”Bronto, un dinozaur neastâmpărat”, de Valentin Nicolau
Editura Nemi, București, 2016
Ilustrații de Alexandru Ciubotariu
”Valentin Nicolau a început să scrie cărți pentru copii în 1994, ca să le citească copiilor lui seara.” Ce frumos! Probabil mare parte din cărțile de debut ale celor care scriu cărți pentru copii sunt de acest gen și este lăudabil că un părinte face asta pentru copiii săi. Iar povestea care a ieșit este frumoasă și atractivă pentru copii, având în centrul său un dinozaur simpatic și cu chef de joacă, dar este în același timp și povestea care place părinților, pentru că este plină de învățăminte, necesare în primii ani de copilărie.
Bronto este trist. Ca orice copil, are nevoie de preocupare și faptul că prietenii săi sunt la distanță nu-i dă pace. El vrea să se apropie de ei, vrea să se joace, vrea să se zbenguie:
”Ce trist e să n-ai lângă tine un prieten căruia să-i împărtășești gândurile, cu care să alergi pe tăpșan, să sperii gâzele și păsările!”
Nici cu părinții nu pare a avea o relație specială, dar nu pentru că aceștia nu și-o doresc, ci pentru că, la o asemenea vârstă, îi considerăm ciudați pe părinți, plini de grija de care noi nu avem nevoie.
”Adulții parcă trăiesc într-o altă lume, zău așa! Lumea lui ”ceea ce trebuie făcut”, a lui ”așa e bine și frumos să faci”. Nu mai știu să se bucure de nimic, să se mire de nimic. Mă întreb, au fost vreodată cu adevărat și ei copii, așa ca mine? Și, dacă au fost, de ce au uitat cum e să fii mic și să ai atâtea probleme?”
Așa că, în pofida sfaturilor părintești, care îl îndeamnă să mănânce o plantă hrănitoare, dar dezagreabilă pentru un copil, și apoi să doarmă la umbra unui copac, el are o altă idee: să plece prin pădurea deasă, neprietenoasă pentru copii, printre animale necunoscute și cu o furtună apropiindu-se, doar pentru a-și căuta prietenii și a se juca. Așadar, fuge de acasă, o aventură inconștientă, dar atât de atractivă pentru un copil.
E o poveste despre părinți și copii, iar cei din urmă trebuie cumva să conștientizeze că părinții îi învață numai de bine și se gândesc întotdeauna ca celui mic să îi meargă bine și să aibă numai succes, chiar și atunci când par plictisitori și pisălogi. Este și despre puterea prieteniei, fiindcă atunci când Bronto este pierdut în pădure, nu numai părinții îl caută, ci toți prietenii săi, cu familiile lor, iar primul gând atunci când este salvat este să îi distragă atenția de la lucrurile grave, prin joacă, conștienți fiind că deja și-a învățat lecția.
Mi-a plăcut, de asemenea, că, la final, copiii sunt învățați sau li se reamintește, în cazul celor cunoscători, ce înseamnă erele geologice, cu referire precisă la perioada de timp în care au trăit dinozaurii, respectiv Jurasic și Cretacic. Cred, cu tărie, că această carte va plăcea în mod sigur copiilor: băiatul meu a dat-o gata în câteva zeci de minute și apoi m-a pus să îi caut din nou Jurassic Park, filmul celebru al anilor ’90, pentru a-și reaminti aventurile dinozaurilor. De urmărit, așadar, Editura Nemi, o nouă aventură în zona cărților pentru copii.
