Editura Vellant a invitat cititorii miercuri, 13 iunie, la Cărturești Verona pentru o întâlnire cu celebrul autor american, laureat al premiului Pulitzer – Richard Ford, prilejuită de lansarea volumului de povestiri Femei cu bărbați. Autor de proză scurtă, Richard Ford a intrat (via Skype) în legătură cu cititorii din România, într-un dialog moderat de Marius Chivu și în prezența traducătoarei Vali Florescu și a scriitorului, traducătorului și jurnalistului Radu Raraschivescu. Volumul Femei cu bărbați a apărut în colecția Endorfiction, iar cele trei povestiri „lungi” pe care le conține se învârt în jurul iubirii romantice și al formelor ei incomplet digerate, punând reflectorul pe triunghiuri amoroase, căsătorii ratate, tați și fii, idealizări și bruște căderi în realitate.
Richard Ford (n. 1944, Jackson, Mississippi) este unul dintre marii maeștri ai prozei americane, creator al curentului literar realism murdar (dirty realism). În 1995, cariera lui Ford își atinge punctul culminant cu Independence Day (urmarea romanului Cronicarul sportiv), câștigător al Premiului PEN/Faulkner și al Premiului Pulitzer pentru Ficțiune, urmat, în 2001, de PEN / Malamud Award pentru excelență în proza scurtă. Cu ecouri din Mark Twain, F. Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway, proza lui Ford ține pariul de a confirma și a submina tradiția, dându-i sens în lumea de astăzi.
Întâlnirea de la Cărturești Verona a debutat cu o mică introducere a scriitorului Richard Ford, realizată de Marius Chivu. Aceasta a fost urmată de o serie de întrebări la care au fost invitați să răspundă oaspeții Vali Florescu și Radu Paraschivescu. Întrebat cum l-a descoperit pe Richard Ford, acesta din urmă a spus că prin editoarea Denisa Comănescu și a continuat menționând volumul cu același nume al lui Ernest Hemingway, dar și faptul că titlul îi pare că sugerează ambiguu includerea, pentru că poate însemna și femei împotriva bărbaților. Din punctul său de vedere, avem de-a face cu o carte-deltă, cu multe piste false, la care cititorul trebuie să fie permanent în alertă. Distanța la propriu dintre personaje este permanent prezentă – un aspect real perfect ilustrat al timpului modern – iar personajele sunt de cele mai multe ori în pericol de avarie. Nu sunt personaje perfecte, statui, ci oameni de cele mai multe ori viciați, trăind multe dintre situații la limită.
Traducătoarea Vali Florescu a continuat spuncând că a fost impresionată de capacitatea personajelor care se pot schimba la 180 de grade, în ciuda stării de avarie pe care o trăiesc. În ceea ce privește dificultățile traducerii, a mărturisit că proza scurtă este mai dificilă pentru că se reinventează la fiecare poveste, pe când la roman, odată ce ai găsit cheia, lucrurile decurg mult mai ușor.
Într-o atmosferă destul de intimă și relaxată, a urmat dialogul online cu Richard Ford, care a răspuns atât întrebărilor lui Marius Chivu, cât și unor întrebări formulate de persoane din public. Există vreo legătură între titlul volumului său și cel al lui Hemingway sau Murakami? Ford a negat, spunând simplu că a fost doar primul titlu potrivit care i-a venit în minte. De ce toate cărțile sale sunt dedicate soției? Pentru că ea a fost cea care i-a oferit posibilitatea să nu facă altceva decât să scrie. Să își poată aloca tot timpul scrisului, fără a fi nevoit să se gândească la câștigarea existenței, deși acest lucru nu este adevărat în totalitate, pentru că scriitorul are în palmares numeroase premii și burse, ca să nu mai vorbim de succesul care a însemnat desigur și o sursă de venituri. Astfel a reușit să se dedice scrisului. Dar dedicația nu ține numai de acest aspect, este vorba și de prețuirea pe care înțelege să o ofere omului care a făcut posibilă întreținerea acestei pasiuni care se numește scris. Întrebat apoi de cineva din public despre rutina zilnică și modalitățile de scriere, a spus că un element important este mobilitatea, care oferă totdeauna perspective noi, pentru că faptul că stă în cea mai mare parte a timpului la masa de scris și vede pe fereastră același peisaj nu mai oferă suficientă inspirație.
De asemenea, Richard Ford a menționat că, pentru el, una dintre regulile scrisului este să nu ai copii. Aceștia consumă timp și energie, resurse din mai multe puncte de vedere și atunci nu te mai poți dedica scrisului. Astfel, el și soția au decis să nu aibă copii.
La întrebarea dacă cititorii sau criticii sunt mai importanți, Ford a răspuns fără ezitare: cititorii!!! Ei sunt cei care îl inspiră și motivează, iar părerea lor este totdeauna importantă. Există comunicare cu ei și feedback pozitiv, ceea ce pentru un scriitor este extrem de important. Ford a adăugat că există cititori care i-au mărturisit că se regăsesc în personajele sale, o dovadă clară că scrierile sale ajung direct la inima acestora, dar și că el este un bun cunoscător al psihologiei umane de vreme ce este capabil că rescrie povești reale, paradoxal, inventându-le. La finalul interviului a fost invitată și soția scriitorului, Kristina, care a salutat cu vădită plăcere publicul. Ambii au dovedit un simț al umorului deosebit, dar și modestie, fiind deschiși la propunerea unei vizite în România la o viitoare lansare.
Un ultim aspect discutat la finalul întâlnirii a fost faptul că multe dintre personajele lui Richard Ford nu își pun concret problema moralității. Marius Chivu a încheiat în această notă, spunând că moralitatea este discutabilă în scriitura lui Ford. Noi suntem cititori, nu judecători, și principalul atu al poveștilor sale este poate chiar acesta, că nu oferă personaje perfecte, ci personaje avariate, care se reinventează rapid și reușesc să deslușească paradigma tristeții. Iar Parisul, în care se desfășoară multe dintre acțiuni, nu face decât să potențeze efectul acest aspect. Pentru că Parisul veritabil este cel tenebros, nu cel strălucitor, care apare în ilustrate. Străzile sale au mereu și povești mai puțin frumoase, care marchează totdeauna destine. Și despre asta este vorba și în poveștile lui Richard Ford.
