”Anul în care am trăit după Biblie. Despre modesta mea încercare de a urma regulile din Biblie cât mai literal cu putință”, de A.J. Jacobs
Editura Philobia, București, 2012
Traducere din limba engleză și note de Liviu Dascălu
”Mi-am propus, atunci, să trăiesc un an întreg după canoanele din Biblie. Mai precis, să respect legile din Cartea Sfântă în cel mai literal mod posibil. Să urmez cele zece porunci. Să fiu fecund și să mă-nmulțesc. Să-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi. Să dau zeciuială. Și nu doar atât. Să respect și acele reguli de care lumea a uitat, dar pe care Biblia le menționează: să nu porți haine făcute din fibre amestecate; să-i omori cu pietre pe cei care preacurvesc. Și, firește, să nu-ți razi colțurile bărbii (Leviticul 19:27). Voi încerca să urmez Biblia pe de-a-ntregul, fără să fac nazuri sau să mă ghidez după preferințe.” (pag. 8)
Cam ăsta peste planul ziaristului american A.J. Jacobs, care nu s-a dat niciodată la o parte atunci când vine vorba de demersuri ziaristice îndrăznețe și non-conformiste. Dacă mai adăugăm la originea sa faptul că este evreu, iar conștiința merge neîmpăcată pe calea agnosticismului, vom descoperi că demersul de acum este cu atât mai ciudat și mai excepțional. Este, așadar, o încercare pur jurnalistică, care are ca scop atât transformarea personală, dacă e cazul (va crede oare, la final, în Dumnezeu?), dar și o carte, care să conțină încercările zilnice, sub forma unui jurnal.
Este greu, aproape imposibil, să respecți Biblia din punct de vedere literal, în primul rând din cauza schimbărilor care au avut loc în lume, de la momentul când se petrece acțiunea, acum peste 2.000 de ani, până în prezent. Apoi, circulă o mulțime de ediții ale Bibliei, în funcție de diferitele ramuri ale religiei. A.J. Jacobs pleacă la îndeplinirea țelului său de la următoarele condiții: va respecta timp de nouă luni Vechiul Testament, apoi următoarele trei luni Noul Testament; își va lua o serie de îndrumători spirituali și va vizita o serie de secte, comunități, care respectă încă literal o parte sau toată Biblia; va încerca să afle care este intenția originală a regulilor și a învățăturilor biblice și le va respecta apoi literal.
O serie întreagă de reguli este ușor de respectat cel puțin la nivel declarativ, pentru că ele sunt respectate de majoritatea evreilor, creștinilor sau musulmanilor. De exemplu, cele zece porunci primite de Moise sunt, declarativ, cum spuneam, respectate de toți. Numai că respectarea lor practică este excepțional de grea, după cum ne arată acțiunile lui A.J. Jacobs. Să luăm ca exemplu ”Să nu minți”, care este încălcată zilnic de zeci de ori, în relațiile familiale sau în societate, pentru că omenirea s-a obișnuit să se conformeze regulilor tăcute ale comunității, care determină apariția ranchiunii atunci când un om răspunde întotdeauna sincer: ești într-un grup unde nu prea ai chef să stai, te întreabă cineva cum ți se pare și răspunzi, nesincer, că totul e bine și frumos. Dacă nu ai fi mințit și ai fi răspuns că te plictisești de moarte și nu ai vrea să fii acolo, toată lumea ți-ar purta pică. Așa că preferi, încă o dată, minciuna, una nevinovată desigur, dar totuși minciună.
Alte reguli sunt aproape imposibil de respectat de lumea modernă, pentru că pari, în ochii comunității, un ciudat, dar A.J. Jacobs încearcă o parte însemnată dintre ele: nu își mai rade barba în anul respectiv; poartă numai haine albe; nu mai mănâncă porc sau iepure; poartă haine țesute din același material; dă zeciuială, adică donează 10% din câștiguri unor organizații caritabile; purtarea de ciucuri la haine; sunatul la trâmbiță la luna nouă; respectă regula impurității feminine, care spună că, de la începutul ciclului menstrual lunar, femeia este impură timp de șapte zile etc. Unele dintre reguli sunt serioase, dar par ciudate, altele sunt ciudate prin însăși felul lor, iar autorul are meritul să le pună în fața cititorului într-un mod riguros, dar și amuzant:
”De abia pot s-o urmăresc pe Julie, care-mi spune ceva despre turneul de tenis de la Flashing Meadows. Chiar și discuția asta e plină de riscuri pentru mine. Trebuie să fiu atent să nu pomenesc de Venus Williams, că doar poartă numele zeiței romane a iubirii, iar asta ar fi o încălcare a regulii din Exodul 23:13 – nu rostiți numele altor zei.” (pag. 28)
Multe dintre regulile din Vechiul Testament, mai ciudate, mai arhaice, inclusiv sacrificiul de animale, au devenit, după părerea creștinilor, caduce după crucificarea lui Iisus, care a făcut sacrificiul suprem. De fiecare dată când descoperă o regulă ciudată, pe care nu o poate respecta chiar literal sau pe care nu o înțelege, A.J. Jacobs își întreabă consilierii spirituali sau merge la o comunitate religioasă care o respectă, pentru a căuta îndrumare. Ajunge astfel la evrei ultraortodcși, la amish, în Israel sau la creștinii homosexuali, la martori ai lui Iehova, dresori de șerpi sau red-letter christians, iar cititorii descoperă comunități ciudate, fanatizate sau neașteptat de liberale. Ba se duce chiar și la grupurile de atei. Comunități de la care învățăm cu toții, indiferent de propriile noastre idei asupra religiei sau de apartenența noastră. Iată un exemplu:
”Există o sectă, în iudaism, care nu recunoaște niciuna din legile orale. Adepții ei se numesc Karaites, iar din punct de vedere teologic sunt minimaliști: nu recunosc decât Biblia. Această abordare poate duce la un comportament ultrarigorist. De exemplu, opresc căldura în zi de Sabat, ca să nu se angajeze într-o relație comercială cu compania de electricitate, lucru care ar putea fi considerat drept muncă. ”N-am ce face, mai pun niște pulovere pe mine”, îmi zice unul din karaiți, într-o discuție. ”Nu-i chiar așa de rău cum pare”. Karaites au cunoscut o epocă de aur în perioada medievală – cam zece la sută din evrei erau atunci karaiți. De atunci s-au împuținat la număr, ajungând la 50.000, cei mai mulți trăiesc în Israel și, surprinzător, în Daly City, statul California.” (pag. 100)
Care a fost concluzia lui A.J. Jacobs? Nu și-a formulat una, pentru că trecerea printr-o astfel de experiență produce o revelație diferită pentru fiecare om. Pentru el, trecând peste părțile desuete sau barbare ale Bibliei și peste faptul că nu l-a făcut să creadă într-un Dumnezeu concret, biblic, el are sentimentul că a devenit un om mai bun, mai milos și mai măriminos, mai atent la apropiați și la oamenii din jur, mai apropiat de spiritul de caritate, mai respectuos față de oamenii religioși. Și asta ar trebui să o facem cu toții, indiferent dacă suntem creștini sau nu (deși am avut parte de reacții total necreștine din partea unor creștini, atunci când am recomandat cartea aceasta). Un demers jurnalistic de excepție, plin de învățăminte, dar și de controverse, recomand această carte cu multă căldură.
