”Benedict Cumberbatch In Transition”, de Lynnette Porter
Biografia neoficială, scrisă de Lynnette Porter
Editura MX Publishing, iunie 2013
Este poate un pas inevitabil în cariera unei personalitati ca un autor recunoscut de biografii să îl onoreze cu o lucrare de acest tip. Unele apar în timpul vieții (Autobiografia lui Isaac Asimov fiind exemplul meu preferat), altele post-mortem (Biografia lui Steve Jobs, de Walter Isaacson). Puține însă sunt scrise despre actorii tineri. Motivele sunt evidente : nu există suficient material, nu au fost suficiente filme importante, viața personală este încă ascunsă.
Benedict Cumberbatch contrazice aceste tiparuri. La doar 36 de ani, el are o filmografie atât dezvoltată, cât și foarte surprinzătoare. Teatru, radio, audiobook-uri, televiziune și film, munca sa a pornit ca a oricărui actor aspirant și a evoluat pe măsura talentului său extraordinar, culminând (pentru moment) anul acesta, cu filmele Star Trek Into Darkness și The Hobbit : Desolation of Smaug. Colosale, cu bugete imense și un fan-base dedicat, aceste două francize sunt exact motoarele de care Benedict avea nevoie. Prin aceste două filme, el va căpătă în sfârșit atenția mainstream-ului american, iar toate semnele indică la introducerea lui în A-list-ul Hollywoodian.
De la mici cameo-uri în seriale de comedie la elogiatul rol principal în drama BBC ”Hawking”, de la Rhynoceros (piesa lui Eugen Ionesco) la Frankenstein (în regia lui Danny Boyle), de la mărețul, superbul, prea-iubitul meu Sherlock la War Horse și The Fifth Estate. Benedict Cumberbatch In Transition urmărește evoluția celui mai apreciat tânăr actor din Anglia, Lynnette Porter discutând cele mai importante roluri din fiecare arie actoricească. Mergând dincolo de simple rezumate, ea analizează complexitățile fiecărui personaj și puterea psihologică și morală pe care interpretarea lui Ben le-o oferă. Ea prezintă felul în care acesta se pregătește pentru fiecare rol, atât pe plan fizic (a slăbit pentru rolul din Sherlock, s-a îngrășat pentru Parade’s End, și-a lucrat întregul corp pentru Star Trek Into Darkness), cât și în plan moral. Mi-a plăcut mult relatarea exercițiilor de vioară de pe platoul 221B Baker Street, iar dedicarea sa pentru rolul din Frankenstein deja nu mă mai uimea. Faptul că, după fiecare reprezentație în care el interpreta Creatura, picioarele îi erau învinețite, iar rănile deveniseră frecvente mi-a demonstrat încă o dată că el este unul din acei puțini actori dispuși să facă orice pentru a aduce la viață o ființă de hârtie.
Aș vrea să menționez aici munca lui pentru BBC Radio, partea mai puțin cunoscută a carierei sale, însă probabil cea mai frumoasă. Nu vezi nimic, însă vocea lui de jaguar într-un contrabas (perfect descrisă de Caitlin Moran) te conduce direct în poveste. Cabin Pressure, o serie de comedie cu un umor britanic la care am râs cu lacrimi, îl poziționează pe Benedict într-o operă în care vasul este părăsit, iar un căpitan începător, bun la inimă, însă neîndemânatic și cu puțin respect de sine, capătă viață prin vocea delicată și complet adorabilă. Neverwhere, în schimb, a profitat la maxim de vibrațiile joase, iar Islington, îngerul decăzut, a strălucit în completa sa întunecime. Interpretarea a fost atât de reușită încât m-a inspirat să scriu un scenariu pentru un potențial film în care Benedict va fi obligatoriu. Nu-mi pot imagina pe altcineva jucându-l pe Islington cu aceeași forță și ambiguitate, înlocuite apoi de cruzime și furie.
Talentul său este indiscutabil, uriaș, gama de personaje jucate demonstrând acest lucru. O calitate remarcată și de Lynnette, dar mai ales de fani, este abilitatea lui de a oferi adâncime și personajelor secundare. În Star Trek, deși timpul său pe ecran este redus, el oferă profunzime prin felul impecabil în care își folosește vocea și controlul complet asupra privirii sale, iar întreaga audiență devenise fascinată de Khan, de acel terorist cu o conștiință, cu o motivație. El este un actor obsedat și definit de detalii. Un moment care demonstrează asta este în cadrul rolul său ca Peter Guillam, în remarcabilul Tinker Tailor Soldier Spy. Deși homosexual, Guillam continuă să flirteze cu femei sau să se uite după ele, pentru a menține aparențele în Anglia conservatoare a anilor ’70. În scenariu nu toate subtilitățile din interpretare erau specificate, însă mulțumită lui Benedict, un personaj important, însă tot cu un timp redus pe ecran a devenit complex, intrigant, plin de probleme morale, si cu o determinare completă de a reusi in misiunea de apărare a țării. Bătaia cu Ricki Tarr demonstrează asta, având în vedere comportamentul relativ calm din restul filmului. (Dacă voi scrie o recenzie specială pentru Tinker Tailor Soldier Spy, să vă așteptați la o analiză dezvoltată a lui Peter Guillam J.)
Adevărul este că îl ador ca actor. El te obligă să fii atent, să înțelegi că răul nu este absolut, că fiecare personaj are o poveste pe care nu o vei putea niciodată citi în alt loc decât pe fața sa. Este un susținător al mantrei mele preferate: Sugerează, nu arăta. Misterul transformă o interpretare, o face interesantă și aplicabilă în viața reală. O face de asemenea cutremurătoare (Wreckers, 2011). Nu este un actor de masă, motiv pentru care americanii obsedați de scandaluri și filme cu explozii îl descoperă abia acum. Mereu îmi dă impresia de actor pe care îl vei putea redescoperi peste 20 de ani și să observi mii de alte lucruri în filmele sale pe care le-ai pierdut la 16 ani.
Lynnette Porter, deși clar o fană Cumberbatch, scrie o carte pe atât de interesantă, pe atât de serioasă. Filmele sunt analizate minuțios, rolurile importante descrise până în cele mai mici detalii, iar piesele radiofonice primesc o atenție deosebită (multe mulțumiri pentru asta). Dă dovadă și de respect față de fani și de munca noastră pe paginile de caritate, indiegogo și kickstarter, facebook și deviantart, prin fan-fictions, filmulețe și cântece dedicate (Dirty Dirty Girls Love Benedict Cumberbatch fiind un maxi-ringtone ridicol de amuzant). Deși jocurile interminabile de cuvinte care se pot face cu numele lui de familie o amuză și pe ea și nu pierde ocazia de a strecura unele, ea rămâne profesionistă și își păstrează statutul de Membru al CumberCollective-ului pentru ea.
Analiza personalității din spatele măștii de actor a fost un exercițiu interesant și necesar. În contextul faimei pe care a căpătat-o atât de brusc, te-ai fi putut aștepta la o transformare și în comportamentul său cu fanii sau cu echipajul de pe platouri. Din contră. El este la fel de comunicativ cu toți, răspunde la toate întrebările și își depășește propria oboseală pentru a-și bucura fanii care îl așteaptă ore întregi în ploaie sau la cozi interminabile. Lucrează cu diverse organizații caritabile, merge cu metroul, trăiește singur în Londra (cum este asta posibil?), joacă în scurt-metraje indie (Little Favour) sau în piese de teatru scurte (The Child’s Monologues). El nu vrea să devină o caricatură de scandal a paparazzilor care îl urmăresc pretutindeni. Își iubește părinții, amândoi actori, care s-au străduit mult să îl crească în cele mai bune condiții, își respectă colegii, are prieteni, merge la concerte, merge la Cheltenham Festivals, sare cu parașuta. Este o persoană normală cu un talent colosal.
Iar mulțumită lui In Transition mult mai mulți fani au putut înțelege persoana din spatele actorului pe care toți îl iubim. Și sincer, cred că persoana merită și mai multă iubire.
Sunt o Cumberlady, așa că am numărat zilele până la lansarea acestei cărți. Nu știam prea multe despre Lynnette Porter, însă știam că e o autoare bună, care a scris 14 cărți, majoritatea despre universul lui Conan Doyle și al memorabilului său personaj, Sherlock Holmes. Cartea nu există în România, însă îngerul englez cu transport internațional gratuit numit BookDepository mi-a eliberat sufletul de corvoada așteptării. Parțial. Am așteptat două săptămâni pachetul și am dansat pe scări când a venit. Am citit cartea pe nerăsuflate, cu scurte crize de fangirling și supărări când am aflat că piesele de teatru nu au fost înregistrate. Dacă există o poezie pe care el a recitat-o, am învățat-o. Am citit Parade’s End și l-am descoperit pe John le Carré. Ascult BBC Radio 2 și 4 Extra în fiecare zi. Mulțumită lui, am descoperit autori și domenii artistice necunoscute mie până de curând. Orizonturile s-au deschis la maxim. Benedict se pare că este unul din actorii mei preferați cu o influență benefică în aproape toate domeniile (inclusiv sport și astrofizică).
Benedict Cumberbatch este un om special, cu o carieră strălucită și un viitor orbitor. Este o persoană inteligentă și dedicată, pe care o respect și pe care abia aștept să o cunosc, atunci când voi lucra ca regizor. Mulțumesc, Lynnette, pentru o carte superbă, serioasă și plină de comori nebănuite, care sper că peste câțiva ani o voi putea înrăma cu autograful tău și al lui Ben pe prima pagină.
