„Contact”, de Carl Sagan
Editura Nemira, Colecția Nautilus, București, 2017
Traducerea de Radu Pavel Gheo
Carl Sagan (1934-1996), astronom și astrofizician, a fost pasionat printre altele de șirurile infinite. Era convins că, cercetându-le cu răbdare, vom descoperi ascuns în ele mesajul unei ordini superioare. Spre exemplu, dacă scriem zecimalele lui π în baza de numerație 11, la un moment dat vom găsi… Dar nu vreau să vă stric surpriza.
Cartea este un fel de pledoarie pro domo, autorul ei fiind unul dintre inițiatorii Programului SETI de căutare a semnalelor provenind de la civilizații extraterestre. Dar nemaiavând răbdare să le tot aștepte, și-a imaginat cam cum ar fi să fie. Așadar, prin 1987, semnalul a venit: clar, puternic, fără dubii, recunoscut ca atare și de cei mai sceptici dintre sceptici. Ne era transmis, cum altfel, șirul infinit al numerelor prime. Dedesubt, prin modulație de polarizare, alt strat, cu chei de recunoaștere și coduri. Și, în sfârșit, al treilea strat, mesajul propriu-zis, conținând planurile complete, precum și tehnologia de fabricație ale unei mașini. Mașina, se presupunea, era destinată să transporte 5 pământeni către steaua Vega, locul de pe cer de unde proveneau semnalele. Este lesne de imaginat ce agitație a produs faptul printre pământeni, ce argumente pro și contra au fost puse la bătaie. În final, curiozitatea umană a învins și Mașina a fost gata de plecare fix de Anul Nou 2000.
Sagan și-a publicat cartea în 1985, deci tot ceea ce se petrece aparține viitorului său apropiat. Care pentru noi este deja trecutul apropiat. Mi s-a părut interesant felul în care o persoană cultivată, savant cunoscut, vede evoluția în scurt a lumii în care trăiește. Lăsând la o parte impactul Mașinii, ingenios introdus, cei 15 ani care urmează vor arăta astfel: marile puteri se înțeleg tot mai bine și inițiază o fantastică cursă a dezarmărilor. Comunismul este bine-mersi în continuare și războaiele din Golf n-au avut loc. Uniunea Europeană este de parcă n-ar fi (aici s-ar cam potrivi!), iar telefonia mobilă nu se află nici măcar în proiect. În schimb, cei foarte bogați se mută în locuințe orbitale ca să scape de plata impozitelor etc.
Abia comentând dilemele științifice, psihologice și morale pe care mesajul venit din Vega le-a activat, Carl Sagan își dă adevărata măsură: o impecabilă cunoaștere a mentalităților lumii cercetării de top, cu bune și rele. Sunt convins că așa arată cu adevărat, cu problemele lor onto și deonto-logice. Scepticism sănătos vs. entuziasm prematur și cum abia împreună acestea stimulează cunoașterea. Dedicare, ambiții și vanități, căci oameni sunt și ei. Dar oamenii? Ceilalți? Cei care n-au astfel de probleme? (mă refer la cele științifice, desigur). Au altele, firește: e clar că extratereștrii ăștia sunt mult mai avansați decât noi, deci ne pot zdrobi fie și din neatenție. Să nu construim mașina! Ba să o construim, pentru că vom avea foarte multe de învățat! Plus că apropierea anului 2000 pare propice pentru resuscitarea în forță a scenariilor milenariste: Apocalipsa!!! A doua venire a lui Iisus!
Carl Sagan, un savant, un pozitivist, se descurcă totuși foarte bine printre astfel de capcane. Nu ia religiile în derâdere cum de regulă fac mulți dintre colegii lui, ci atribuie personajelor sale argumente pertinente din punctul de vedere al ambelor tabere. E pusă în discuție capacitatea umană de a înțelege complexitatea fenomenelor. Din care aceasta, capacitatea, iese destul de șifonată. Mai avem multe de aflat atât despre lume, cât mai ales despre noi, ne spune autorul. Și pare că știe ce spune.
Am vorbit despre personaje, dar ele nu sunt prea importante. Personajul principal este de fapt omenirea, pentru că ea în ansamblul ei este pusă în fața provocării reprezentate de mesajul din stele. Ea, și nu indivizii luați separat, indiferent cât de bine ar fi creionați. Mai ales că, dacă tot veni vorba, nu asta este principala abilitate a autorului. Ellie Arroway, eroina care se luptă cu inerția autorităților pentru păstrarea în funcțiune a programului SETI, apoi se luptă pentru descifrarea mesajului și pentru alte câteva cauze, are o viață personală destul de ștearsă. În filmul omonim din 1997 al lui Robert Zemeckis (cel care a mai făcut ”Back to the Future” și ”Forrest Gump”) este jucată de Jodie Foster și nu este exclus ca tocmai Carl Sagan s-o fi ales înainte de a muri. Prea se potrivește rolului! Deci omenirea este cea care recepționează și descifrează mesajul, care are îndoielile, care construiește Mașina și îi trimite pe cei cinci în îndoielnica aventură. De unde aceștia se întorc împliniți sufletește. Atât de împliniți încât nu mai au altă preocupare decât să-i transfere înapoi omenirii împlinirea lor.
