”Cei 100”, de Kass Morgan
Editura Nemira, București, 2015
Traducere din limba engleză de Dorina Tătăran
Moto: ”Bellamy avea gust de bucurie, iar bucuria avea un gust mai bun pe Pământ.”
”Cei 100” este genul meu de carte pentru zilele de relaxare, dacă pot spune așa: alertă, puțin previzibilă și cu o acțiune ce merită urmărită, bine scrisă și care tratează unul dintre subiectele mele preferate, Pământul post-apocaliptic. Desigur, subiectul nu e nou și acum, cu împânzirea pieței de carte cu genul Young Adult (de care aparține și acest volum), s-ar putea ca subiectele să fie repetitive și surpriza din partea cititorului să fie din ce în ce mai mică. Dar nu este cazul și acestui roman, deși e posibil să fiu subiectiv, întrucât asemănarea cu Lost, serialul favorit, a contat foarte mult în aprecierea mea.
Așadar, despre ce e vorba: 100 de adolescenți infractori, aflați pe o stație spațială o navă care plutește pe întinsurile Universului, sunt trimiși drept pedeapsă (considerată mai ușoară decât moartea ce îi aștepta la împlinirea vârstei de 18 ani) pe Pământ, pentru ”a trăi” pe propria piele efectele radioactivității de pe planeta pe care, în ultimii trei sute de ani, nu a mai pășit niciun om. E nevoie de o asemenea expediție pentru că rezervele de oxigen au scăzut pe stația-mamă și în curând trebuie aleasă o cale de supraviețuire (Pământul) sau de moarte la bordul acelei construcții galactice.
În clipele dinaintea părăsirii stației, dar și după ajungerea pe Pământ, vom descoperi atât diferențe de cultură, cât și diferențe de clasă dintre oamenii care ajunseseră să populeze o stație spațială internațională. Cu toate acestea, deși mulți dintre cei care locuiau pe puntea principală nu făceau decât să participe la petreceri sau să lucreze în cercetare, iar cei care locuiau în celelalte două zone făceau muncile degradante (cea mai bună slujbă de acolo este cea de gardian), treptat diferențele s-au estompat tocmai prin… dragoste: au apărut primele relații dintre cei de pe punți diferite, primele evadări în miez de noapte, primele denunțuri din cauza geloziei sau invidiei.
Tocmai această apropiere, care va duce probabil și la o reușită a oamenilor reîntorși pe Pământ, se întrevede cel mai bine odată cu ajungerea navei înapoi pe planeta mamă, mai precis în cele câteva personaje care constituie baza acestui roman: Clarke, fata-asistentă medicală, cea care ia în îngrijire pe toți răniții și care a ajuns în această misiune pentru că a avut prea multă încredere în prietenul ei; Wells, fostul prieten (aproape nevinovat) al lui Clarke, fiul cancelarului, cel care conducea nava-mamă, este urât de aproape toată lumea, inclusiv de fosta iubită, dar care a făcut o infracțiune pentru a ajunge pe Pământ, tocmai pentru a fi aproape de ea; Bellamy, fratele perfect, cel care a venit tocmai pentru a fi alături de sora sa și a trebuit să îl împuște pe cancelar pentru a pleca în ultimul moment; în același timp, este urmărită și Glass, cea care a rămas în urmă, fiind achitată în ultimul moment, dar care ascunde și ea o sarcină nedorită și ilegală și o relație la distanță cu iubitul de pe altă punte a navei.
Personaje interesante, solide și care merită a fi simpatizate sau antipatizate, în funcție de unghiul de povestire al fiecăruia, deși sunt destule stereotipuri în ele. Iar aventurile prin care trec, ca niște naufragiați pe o insulă pustie sau ca niște exploratori aflați pentru prima dată pe o planetă necunoscută, sunt antrenante, fie că vorbim de primele urme ale unor animale sau de o ploaie nevinovată, dar de care au parte pentru prima oară în viață. De aici, asemănarea cu Lost sau, de ce nu?, cu Robinson Crusoe.
Acum, la final, nu îmi rămâne decât să recomand această carte celor cărora le place aventura, cărțile science-fiction sau măcar o acțiune de calitate și puțin previzibilă. Despre cei care apreciază genul Young Adult, nu mai spun. Iar eu voi rămâne să văd și serialul (chiar dacă referințele lui, printre prieteni, nu sunt dintre cele mai bune) și să aștept traducerea celorlalte volume din serie semnate de Kass Morgan. Și parcă, prin cartea asta, mi s-a reaprins un beculeț: să revin puternic în lumea cărților SF.
2 comments
Jovi, serialul este genial! Am zis, am recomandat, recomand. Dacă 100, cartea, se ridică la jumătatea lui 100, filmul, e super tare. 😀
Singura problemă e că avem doar o carte iar filmul ajunge curând la sezonul 3. Preferam seria de cărți înainte…
L-am început aseară, am văzut primele două episoade, dar e o mare diferență față de carte.
Prima carte, despre care am scris eu mai sus, se oprește la primele semne ale oamenilor rămași pe Pământ. Asta în vreme ce filmul ajunge la asta din episodul 2, sezonul 1. Deci mare diferență, mai bine dezvoltată personalitatea adolescenților (măcar aia 5-6 principali) în carte, e mai mult spațiu de manevră.