”Corpus Hermeticum”, de Hermes Trismegistos
Editura Herald, ediția a III-a, București, 2015, 272 p.
Traducere și îngrijire ediție: Dan Dumbrăveanu; revizuire text: Alexandru Anghel
Ediția de față este alcătuită pe baza unor studii și ediții în special de limbă engleză din a doua jumătate a secolului XIX; cuprinde texte redactate în secolul II-III p. Chr., în Egipt, pe baza unor surse mai vechi și este compusă din patru părți: Corpus Hermeticum, Predica desăvârșită sau Asclepios, Fragmente din Stobaeus, Diverse fragmente hermetice.
Studiul introductiv – din păcate, nesemnat – arată istoria textelor hermetice și difuzarea lor în mediile savante, în special începând cu Renașterea; ediția, un veritabil succes pe piața românească din moment ce s-a ajuns, din 2007, la cea de-a treia ediție, cuprinde și o bibliografie (selectivă), cu două secole de editări și interpretări, pornind din a doua jumătate a sec. XIX.
Din unele texte hermetice (Corpus Hermeticum) nu s-a păstrat decât titlul (Predica universală, de exemplu), pe care ediția de față le înregistrează scrupulos; alte titluri capitole dezvăluie tipul discursului ce se află, într-o măsură semnificativă, la baza disciplinei numite hermeneutică: Hermes către fiul său, Tat; Cel mai mare rău pentru om este necunoașterea Zeului; Nici unul dintre lucrurile care sunt nu piere, însă cei ce se înșală numesc schimbările lor moarte și pierire; Despre piedicile ce i se pun sufletului de către patimile trupului.
Corpus hermeticum este, în cea mai mare parte, un text reconstituit din citate prezervate în diferite alte scrieri; de aceea ediția are un sistem de note cu trimiteri la Vechiul și Noul Testament, la Fericitul Augustin, la alte surse din antichitatea târzie (Philon din Alexandria, Apuleius), precum și un dialog cu alți editori moderni ai Corpusului hermeticum în privința lecțiunilor incerte; inițiatorul acestui dialog este necunoscut, această ediție românească neprecizând numele scolarului (probabil de cultură engleză); și alte texte explicative sunt intercalate în textul operei, neprecizându-se, de asemnea, autorul – cum ar fi la Fecioara lumii (I) din partea a III-a a acestui volum. Pentru un nivel semiprofesional, ediția satisface tentația expresivității lumii vechi, pentru că volumul este o incursiune agreabilă în limbajul metaforic al vechilor texte inițiatice, cu motive și teme ce au făcut carieră în literatură sau în filozofie, precum vanitas vanitatum; astfel, autorul anonim se lamentează: „O, Egipt, Egipt! Din religiile tale vor rămâne doar legende nedeslușite, iar cei ce vor veni vor refuza să creadă; numai cuvintele înscrise în piatră vor sta mărturie credinței tale!”
