Two Rabbit, de Beatrice Ognenovici

”Two Rabbit”, de Beatrice Ognenovici

Editura Herg Benet, București, 2013, 318 pagini

În mitologia aztecă exista un grup de zeități-iepuri (Centzon Totochtin – Cei Patru Sute), patroni ai beției. Unul dintre aceștia era Ometotchtli (Doi-Iepuri), iar aceasta este și porecla pe care și-o asumă protagonistul cărții, după ce, în urma unui accident de mașină, întreaga lui existență ia o turnură bruscă și tragică.

Romanul de debut al Beatricei Ognenovici a câștigat ediția a doua a Concursului de debut Herg Benet/Max Blecher. Deloc surprinzător, ținând cont că, pentru o primă carte ”închegată”, stilul este foarte bine definit și ce-i al său e pus deoparte, cum se spune pe la noi. Mai mult decât atât, dincolo de ideea de a epata cu o succesiune de întâmplări cu substrat melancolic, chiar dramatic, narațiunea beneficiază de aportul unor personaje bine structurate, deși sunt multe secundare sau episodice și par, în marea lor majoritate, clișeice.

Într-un Mexic controlat de bande nelegiuite care se ocupă cu comerțul ilicit de droguri și cu alte activități demne de oprobiu, Dré rămâne orfan și este nevoit să facă față de unul singur realității crude. Cunoscându-i pe Julio și pe Meo, decide să se alăture Bandei Celor 400 (vezi mai sus explicația!), însă urmările acestei hotărâri își vor lăsa puternic amprenta asupra existenței sale ulterioare.

Two Rabbit este ceea ce teoria literară numește bildungsroman, un roman al existenței formatoare, al experiențelor care modelează și alterează evoluția unui personaj. Dré este veșnic prins într-un vârtej de evenimente, veșnic pasat, ca o minge, dintr-o extremă a terenului în alta, și numai rareori și spre final pare a fi capabil să se afle în control.

Deși este forțat să supraviețuiască într-un mediu ostil, i se oferă totuși șansa de a întâlni atât iubirea – sub diverse forme, cât și prietenia – pe care uneori o păstrează, iar alteori nu. Personajele care i se perindă prin suflet lasă și ele urme adânci și sunt, fiecare, impresionante prin caracterul lor deosebit. Notez numai prezențele feminine: Lupe (prima lui iubire) și Lilly Brown (cu care are o relație dificil de definit), două contrarii, doi poli opuși, pe care le întâlnește la începutul și spre sfârșitul vieții sale de adult, și care-l marchează în moduri complexe și… cu final neașteptat.

Poate singurul minus pe care l-aș putea ”imputa” cărții este că narațiunea la persoana întâi, din perspectiva unui adolescent tulburat, nu m-a convins în totalitate. Este foarte dificil, în special ca autor debutant, să îți asumi o voce diferită de a ta, să îți ”modifici” genul și mediul, și să rămâi autentic. În apărarea scriiturii însă, pot spune că, pe alocuri, credibilitatea personajului este aproape de 100%.

Pe scurt, experiența lecturii Two Rabbit este cumva imperioasă, dacă doriți să vă familiarizați cu peisajul contemporan al romanului românesc. Cartea ilustrează, cred eu, foarte bine, tendințele actuale ale literaturii autohtone post-moderne, dar aduce și un suflu nou în construcția textului și în originalitatea personajelor.

Puteți cumpăra cartea: Editura Herg Benet/Libris.ro/Elefant.ro/E-book.