”1913. Vara secolului”, de Florian Illies
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2016
Traducere din limba germana si note de Vasile V. Poenaru
1913 este “ultimul an înainte ca secolul s-o ia razna”. În acestă perioadă are loc cel de-al Doilea Război Balcanic, la care ia parte și România. Conflictul este soluționat rapid, dar tensiunile nu dispar, crescând pe zi ce trece. Zece luni mai târziu luptele o să reînceapă, odată cu Primul Război Mondial, însă, deocamdată, oamenii sunt liniștiți. Modernismul este în floare, întinzându-și tentaculele peste întreaga Europă. Viața artistică este extrem de intensă: se discută idei revoluționare, se pregătesc unele dintre cele mai importante opere literare ale secolului și sunt prezentate mari compoziții muzicale. Este un an nebun, iar Florian Illies îl analizează cu o mare pricepere în cartea sa, “1913. Vara secolului”, apărută recent la Editura Polirom.
Un roman de acest tip, care își propune să prezinte istoria unui an în aproximativ 300 de pagini, nu are pretenția de a fi, bineînțeles, un demers exhaustiv, iar Illies nici nu și-a propus un asemenea lucru. Așadar, el nu face o prezentare zilnică, ci una lunară, structurându-și volumul în 12 capitole, fiecare corespunzând unei luni și fiind precedat de un rezumat al evenimentelor desfășurate în intervalul abordat. Relatarea pornește chiar cu primul suflu al anului 1913, care începe de-a dreptul “exploziv”:
“E prima secundă a anului 1913. Din întunecimea nopții răsună o împușcătură. Se aude un declic scurt, degetele se încordează pe trăgaci, apoi urmează o a doua împușcătură, înfundată. E chemată poliția, care sosește în grabă și îl arestează numaidecât pe cel care a tras. Numele său este Louis Armstrong. Avea pe atunci doisprezece ani și a vrut să întâmpine Anul Nou cu un revolver furat.”
Având în vedere că romanul nu este omogen, fiind format dintr-o sumedenie de fragmente, de maxim 2 sau 3 pagini, pe întreg parcursul său asistăm la o manevrare formidabilă a personajelor (care nu sunt fictive, ci reprezintă artiști, savanți sau oameni politici reali, ce au trăit în acea perioadă) care sunt aduse sistematic sub lupă. Astfel, Illies se transformă într-un veritabil ghid care ne însoțește atât pe străzile Berlinului, unde cocotele pot fi întâlnite la tot pasul, sau prin parcul Palatului Schönbrunn, care reprezintă locul pe care îl preferau Hitler și Stalin pentru plimbarea de seară, cât și prin odăile întunecate ale unor scriitori precum Franz Kafka sau Gottfried Benn. Deși cartea este alcătuită exclusiv din fragmente, ea nu rămâne nicio clipă la stadiul de colaj. Există o mulțime de legături care fac textul să curgă natural. Legăturile sunt realizate atât pe cale naturală, prin întâlniri reale între personalități ale vremii la diferite evenimente culturale sau în locuri mai puțin protocolare, cât și prin intermediul speculațiilor, autorul aducând în discuție posibilitatea ca doi sau mai mulți artiști să se fi găsit în același loc la un moment dat, să fi gândit la fel sau să fi trecut printr-o situație asemănătoare. Illies știe să susțină lectura: pune întrebări care trezesc interesul și oferă răspunsul la câteva pagini distanță, are simțul umorului, prezintă, atunci când este cazul, detalii picante și face “dezvăluiri din viitor”.
De obiectat ar fi faptul că autorul ignoră aproape în totalitate contextul politic destul de delicat al vremii. Ne aflăm, totuși, în 1913 și Primul Război Mondial bate la ușă. Al Doilea Război Balcanic, care are loc în acest an, este amintit succint, la fel ca și unele episoade din viața arhiducelui Franz Ferdinand. La conturarea spiritului vremii ar trebui să participe și astfel de elemente. Ar mai fi faptul că se simte un vădit accent în discutarea artiștilor din Viena și Berlin, în timp ce Parisul este amintit în treacăt, iar spațiul anglo-american este uitat în totalitate. Sunt trecute cu vederea chiar și Manifestul imagist al lui Pound și debutul lui Robert Frost. Ca personalități, autorul se axează în principal pe Oskar Kokoschka (pe povestea sa de dragoste cu Alma Mahler), Franz Kafka și Georg Trakl. Mișcarea artistică preferată pare a fi expresionismul.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro.
