Editura Vellant și partenerii săi au invitat publicul la prima ediție a Premiului Iocan pentru proză scurtă, găzduită de Teatrul Apollo 111, pe 31 mai. Nominalizările au fost: Misterul maşinuţelor chinezeşti, de Florin Irimia, Mandarina, de Răzvan Petrescu, Tot spaţiul dintre gândurile mele, de Bogdan Răileanu, Pereţi subţiri, de Ana Maria Sandu și Copilăria lui Kaspar Hauser, de Bogdan-Alexandru Stănescu. Din juriu au făcut parte Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Dan Pleşa, Marius Chivu și Ana Ularu.
Evenimentul a fost acompaniat de un concert live Adam’s Nest, o cafea oferită participanților de Julius Meinl și susținut de McCann PR, Apollo 111, Radio România Cultural, Scena9 și Ziarul Metropolis. Câștigătorul a primit un trofeu creat de artistul Daniel Bălănescu și realizat de Cătălin Tzetze Rădulescu și un premiu în valoare de 1000 Euro acordat de McCann PR România, iar premiile pentru toți nominalizații au fost oferite de Editura Vellant și Julius Meinl.
Amfitrion a fost Marius Chivu, care a deschis seara spunând câteva cuvinte despre Revista independentă Iocan și continuând prin a prezenta pe scurt volumele nominalizate. Actrița Ularu nu a mai putut da curs invitației de a participa, având premieră la TIFF cu noul său film, însă a transmis un mesaj video pentru cei prezenți în sală.
„Ajunşi în acest moment al existenţei revistei (n.r. 3 ani de la apariție și al șaselea volum), după un an atât de bun pentru proza scurtă, dar şi pentru că de la Premiile ASPRO, acordate ultima dată în anul 2004, la noi n-a mai existat nici un alt premiu dedicat exclusiv genului scurt, am decis cu colegii mei să iniţiem Premiul Iocan pentru proza scurtă, acordat celui mai bun volum de proză scurtă al anului trecut. Revista a publicat proza scurtă a nu mai puțin de 68 de scriitori români (dintre care 30 scriitoare, pentru cei care-și pun problema), jumătate dintre aceștia apărând pentru prima dată într-o revistă tipărită pe hârtie”, Marius Chivu.
Misterul maşinuţelor chinezeşti (Polirom), de Florin Irimia (n. 1976): patruzeci de proze/secvenţe confesive şi introspective ale (cele mai multe) aceluiaşi bărbat ajuns la vîrsta critică la care simte nevoia acută de a se împăca cu trecutul traumatizant al copilăriei. O carte în fărâme despre abuzul emoţional şi violenţa din sânul unei familii disfuncţionale.
Mandarina (Curtea Veche), comeback-ul lui Răzvan Petrescu (n. 1956) după exact douăzeci de ani: o lucrare deopotrivă rafinată şi dură, de o inventivitate extremă, cu accente auto-referenţiale, dar şi nenumărate tuşe clinice, în aceeaşi dimensiune plină de excese a tragismului şi a comicului, unde graniţele fine dintre satiră şi parodic, dintre farsă şi absurd, dintre elegie şi parabolă ajung deseori să şocheze.
Tot spaţiul dintre gîndurile mele (Polirom), de Bogdan Răileanu (n. 1980): povestiri (de debut) inspirate de realitatea prezentului, în care personaje aparţinînd clasei de mijloc se confruntă cu probleme de cuplu şi ale societăţii momentului, într-o proză alertă, imaginativă, cu mult dialog, limbaj explicit şi umor.
Copilăria lui Kaspar Hauser (Polirom), de Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979): douăsprezece povestiri, având acelaşi narator, care spun povestea maturizării unui băiat în cartierele şi şantierele Bucureştiului, băiat surprins în perioada confuză, pitorească şi spectaculoasă a trecerii de la comunismul absurd şi şters la capitalismul sălbatic postrevoluţionar.
Pereţi subţiri (Polirom), de Ana Maria Sandu (n. 1974): 17 povestiri de sine stătătoare, având în centru cupluri de bătrîni şi tineri, văduvi şi divorţaţi, cupluri aflate la început sau în relaţii disfuncţionale, trăind la comun în acelaşi bloc cu patru etaje. Viaţa la bloc este o simfonie de amintiri, confesiuni, secrete şi bârfe în care micile şi marile bucurii sau tristeţi se desfăşoară ca-ntr-un serial de palier.
Adams Nest (Răzvan Rusu – voce, chitară și Vlad Alui Gheorghe – chitară, tobe, voce), un duo care a fost înființat în vara lui 2017, a întreținut atmosfera cu piese în română și engleză (dintre care amintesc Viktoria, Karen și Stockholm), dar și cu ceva emoții pe alocuri. O trupă tânără, care reprezintă ceva diferit pe piața muzicală românească, cu piese care invită la introspecție, presărate cu rămășițe din experiențele personale, dar și cu un suflu nou, despre care sper că vom auzi mai des în curând.
Din păcate, nu a fost un public numeros. Din fericire, cei care au venit au făcut-o cu drag, scriitori, oameni de presă, cititori au susținut trupa Adams Nest cu vădită plăcere (s-a cerut bis!), au aplaudat inițiativa Iocan și, desigur, pe câștigătorul trofeului, scriitorul Răzvan Petrescu, care a primit modest premiul și nu a ținut un discurs formal. Este probabil inaugurarea unei tradiții frumoase și începutul unui reveniri a genului scurt. Felicitări tuturor pentru inițiativă, pentru muzică, și, mai ales pentru textele oferite!
