„De ce ne plac supereroii? Mitologia și simbolistica filmelor Marvel”, de Nicu Gavriluță
Editura Polirom, Iași, 2022
Atenție mare, dragi cititori! Dacă vă numărați printre cei care nu au urmărit prea multe filme din universul Marvel sau dacă preconizați să o faceți în curând, aveți grijă cu lectura cărții despre care o să vă povestesc în rândurile ce urmează. Nicu Gavriluță, sociolog, eseist, profesor universitar, decide, pornind de la admirația și fascinația copiilor săi față de produsele de divertisment marca Marvel, să arunce o privire de ansamblu asupra mitologiei și simbolisticii acestor producții cinematografice de anvergură. Și iată că ajunge să publice o monografie dedicată unei singure întrebări: „De ce ne plac supereroii?”. Publicația vede lumina tiparului în 2022, la Editura Polirom.
Adevărul e că nutream niște așteptări înalte vis-a-vis de acest volum, care, în viziunea mea, promitea să arunce lumină asupra acelor meticuloase simboluri ascunse de producătorii Marvel în fiecare film în parte. În linii mari, autorul a reușit să exploreze dimensiunea cognitivă a fiecărei serii în parte, doar că am fost profund întristată de mecanismul de povestire pe larg a fiecărei producții, ceea ce evident degenerează într-un mare spoiler (vezi atenționarea de la începutul cronicii).
Totuși, pentru a fi până la capăt corecți, merită să menționez că prezentul volum are meritul de a sintetiza unele elemente care ar scăpa din atenția spectatorului, grăbit să „ingereze” materialul video. Nicu Gavriluță este un observator destul de meticulos în segmentul pe care-l abordează și nu scapă nicio ocazie de a-i arăta cititorului diferite unghiuri, incluzând chiar și reacțiile criticilor la peliculele alese.
Vă întrebați probabil care este misiunea unei astfel de cărți? Îmi permit să afirm că este un bun stimulent pentru tinerii care își doresc o retrospectivă a producției cinematografice Marvel în dimensiunea sa multilaterală. Alegerea de a diseca fiecare film în căutarea unor mituri și de a le corela cu tradițiile anumitor popoare a fost oportună în acest caz, deoarece ne permite să vedem intenția regizorală.
În aceeași ordine de idei, autorul încearcă să răspundă la dilemele morale pe care le au eroii principali, referindu-se la momentele lor de glorie sau de pierdere, la validarea pe care aceștia o caută prin intermediul mesajelor pe care le transmit.
Finalitatea logică sau concluzia acestei cronici e că autorul a răspuns parțial la întrebarea din titlu, parafrazând-o în „ne plac sau nu supereroii”, deoarece pare să aibă o intenție secvențială de a ne arăta dimensiunea umană a personajelor din scena Marvel. Intuiesc că lectura acestei cărți este potrivită tinerilor interesați de comportamente și de interdisciplinaritatea filmului, de conexiunea acestuia cu alte credințe, superstiții, iar epilogul „încununează opera”, vorba clasicului, fiind o sumă de zece concluzii foarte pertinente și actualizate, care, de facto, dau răspunsul decisiv întrebării din titlu. Nu știu dacă trebuie să pun asta pe seama așteptărilor mele de cititor, dar mi-ar fi plăcut dacă anume acest epilog ar fi devenit un studiu amplu de-a lungul cărții, cu inserții de subiect din film.
O să creditez această carte cu încredere și o s-o recomand în special celor care vor să experimenteze o nouă perspectivă asupra unui fenomen cinematografic și comercial precum e Marvel, un brand atât de vizibil și cu priză la public, în special în rândul tinerilor, care vorba autorului, înlocuiesc absența elitelor cu simbolurile personajelor lor favorite.
