Perioada asta de auto-izolare a însemnat, pe de o parte, incursiunea mea în mai multe lumi ficționale (mi-a fost greu să citesc prea multă literatură de non-ficțiune, preferata mea) și, pe de altă parte, revenirea la cărți pentru copii, fie că aparțin unor autori străini sau a unor români. Este cazul și următoarelor trei cărți, apariții noi de la Editura Arthur, cu care am sondat cumva adaptarea la cerințele copiilor de azi a scriitorilor români. Cărți care mi-au produs impresii amestecate, dar cele mai multe favorabile.
”Duminică și alte povestiri cu Iosifel”, de Lavinia Braniște
Ilustrații de Oana Ispir
Editura Arthur, București, 2019
Povestirile cu Iosifel, un băiețel de doar trei ani, alături de ilustrațiile acestui volum, mi-au produs cea mai reală emoție, iar citirea acestor cinci texte m-au imersat în lumea micii copilărie, acea perioadă de inocență și descoperire a lumii din jur. Când ai vârsta lui Iosifel, chiar și lumea ta mică pare imensă: totul este încărcat de semnificații și cei apropiați sunt foarte înalți. În plus, e necesar ca totul trebuie să fie descoperit, explorat și, până atribui caracteristici obiectelor și ființelor, totul este nou și neașteptat și totul este magic. Jucăriile sunt toate vii, monștrii sunt reali, părinții și bunicii sunt oameni magnifici, care te învață vrute și nevrute.
Cea mai emoționantă și mai plină de semnificații povestire este ”Bunicul din lună”, care se concentrează pe bunicul lui Iosifel care trebuie să-și reconstituie viața din mici bucățele, într-un loc cu totul nou. Văduv, având Alzheimer, este mutat obligatoriu cu copiii și nepotul, într-o încercare de a stopa boala și de a oferi o nouă valoare cuvintelor și acțiunilor sale. Apropierea dintre el și Iosifel este cu totul neașteptată, iar descoperirea lumii de către băiat, cu tot cu balaurii și zmeiele sale, va purta pentru întotdeauna amprenta unui bunic ce își trăiește clipele finale doar pentru propriul nepot.
”Oare poți să iubești pe cineva chiar dacă nu înțelegi cum funcționează?” (pag. 65)
Povestirile Laviniei Braniște reconstruiesc o imensă lume a micii copilării, într-o împletire simpatică, simplă și pe placul tuturor, plină de gingășie, de emoție.
”Spionul Kme”, de Ioana Nicolaie
Cu ilustrații de Sidonia Călin
Editura Arthur, București, 2019
Spionul Kme este un băiețel care încearcă să investigheze propria enigmă, să-și afle rădăcinile și adevărații prieteni, să deslușească felul în care lumea în care trăiește s-a constituit. Pare că și-a construit câteva ziduri de apărare și o casă într-un copac, așadar o lume imaginară care să-l îndepărteze de ceea ce-l face să sufere. Așa că pornește într-o călătorie în necunoscut, trecând prin mai multe ”lumi” separate, unde trebuie să caute și să găsească indicii pentru a afla (și a ne destăinui) adevărul despre sine.
Câteva dintre povestirile care alcătuiesc călătoria spionului Kme pot stârni fascinația copiilor de pretutindeni, pentru că sunt populate de personaje fantastice sau neobișnuite sau se petrec acolo peripeții nemaiîntâlnite. Exemplul care îmi vine cel mai repede în minte este ”Prințul Noroilă”, care are o structură foarte apropiată de un basm clasic, în care un prinț rău este transformat într-un porc grohăitor de către Vrăjitoarea Noroiului pentru simplul motiv că el a intrat în turnul dărăpănat unde locuia aceasta și s-a pus pe curățenie.
Trecerea printre lumi, povești și capitole se face prin versuri, precum cele privind Planeta Nimik:
Mare dramă-n galaxie!
O planetă cam pustie,
Verde-otravă către-un pol,
Cu munți arși și cerul golS-a-nfuriat că-i fără rost.
Or, se știe, orice prost,
Agramat și fără stil
Poate ajunge, de-i abil,Președinte-n vreun Sistem
Mai de margine, vreun ghem,
De comete și de stele
Cu explozii, praf, modele…
Din păcate, din punctul meu de vedere, povestea de ansamblu e prea întortocheată și complicată, iar scopurile ei se dezvăluie prea târziu ca să mai salveze impresia de ansamblu. Pentru a stârni imaginația unui copil, e nevoie de mai multă simplitate, lejeritate și de, cum să spun?, mai puțină seriozitate, compensată cu mai mult amuzament.
”Mi-a rămas dulapul mic”, de Simona Sava
Ilustrații de Roma Gavrilă
Editura Arthur, București, 2019
”Mănușile învață repede, pentru că sunt foarte atente. Sunt numai ochi. Doi pe față, doi pe jos.” (pag. 7)
De cele mai multe ori, suntem nepăsători față de ceea ce simt cei din jur. Ce să mai vorbim despre indiferența noastră pentru obiecte, mai ales cele de strictă necesitate, de îmbrăcăminte și încălțăminte. Există și excepții, desigur (cei care dau nume mașinilor sau caselor sau cei care apreciază un tricou datorită valorii sentimentale), dar rămân excepții. Ne putem însă imagina că obiectele au suflet, iar când e vorba despre copii, aceștia chiar nu-și imaginează, ci chiar dau valoare și dăruiesc sentimente obiectelor.
Cam acest lucru a făcut și Simona Sava în această carte simpatică, pentru copiii de toate vârstele. În centrul romanului său, frumos ilustrat de Roma Gavrilă, stă o mănușă, cea stângă, o mănușă-bărbat, pe numele său Mit, așa cum a fost botezată, la creație, de către fiica celei care a meșterit-o artizanal. Ca în orice ”viață de mănușă”, este cumpărată și își trăiește viața alături de geamănul său, dar totul se schimbă când își pierde perechea într-o ceartă tipică, de despărțire, a unui cuplu tânăr.
Așa că Mit, mănușa curajoasă, pleacă într-o călătorie extraordinară, prin lumea largă plină de neprevăzut, pentru a-și recupera sora mult-iubită, având parte de aventuri neobișnuite. Totul este altfel în universul de afară, mai ales când ești pe cont propriu. Numai că, treptat, pe măsură ce evenimentele și întâmplările se tot adună, iar încrederea în forțele proprii este tot mai mare, Mit își câștigă ceva prieteni adevărați, alături de care nimic nu mai pare imposibil.
De altfel, despre acest lucru e vorba aici, despre valoarea prieteniei, mereu apropiată sufletului oricui, fie că vorbim de oameni, animale sau, în acest caz, obiecte, dar și despre curaj: atunci când pierzi lucruri importante, e necesar să-ți asumi pașii următori, să fii curajos peste limite. Mănușa Mit este un asemenea personaj, care pare venit din basme, dar e construit din sentimente umane, și sunt sigur că va fi pe placul tuturor copiilor.
