Antologie Poetica, de Yannis Ritsos

Imi amintesc ca in anii copilariei si adolescentei, sala de asteptare a cabinetului tatalui meu era un turn Babel, pentru ca auzeai vorbindu-se multe dintre limbile pamantului: se adunau acolo, in nelinistita si dureroasa asteptare (era un cabinet stomatologic?), rusi albi, polonezi, armeni, basarabeni, greci, turci, tatari. Tata invatase cate un minim necesar profesiei, din toate limbile adunate pe pamant romanesc, desi mai toti acesti refugiati vorbeau si o franceza impecabila, ba chiar si germana si engleza (educatia in familiile refugiatilor a prevazut – premonic – si invatarea limbilor straine). Astfel ca am fost obisnuita cu rezonanta limbii elene, facuta parca sa picure melodios vers dupa vers.

Antologia de fata, luata cu reticenta in mana pentru inceput, dar parcursa apoi cu placere, pagina de pagina, mi-a dezvaluit un poet complet si complex, cu o stapanire desavarsita si muzical sensibila a magicului pe care il dezvolta mai ales in creatiile lui de maturitate artistica, atunci cand zbuciumul vietii s-a potolit, atunci cand meandrele politice si sociale ale epocii strabatute i-au reasezat valorile si i-au permis talentului sa se exprime in cea mai elevata ipostaza, o combinatie fericita de lirism pur, dar si cu implicatii filozofice, religioase, sociale si politice. Astfel incat, intr-un stil de versificare alb, ritmat si plin de o stranie muzicalitate, Ritsos a lasat la sfarsitul vietii sale, in anul 1990 opere precum „Simfonia de primavara”,  „Sonata clarului de luna”, „Optsprezece cantece” si „Umbre de pasari”, pline de fantezie, de viziune, de exuberanta, dar si de liniste meditativa.

„Ai intrebat apa / ai intrebat testoasa / stiai / ca nu-ti vor raspunde / propria ta intrebare / era raspunsul.” (Umbre de pasari – 9 – 1980)
„Lasa-ma sa vin cu tine. Ce luna e in seara asta!
E bine cu luna – n-o sa se vada
ca mi-a albit parul. Luna
imi va face iarasi parul auriu. N-o sa intelegi.
Lasa-ma sa vin cu tine.
……….
Stiu ca fiecare se indreapta singur catre dragoste,
singur catre slava si moarte.
Stiu. Am trait-o. Nu ma ajuta.
Lasa-ma sa vin cu tine……….” (Sonata clarului de luna – 1956)
„18. Nu plange grecitatea
Nu deplange grecitatea – cand se duce sa se inconvoaie
cu cutitul la os, cu hamul pe grumaz.
Iat-o, se avanta iarasi, capata puteri si se inversuneaza
si prinde fiara cu harponul soarelui” (Optsprezece cantece – 1970)

Cele „Optsprezece cantece ale patriei amare” au fost puse pe muzica de Mikis Teodorakis. Iata la linkul prezentat mai jos, cantaretii  Dimitris Basis si  Nena Venetsianou, acompaniati de Orchestra Populara  Mikis Theodorakis, interpretand cantecele lui Mikis Theodorakis pe versurile lui Yannis Ritsos, intr-un concert de la Odeon Herodes Atticus din Athena, iulie 2009, un Tribut in onoarea poetului la implinirea a 100 de ani de la nasterea sa.

De asemenea, in urmatorul videoclip, veti gasi din concertul live cu  Dimitris Basis and Nena Venetsianou cantecul  “Pou petakse t’agori mou”, din ciclul  Epitaphios al lui Yannis Ritsos, pe muzica compusa de Míkis Theodorákis.

Fundatia Culturala Greaca a marcat implinirea a 100 de ani de la nasterea lui Yannis Ritsos (19909-1990), la Muzeul George Enescu, prin prezentarea Antologiei poetice publicate de Editura Omonia, în traducerea neoelenistului Tudor Dinu, si prin concertul sustinut de Aliki Kagialoglou, care a interpretat, acompaniata la pian, piese muzicale pe versuri de Yannis Ritsos (din ciclurile poetice Epitaf, Elenitate si Sonata clarului de luna). La eveniment a participat actrita Adela Marculescu, care a recitat în limba româna poeme de Yannis Ritsos cuprinse în Antologia prezentata cu aceasta ocazie.

Studiul introductiv si cronologia intocmita de catre neoelenistul Tudor Dinu a fost de mare valoare pentru mine, pentru ca m-a introdus in epoca, familiarizandu-ma cu problemele sociale, politice, de familie, de boala, de aspiratii, dar si cu reperele importante ale operei acestuia.

Puteti comanda cartea de pe site-ul Editurii Omonia