„Malvinița. Așa se scrie dragostea. Epistolar erotic. parCurs de comunicare creativă”, de Eugen Istodor
Editura Polirom, Iași, 2021
Experimentul literar, joaca de-a literele – toate aceste îmbinații ar fi potrivite să explice creația inovativă a jurnalistului Eugen Istodor, care pornind de la scrisorile alambicate ale unei tinere evreice, pe numele său Malvina Engler, și-a învățat studenții să rescrie trăirile amoroase. Volumul „Malvinița. Așa se scrie dragostea” este, după cum promite chiar subtitlul, un epistolar erotic parcurs de comunicare creativă, iar eu l-aș defini ca un manual al romanticilor incurabili.
În prim-planul volumului avem orchestrarea cronologic aranjată a scrisorilor Malviniței, cea care, în secolul trecut, spinteca inimile adoratorilor săi prin intermediul scrisorilor sale voluptoase și impregnante de un romantism reverențios, voit sfios și de bun simț. Ce face Eugen Istodor? Preia moștenirea Malviniției, pe care o îndrăgește și o idolatrizează în paginile sale, chiar și atunci când află că ea nu e altceva decât o libertină, și își stimulează discipolii pentru ca aceștia la rândul lor să devină parte dintr-un rebus literar foarte natural. Îmbinarea dintre prezent și trecut, dintre ce a fost și ce este – sunt doar câteva dintre elementele forte ale acestui volum.
Malvinița devine, astfel, un soi de idol bun de venerat, pe care Eugen Istodor îl aduce în băncile universității și îl transformă într-o motivație de a exersa arta epistolară. Studenții săi nu fac altceva decât să completeze acel rebus al eroinei noastre, din scrisorile cărora se poate reconstitui viața sa amoroasă extravagantă de până în anul 1960.
După cum menționam anterior, acest experiment literar abundă de emoție, oferindu-ne un tablou impregnat de tinerețe, de extremele atât de îndrăgite de tineri și tinere, astfel încât Malvinița poate fi ușor transpusă în rolul unei punți dintre ieri și azi. Studenții care creează aceste versete ideatice, parcurg fiecare scrisoare amintindu-și de propriile emoții sucombate de evenimente triste sau alimentate de propria regăsire a eului, astfel încât cititorul să înțeleagă valabilitatea, veridicitatea și atemporalitatea unor probleme comune, precum este dezamăgirea în dragoste, atașamentul sau, de ce nu, toxicitatea unei amorezări cu altcineva sau cu sinele.
„Malvinița. Așa se scrie dragostea” mi-a amintit nițel de filmul „Mona Lisa Smile”, fiind și acesta un experiment de emancipare spirituală a unor tineri de către un dascăl a cărui menire este să-i ghideze într-un spațiu tridimensional al emoției sincere. Nu este un volum greu de lecturat, deoarece sinceritatea scrieri, mozaicul temporar din care este împletit și felul în care sunt construite firele narative în fiecare scrisoare, te absorb și te fac parte din această imensă lecție despre literatură.
Ce a reușit Eugen Istodor prin acest volum?
- Să mixeze organic gândiri retrospective din diferite vremuri;
- Să ofere voce tinerilor puși în fața propriilor lor gânduri și să metamorfozeze aceste discursuri într-un șir narativ original.
Cred, cu sinceritate, că acest volum se poate ușor integra în grila de studiu de la orele de literatură română sau universală, fiind o demonstrație evidentă despre creative writing, într-o manieră matură, dar, în egală măsură, limpede, descărcată de sofisme dictate de teoria literară.
