Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (5 – 11 martie 2018)

Maria Huber scrie la LaPunkt despre cele doua volume aparute recent din antologia intitulată ‘Toca se povestește’, îngrijită de Florica Ichim în seria ‘Galeria teatrului românesc’, colecția de suplimente ale revistei ‘Teatrul azi’, Editura Cheiron: ‘Interviurile selectate în paginile celor două volume survolează anumite nuclee tematice, din care amintim: selecția scenografului, a secretarului literar și a echipei tehnice, alegerea actorilor ,,cultivați, polivalenți, implicați în fenomenul artei teatrale, informați în diverse domenii de activitate, aflați în epicentrul vieții, și nu la periferia ei” (I, p. 47), vizualizarea spațiului scenic, curajul de a lansa actori tineri, mai puțin experimentați, dar foarte naturali și expresivi, libertatea și intuiția regizorului, comunicarea sa cu textul, vizualizarea spațiului scenic, teatrografia personală realizată de-a lungul timpului, concepția estetică despre raportul dintre fond și formă în teatru, polifonia limbajului teatral. În fiecare piesă caută valențe noi, actuale, racordate la lumea contemporană. Darul de a pune întrebări și de a construi un dialog viu și revelator din secvențe ce cresc cu suplețe una din cealaltă face diferența între calitatea interviurilor realizate, căci regizorul se închide sau se deschide asemenea unui evantai de reacții spontane. Convorbirile ce suscită un interes aparte sunt cele inițiate de Florica Ichim, Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, Marina Constantinescu, Eugenia Vodă, Mirona Hărăbor, Marilena Țepuș, Despina Petecel Theodoru, cea care reușește, asemenea coordonatoarei lucrării, să propulseze discuția spre teritoriile muzicii, unde se întrevede o nedisimulată admirație a regizorului față de pianistul Dan Grigore. Dintre autorii preferați, Toca îi evocă adesea, pe Tudor Popescu, William Shakespeare, Sofocle, Ion Luca Caragiale, despre ale cărui opere consideră că impun o anumită maturizare a perspectivei regizorale, Daniil Harms, August Strindberg, Th. Denis Dinulescu, din opera căruia montează O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu, și Dumitru Solomon, autorul piesei Repetabila scenă a balconului, menținând în acest fel, și după 1990, un interes nediluat pentru satira politică.’

Adriana Gionea de la PostModern ni-l prezinta pe Tom Hanks intr-o postura inedita – cea de autor al volumului de povestiri ‘Caractere atipice’ aparut in traducere romaneasca in colectia ‘musai’ a editurii ART: ‘Succesul avut de povestirile sale ţine de o mare calitate a unui star de talia lui Tom Hanks, ce a devenit conştient, înainte de a se apuca de scris, că notorietatea doar vinde, dar nu convinge dacă nu ai talent când vrei să te afirmi şi într-un alt domeniu. În primul rând, Tom Hanks nu a vrut să demonstreze că are talent făcând acrobaţii stilistice, inventând poveşti spectaculoase în decoruri fabuloase, ori situaţii-limită din care să extragă pretenţios maxime sau învăţături măreţe despre lume şi viaţă. Nici măcar nu a încercat să recicleze clişeistic mesaje filosofice referitoare la umanitate şi la frumuseţea vieţii prin apropierea de celălalt, deşi profunzimea nu lipseşte din povestirile sale. A reuşit însă ceea ce doar marii autori ai prozei scurte au putut face: să extragă profunzimea şi emoţiile puternice din fraze simple.’

Viorica Stavaru de la BookHub scrie despre cartea Martei Petreu ‘Supa de la miezul nopţii’ aparuta la Polirom: ‘Ca şi în romanul precedent, fascinează, la Marta Petreu, infuzia de lirism, lexicul regionalic şi alternanţele stilistice specifice unui cărturar erudit şi talentat. Prin această carte, scriitoarea vine în întâmpinarea unei dorinţe personale mai vechi, în ceea ce mă priveşte, aceea născută pe marginea cunoscutului roman camilpetrescian ‘Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război’: Ce-ar fi fost dacă am fi avut acces (şi) la versiunea Elei Gheorghidiu?! Perspectivei unice, Marta Petreu i-a adus, acum, pluriperspectivismul, mult mai potrivit lumii contemporane şi analizei relaţiei de cuplu, într-o vreme în care însăşi instituţia familiei se clatină din temelii.’ 

(Dan)

Liviu Szoke scrie pe blogul său, FanSF, despre cartea ”Asasin american”, de Vince Flynn, apărută la Editura Preda Publishing: ” „Asasin american” este un prim volum excelent al unei serii care l-a făcut celebru pe scriitorul Vince Flynn. Seria îl are ca protagonist pe asasinul (unii, mai naționaliști, patriotarzi, cum vreți voi să le spuneți, i-ar spune eroul) american Mitch Rapp, iar în anul de grație 2018, cel al centenarului Unirii pentru noi, aceasta va ajunge la volumul cu numărul șaptesprezece. Din păcate, un cancer agresiv a pus prea devreme (scriitorul avea doar patruzeci și șapte de ani când a murit) capăt ambiției lui Vince Flynn de a le face o concurență acerbă lui Lee Child, Brad Thor, David Baldacci, Daniel Silva sau Matthew Reilly, pentru a-i numi doar pe o parte din cei care scriu povești asemănătoare cu cele imaginate de Vince Flynn, însă, la fel ca-n multe alte cazuri, seria a fost preluată și dusă mai departe de un alt scriitor, care și-a însușit, sper, cu succes rețeta (pentru cei curioși, numele acestuia este Kyle Mills).”

”Acasă, pe drum”, de Cosmin Bumbuț și Elena Stancu, este una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. Despre ea, a scris și Iulia Sidon pe Hyperliteratura: ”Elena și Cosmin își bătătoresc bine căile spre oameni înainte de a scrie despre ei. Se apropie fiind mai înainte de orice oameni, nu jurnaliști. Iar asta se simte din fiecare rând. Respectul pentru deținuții din penitenciare, dragostea pentru copiii care li se agață de picior și le cerșesc atenția de care nu au parte în restul timpului, sinceritatea și naturalețea reies din toate poveștile prezentate și oferă textelor acea transparență aducătoare de noduri în gât. Participi, ca cititor, alături de ei la toate întâlnirile, asculți poveștile oamenilor atât de sinceri și te întrebi, pe bună dreptate, oare ce ai făcut ca să meriți atâta transparență dintr-o dată. Pentru că după ce îți ridici capul din carte și ieși afară, lucrurile nu mai stau deloc așa. Revii la lumea gri a jumătăților de adevăr și a ideilor preconcepute și te apucă plânsul.

Prima carte de amintiri literare a lui Ioan Groșan mi-a plăcut mult. Despre cea de-a doua carte din serie, ”Lumea ca literatură. Alte amintiri”, a scris Luana Stroe pe Bookaholic.ro: ”Cum n-am mai publicat în Hustler redeschide seria începută în primul volum, Eros în socialism: „Și fiindcă primele numere din Hustler s-au vândut foarte bine, am avut imediat ecouri – brusc, mi-e crescut notorietatea în blocul din militari unde domiciliez și acum: vecine sobre care nu-mi răspundeau la salut au început să-mi zâmbească și să mă-ntrebe de sănătate, femeia de serviciu care mătura scările s-a oferit să-mi facă și mie curat în apartament «când dorește domnuʼ»”. Încheierea colaborării cu revista „mai «hard» decât playboy” readuce autorul cu picioarele pe pământ, văduvit acum de întreaga sa așa-zisă faimă: „și-or fi imaginat, probabil, că n-am reușit să fac față atâtor oferte vii de la Hustler.

Ema Cojocaru scrie pe Lecturile Emei despre o distopie, ”Pilda semănătorului”, de Octavia E. Butler: ”Mi s-au părut interesante ideile Octaviei Butler, așa cum apar comprimate, la o recitire a notițelor. Scriitoarea explorează teme precum religia, sclavia, dorința de putere, moralitatea, care m-au făcut să mă gândesc în repetate rânduri la „Bonobo și ateul”, citită anterior. Mi-a plăcut și ideea de bază a cărții – anume că fiecare ar trebui să participe activ la modelarea propriului destin, fără a aștepta ajutor din partea unei divinități atotputernice și fără a se agăța de un trecut care deja s-a transformat și nu va mai fi niciodată la fel. Octavia Butler, influențată probabil de originea africană și de copilăria ei într-o Americă segregată rasial, își imaginează un viitor în care mase mari de oameni vor fi prinse într-un nou tip de sclavie. O sclavie care nu mai ține cont de culoarea pielii, de nivelul de inteligență sau de pregătirea profesională. Într-o țară în care hrana, apa și locuința ajung să fie un lux, mulțimea de oameni disperați devine o forță de muncă dispensabilă, aflată la cheremul angajatorilor. Oamenii trudesc doar pentru masă și casă, fiind lipsiți de independența financiară; ajung aserviți orașelor-companii care îi îndatorează și mai mult, creând astfel baza unei exploatări perpetue.” 

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Maestrul de lumini și alte povestiri”, de Cristian Teodorescu

-”Amorul pe înțelesul tuturor”, o Antologie a prozei contemporane de dragoste coordonată de Cosmin Perța

-”Tu, înainte de toate”, o Antologie a poeziei contemporane de dragoste coordonată de Cosmin Perța

-”Umbra pierdută”, de Carmen Firan

Civilizația spectacolului”, de Mario Vargas Llosa

Interviu Augustin Cupșa: ”Pariul cu copilăria a fost pentru mine marele câștig al acestei cărți”

Conferințele ”Despre lumea în care trăim”: Oliver Jens Schmitt și ”România în 100 de ani”

Articole similare

Prin blogosfera literară (5-11 octombrie 2020)

Dan Romascanu

Sezoane noi pentru Lost si 24

Dan Romascanu

Pe urmele lui De Sica: The Bike Thief (2020)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult