Regia: Radu Catană
Distribuția: Andreea-Roxana Neagu, Luiza Ghindă, Claudia Moroșanu
Scenografie: Kimberly Vintilă
În seara zilei de luni, 28 octombrie, începând cu ora 20:00, scena Teatrului Nou din București a prins viață datorită reprezentației spectacolului Trei surori în Atena în regia lui Radu Catană, după piesa de teatru a lui Evdokimos Tsolakidis, cu titlul original Atena –Moscova. După cum vă puteți da seama avem de-a face cu o reinterpretare a piesei lui Cehov, Trei surori, această nouă propunere este mai degrabă o continuare a dramei cehoviene. Un fel de sequel, dacă doriți, a dramei celor trei surori, în care umorul se împletește cu drama din opera originară lumii lui Cehov.
Am remarcat propunerea dramaturgică în care identificăm o tematică actuală, drama imigranților fiind un aspect central al societății contemporane. Pe de altă parte, Evdokimos Tsolakidis, un expert al lumii teatrale fiind pe rând actorul, regizorul, profesorul de actorie și creatorul Teatrului Schimbărilor din Atena, reușește să surprindă esența caracteristică lumii lui Cehov, în care ființa umană este redată într-o cheie mereu melancolică. Am putut să observ aceeași luptă cu „morile de vânt”, fie că vorbim despre dorința unui artist de a fi remarcat (așa cum vedem în Pescărușul) sau este vorba despre salvarea a ceva ce nu trebuie înstrăinat (cum vedem în Livada de vișini).
Dacă în piesa de teatru Cehov ne întâlnim cu surorile Olga, Masha și Irina, care visează la restabilirea în Moscova, ceea ce pare să întruchipeze paradisul, având convingerea că într-un oraș mare vor duce o viață mai bună, aici le vedem în lupta de adaptare. Necazul lor este că sunt blocate într-un oraș provincial, unde rutina și micile nemulțumiri de zi cu zi le erodează încet, dar sigur. În continuare, Tsolakidis, mută acțiunea în Atena, un nou spațiu pentru explorarea unor teme legate tot de această suferință provocată de neîmplinirea unor dorințe, abordează teme precum migrarea, adaptarea la noi culturi și impactul pe care acesta îl are asupra relațiilor de familie.
Faptul că tocmai Radu Catană montează această reinterpretare a piesei cehoviene mi se pare on point, dat fiind că este cunoscut pentru stilul său aparte și capacitatea de a aduce un suflu nou pieselor clasice, iar această montare nu face excepție. Spectacolul prezintă lupta de adaptare, dar și lupta de protejare a ceea ce ar putea fi considerată esența celor trei surori. Structura antitetică pe care se pliază regia, evidențiază situația paradoxală a imigranților, în mare măsură este vorba despre un conflict în care nicicum nu pot fi „împăcate capra cu varza”. Surorile se confruntă cu noi provocări, interacționând cu o societate diferită, dar și cu propria lor istorie și alegeri făcute în trecut. Reprezentația poate fi văzută ca o reflecție asupra continuării căutării unui sens în viață, în ciuda circumstanțelor mereu în schimbare și a obstacolelor întâmpinate. Așa cum se reflectă în piesă, la rândul său, spectacolul, se axează pe explorarea acestui război dus cu implacabilul, asupra predilecției spre introspecție, visare și asupra complexității relațiilor interumane.
Personajele sunt aduse în prim-plan printr-o interpretare intensă, iar decorurile și atmosfera sunt gândite astfel încât să reflecte starea de anxietate și aspirațiile surorilor. Radu Catană reușește să sublinieze conflictele interumane și presiunea societală, aducând astfel o relevanță contemporană piesei. Totul pornește de la momentul cheie al sosirii surorii mici, Irina, ceea ce va schimba ordinea pe care o stabiliseră Olga și Mașa. Întreaga acțiune se desfășoară în sufrageria Olgăi, un spațiu, cum altfel dacă nu artistic. În dinamica dintre cele două surori mai mari și Irina identificăm reflectarea așteptărilor pe care le avem față de membrii familiei noastre și cum aceste așteptări ne influențează în luarea deciziilor. Spectacolul ne oferă o analiză ludică și energică a dinamicii dintre frați, evidențiind tensiunile, dar și iubirea care pot exista între frații mai mari și cei mici. Această continuare a poveștii lui Cehov invită spectatorii să reflecteze asupra propriilor relații familiale și asupra modului în care ne conturăm fericirea în funcție de ceilalți.
Andreea-Roxana Neagu aduce în „Trei surori în Atena” o interpretare captivantă și nuanțată, reușind să ne facă să vedem complexitatea emoțională a personajului său. Jocul ei actoricesc este caracterizat de o abilitate de a oscila între momentele de vulnerabilitate și cele de putere, creând o prezență scenică profundă. Capacitatea sa de a transmite emoții autentice îi permite spectatorului să se conecteze ușor cu trăirile surorii, aducând astfel o notă de realism și empatie în interpretare.
Am fost spectatoarea unui spectacol rafinat de comedie în care notele de nostalgie au fost fix dramul necesar de a fi cu totul absorbită, apoi personajele au fost impecabil interpretate de cele trei actrițe Andreea-Roxana Neagu, Luiza Ghindă, Claudia Moroșanu. Au reușit să aducă la viață cele trei surori într-un mod impecabil prin care poți cu ușurință empatiza.
Puteți cumpăra bilete la Teatrul Nou, de pe site-ul oficial.
