54/24, de Bogdan Teodorescu
Editura Tritonic, Bucuresti, 2008
Cuvant inainte de Cristian Lascu
De Bogdan Teodorescu nu stiam nimic pana in momentul in care am fost cucerita de interventiile sale regulate intr-o emisiune de la un anume post de televiziune. Apoi am inceput sa ma documentez mai intai pe internet, apoi prin librarii am inceput sa caut operele domniei sale. Curiozitatea si interesul mi-au fost pe deplin satisfacute la nu de mult incheiatul targ de carte Gaudeamus la care Editura Tritonic prezenta printre multe alte atractii si “54/24″. Cumparat, citit, savurat, placut muuuult asa ca hai sa va spun si voua.
Cartea se prezinta ca o suita de impresii de calatorie, 54 de locatii deosebite in 24 de tari de pe toate continentele. Insa nu e doar atat, mai bine spus nu e numai atat.Odata locatia aleasa, calatorim putin in timp, cu date concise si succint redate cat sa descoperim istoria zonei, apoi trecem direct la impresiile vizuale, auditive, gastronomice, la fel de simplu redate, condimentate cu umor subtil facut sa confere accente de neuitat tabloului descris.
Nimic nu plictiseste, nimic nu agaseaza, superlativele sunt contrabalansate de realitatile mai putin prezentate sau chiar evitate de agentiile de turism, intr-un cuvant desi este din principiu o suita de prezentari subiective, obiectivismul este trasatura dominanta in fiecare paragraf.
Am calatorit cu ochii mintii prin Riviera Mayasa catre templul de la Tulum, am auzit parca clopotele braziliene ale bisericilor din Ouro Preto, n-am putut decat sa ma amuz la absurdul vizitei in parcul natural Keoladeo – India compensand apoi cu multitudinea de detalii arhitecturale si istorice ale monumetelor din Fatehpur Sikri.
Crisparea pe care am resimtit-o citind despre Casa Scalvilor din Senegal mi-am pierdut-o printre cele 275 de cascade de la Iguacu, Brazilia, am ras apoi in hohote la scena “Lost in translation” petrecuta intr-un restaurant in Tokyo si am zambit condescendent la paradoxurile birocratice ale grevei trenurilor in Europa, cu sentimentul ca uite ca se intampla si la altii.
Si as mai putea continua dar ma opresc aici cu o ultima marturisire care nu face decat sa accentueze crezul autorului exprimat in primele pagini:”Nu va urez lectura placuta, ci drum bun! Si daca vreuna dintre povesti v-a inspirat si v-a indreptat spre coltul acela de lume, va multumesc pentru incredere.” Ei bine, daca neaosa criza imi va permite si sper s-o faca, vara aceasta vreau sa mi-o petrec la Efes, in Turcia..
3 comments
Acum citesc cartea si pot sa spun ca ma atrage foarte mult si datorita faptului ca ador calatoriile. Imi place sa aflu povesti despre locurile vizitate, informatii, inclusiv date gastronomice ale locului respectiv. Cu siguranta ca atunci cand o sa ajung si eu (poate) in unul din acele locuri in care a fost si BT, o sa tin cont de cele citite aici. Va doresc o lectura placuta! Enjoy it!
Vreo doua luni am lutat cu mine si cu foile cartii dar am izbutit sa o duc la bun sfirsit.Eram si poate mai sunt o admiratoare a acestui domn .Nu am o admiratie nici pentru Zâna televiziunilor dar nu înțeleg de ce ne recomandă tocmai ea s-o citim, dar mă rog e un amănunt….Cu mare regret recunosc ,nu m-a captivat alternanța de informații tehnice, multe se găsesc pe net și finalurile gastronomic, nu m-a convins că starea perfectă a omului e vacanța.Regret dar nu asta voiam de la aceste pagini….Nici nu m-a convins să vizitez ceva ,nici închisori, nici rezervații din Africa….O Doamne , asta simt, păcat , am tras de mine să o citesc toată , dar e ca o mâncare de carne fără sos………
Tastatura bat-o vina, corect este „..am luptat ..” , ” finaluri gastronomice „