur‘. Ca si acolo este vorba despre episoade disparate legate de trecutul apropriat dar ne-asumat inca in intregime al Romaniei – epoca zisa de aur la Mungiu, perioada zisa a tranzitiei la Petria. In ambele lucrari stilul este eclectic, sau altfel spus diferite episoade sunt abordate stilistic si narativ in mod diferit, dar asta contribuie in mod paradoxal la coeziunea fiecareia dintre colectii in parte dand senzatia de episoade culese din realitate. Episoadele daca ar fi luate in sine ar putea fi considerate ca lucrari umoristice unele, fantastice sau grotesti altele. Impreuna si combinate ele prezinta tabloul paradoxalei Romanii, cu oamenii ei si cu sistemele ei, comice daca nu ar fi tragice, tragice daca nu ar fi grotesti, tara la rascruce de imperii si permanent bantuita de spectrele celor doi Caragiale – Ion Luca si Matei.
Deania este liantul comun al schitelor lui Petria, orasel fara identitate intr-un Ardeal depersonalizat, evitand orice urma de ‘culoare locala’. 27 de schite, din care niciuna nu depaseste cateva pagini creaza imaginea unui mozaic parca incomplet, daca ni l-am imagina ca incadrat in spatiul unei picturi atunci aceasta ar trebui sa aiba multe pete albe. Adjectivul adaugat in titlu sugereaza poate singura nuanta comuna de atmosfera, reprezentata de oroarea tragediei care pare sa se ascunda in randurile urmatoare ale povestirilor indiferent cum incep acestea. Insuportabila apropiere a tragediei si a mortii de viata de zi cu zi, precaritatea acesteia intr-o lume in care regulile sociale si plasele de protectie nu par sa ajute cu nimic in desenarea destinelor umane este o trasatura pronuntata a lumii descrise de Alexandru Petria.
Cateva dintre povestiri apartin universului copilariei confruntat cu cruzimea vietii si cu experientele dureroase ale cresterii. ‘Prima zapada’ il confrunta pe eroul adolescent cu sinuciderea unuia dintre profesori si cu o initiere in furtisaguri care se dovedeste a fi frustranta. ‘Initierea‘ se ocupa de un alt fel de prima experienta, cea sexuala, care se suprapune relatiei adolescentului cu o profesoara tirana. Un tip similar de initiere este descris in ‘Moartea pornoromancierului‘ in care figura bunicului apare nu atat ca o legatura cu o alta lume mai veche si poate mai buna, ci mai degraba ca o lansare initiatica venita dintr-o directie neasteptata. ‘Casablanca’ este singura alta povestire in care legatura cu trecutul este explicita, dar aici apare spre final alunecarea in tragic.
Tragicul din schitele lui Petria are de multe ori o nuanta naturalista. Toporul de pe ilustratia copertei apare ca o aluzie de final intr-una dintre povestiri. In alta parte, un accident se intampla ca o surpriza in mijlocul relatarii unei zile banal de fericita, taind rasuflarea cititorului si curmand destinul personajelor.
Cateva cuvinte despre stil. In schitele sale cele mai bine slefuite, Alexandru Petria mi s-a parut a fi un prozator remarcabil, prin plasticitatea relatarii, prin concizie si economie de mijloace. Iata descriind un accident petrecut in armata in ‘Nu numai despre Liviu‘ o schita de mai putin de doua pagini: ‘Glontul a ricosat din gard si i-a atins jugulara. Sangele a tasnit din gat pe peretele cazarmii, a simtit cum pamantul urca spre el pana cand si-a sprijinit capul pe ceva tare.’ (pag. 17).
Relatiile in cuplu nu sunt niciodata nevinovate in schitele lui Petria. Am mentionat cele doua schite de initiere adolescentina care deschid volumul, ele sunt o initiere spre o lume violenta si depravata. Piesa mea preferata din acest volum se numeste ‘La masa‘ si ea descrie in mod alternat gandurile unui barbat adulter, servit cu devotament de sclava culinara care ii este sotie si visand la nurii amantei. Fiecare rand aproape apartine unui alt plan relational, pana acolo incat in final nu reusim sa identificam cui ii este adresata ultima replica. Genial!
Critica sociala este extrem de acuta si cine a citit ziaristica sau blogul lui Alexandru Petria stie ca ea are adrese precise. In volum el reuseste sa abstractizeze adresele si cred ca este o alegere inteleapta, dand sansa acestor povestiri sa supravietuiasca mult dupa trecerea in uitare a vremelnicelor guverne si regimuri. Au sansa insa sa ramana intiparite in mintea cititorilor figura de Dandanache internetic a senatorului Dan Precup din ‘Alegerea‘, farsa caragialeasca din ‘Trei oameni onesti‘, experienta atat de tipica ‘tranzitiei’ din ‘Si garoafele au viermi‘, si mai ales personajul din ‘Corul vanatorilor‘ si destinul sau. ‘Deania neagra‘ are multe pagini demne de orice antologie care vrea sa surprinda momentul literar romanesc de dupa 1990. Surprinzator insa, autorul ei a scris foarte putin si ramane de vazut daca va reusi in cele din urma sa creeze si o opera consistenta. Eu voi urmari cu interes.
