”Aventurile unui tânăr naturalist. Expedițiile Zoo Quest”, de Sir David Attenborough
Editura Publica, Co-lecția de știință, București, 2019
Traducere din engleză de Constantin Vlad
”Planul meu era simplu. BBC și Grădina Zoologică a Londrei lansează o expediție comună de colectare de animale, în care mergem amândoi. Eu regizez secvențe de film în care îl arăt pe Jack cum caută și în cele din urmă capturează o oarecare creatură de interes. Secvența se încheie cu un prim-plan al animalului în mâinile sale. Imaginea se dizvolvă apoi într-un prim-plan similar al aceleiași creaturi, dar de această dată în direct, în studio. Jack ar prezenta apoi, în stilul lui Cansdale, aspectele cele mai interesante ale anatomiei și comportamentului animalului. Dacă există câteva incidente inevitabile, cum ar fi o evadare sau o mușcătură, cu atât mai bine.” (pag. 14)
Acesta a fost planul inițial al lui David Attenborough și al echipei sale, în 1953, pe atunci în vârstă de doar 27 de ani și aproape necunoscut. Prima incusiune a fost în Sierra Leone, dar călătoriile care au ajuns să fie transpuse în mai multe cărți de călătorie, Zoo Quest to Guyana, Zoo Quest for a Dragon și Zoo Quest in Paraguay, traduse acum în integralitate, la Editura Publica, sub titlul de ”Aventurile unui tânăr naturalist. Expedițiile Zoo Quest”, incluzând hărți ale teritoriilor explorate și multe fotografii inedite despre fauna și flora zonelor cutreierate.
Ceea ce este caracteristic acestui volum este că, deși este o carte de memorii, deși aceste aventuri s-au petrecut cu adevărat în anii 1950, se citește cu ușurință ca un excelent roman de aventuri. Era o perioadă romantică, când lumea nu era așa de invadată de turiști și existau multe oaze în care era încremenită într-un trecut boem și oarecum sălbatic. Echipa de la BBC și-a ales trei teritorii puțin cunoscute, dar care erau populate de animale care nu existau în Grădina Zoologică de la Londra, iar misiunea lor era să le captureze pentru a le reconstrui habitatul în capitala Marii Britanii. Așa că, pe rând, au ajuns în Guyana, Indonezia și Paraguay.
În martie 1955, echipa a plecat în Guyana, pe atunci Britanică, existau mai multe ținte importante care erau și rămân și acum fascinante: leneșul, furnicarul-gigant, capibare, caimani, ca să nu mai vorbim de păsările colibri. Dar dincolo de aceste întâlniri, existau și animale neașteptat de violente și care stârnesc spaima celor care ajung acolo, precum peștii-canibal sau liliecii-vampir. Pentru a captura unele din ele (și asta e valabil pentru toate zonele vizitate), echipa își construiește itinerarii, ajung și locuiesc în mijlocul naturii sălbatice și, cel mai important, se amestecă fără griji cu localnicii, mai ales cu triburile semi-nomade, semi-sălbatice, lucru ce reprezintă un farmec în plus atunci când descoperim rândurile cărții. În plus, fiecare pagină conține informații inedite, pe care cu greu le descoperim altundeva, poate doar în cărți specializate:
”Cel de la Londra e leneșul cu două degete. Îl avem de câțiva ani, e foarte mulțumit de hrana lui – mere, salată verde și morcovi. Acesta este din specia cu trei degete. Nu l-ai văzut la Londra din simplul motiv că refuză să mănânce alteceva decât frunze de Cecropia, iar dacă arborii din acest gen există aici din abundență, în Londra nu găsești nici măcar unul.” (pag. 80)
În anul următor, a fost rândul Indoneziei. Dar o călătorie spre Indonezia acelei vremi, în interes profesional și științific (acum turiștii sunt nenumărați în zonă), însemna exploatarea întregii țări, nu numai insula Komodo (unde exista celebrul dragon), adică o permanentă călătorie între insulele Java, Bali, Borneo, Flores sau Sulawesi, în încercarea de a vedea cât mai multe și a descoperi obiceiurile și animalele locului. Desigur, principala țintă a fost dragonul de Komodo, cea mai mare șopârlă din lume, ”care nu mai fusese văzută vreodată la televizor”:
”Expediții ulterioare au descoperit că ființa este carnivoră și trăiește consumând carne de porc sălbatic și de căprioară, animale abundente pe insulă. Indubitabil se hrănea cu stârvuri în descompunere, dar părea probabil și că își vânează activ prada, ucigând-o cu o lovitură a uriașei sale cozi musculoase. Au fost descoperite specimene nu doar în Komodo, ci și pe insula vecină Rintja și pe capul vestic din Flores, o altă insulă din apropiere. Însă acest dragon nu mai este întâlnit în nicio altă parte a lumii. Această distribuție restrânsă este o enigmă. Șopârlele gigantice sunt aproape cert descendente ale unor șopârle preistorice încă și mai mari, ale căror rămășițe au fost descoperite în Australia. Cea mai veche are o vechime estimată de aproximativ 60 de milioane de ani. Și totuși, ciudat, Komode este o insulă vulcanică apărută relativ recent. De ce există dragonii numai aici și cum au ajuns pe insulă sunt întrebări cărora nu li s-a răspuns încă.” (pag. 189)
Ultima călătorie descrisă în carte, cea din Paraguay (o altă țară despre care știm atât de puține), pare a fi construită în jurul capturării unor animale destul de ciudate numite tatu, și acestea la rândul lor adaptate teritoriilor pe care le populează și de mai multe feluri. Desigur, așa cum spune și David Attenborough, ele sunt ”un amestec de exotism, de fantastic și de vechime”, adică sunt extrem de stranii. Iar capturarea unui tatu uriaș era foarte grea, pentru că această specie este rară și dificil de capturat. Pentru echipa britanică, acesta este țelul suprem și veți afla din carte dacă și l-au îndeplinit.
Dacă vă plac romanele de aventuri sau cărțile de călătorie, în mod sigur ar trebui să dați mai multe șanse cărții lui David Attenborough. Veți descoperi nu numai informații despre fauna și flora unor teritorii pe care, cu siguranță, nu le cunoașteți prea bine, dar și nenumărate peripeții și întâmplări (unele, pe firul subțire dintre viață și moarte) din zone inaccesibile și exotice ale lumii.
Puteți cumpăra cartea: Editura Publica/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Publica.ro, Elefant.ro, TheGuardian.com)
