One World Romania 2011 – 4. 19 Martie (III)

Sectiunea : „Orase in criza , Proiectii speciale”
BOGOTA CHANGE
Danemarca – 2009
Regia: Andreas Møl Dalsgaard
Imaginea: Ricardo Restrepo
Compania producatoare: UPFRONT FILMS APS
Premii si festivaluri: International Documentary Film Festival Amsterdam 2009, Olanda
Nordisk Panorama 2010, Norvegia
Bergen International Film Festival 2010, Norvegia

Intr-un oras in descompunere cu 8 milioane de locuitori, ros de saracie, coruptie, droguri, talharie si crime, anul 1994 a reprezentat inceputul schimbarii intru o modernitate normala.

Si a fost vorba despre o intalnire astrala a doua personalitati inedite, care prin preluarea unul din mainile celuilalt, succesiv, a destinului acestui megalopolis – prin idei originale, prin filozofii bine conturate si prin strategii inteligente dar adeseori controversate…in mai putin de 10 ani au schimbat in profunzime violenta, periculoasa si fetida capitala a Columbiei.

Doi primari, unul fiind Enrique Peñalosa – liberal inregimentat politic, celalalt fiind Antanas Mockus – universitar independent, fara sa aiba optiuni sau intelegeri politice comune  intre ei, au avut insa o determinare comuna, careia i s-au dedicat si in scopul careia s-au inteles intru totul.

Perioadele 1995-1997 (columbianul de origine lituaniana Mockus) – 1998-2000 (Penelosa) – 2001-2003 (din nou Mockus) pot sa le consider o izbucnire a tuturor resurselor de vointa si devotament dedicate unei cauze, dar ceea ce face unic acest demers este originalitatea metodelor aplicate cu inteligenta, unui conglomerat citadin cu suprapuneri atat de diferite de paturi sociale. Prin urmare nu ajunge sa vrei, ci trebuie sa gasesti si calea prin care sa-ti atingi scopul.

Ca bucurestean impatimit, iubitor al valorilor istorice, arhitectonice, de traditii, de arta, de mirosuri, de parcuri, de…de…ale orasului, nu m-am putut impiedica sa nu-mi doresc un contract de management cu Mockus asupra capitalei. O secunda m-am gandit ca ar fi posibil sa fie infrant aici, pe malul Dambovitei, apoi mi-am zis ca nu putem fi noi mai rai decat columbienii (desi avem si noi Columbienii nostri 🙂 ).

Prin urmare, important  a fost ca acesti doi tipi extrem de charismatici, au stiut sa se adreseze – cum se spune – de la vladica – la opinca –  atat mintii cat si sufletelor concitadinilor, punand la bataie care de care mai originale, mai nastrusnice, mai plastice, mai ludice metode – la nevoie scotand  la iveala insa si biciul usturator.

Pentru ca intr-un proiect atat de complex trebuie sa ai in vedere obiceiurile orasului, legile bune existente sau corectarea celor strambe, cutumele religioase, traditiile culturale, arhetipurile socio-psihologice ale populatiei.

Par a fi legende metodele la care au apelat acesti doi primari, insa ele sunt reale si sunt produsele vointei si credintei lor: de la exploatarea simtului ludic pentru a destepta simtul civic si al dezvolta, de la eradicarea nesimtirii stradale si coruptiei politiei pur si simplu prin ridiculizare si apoi – pasul urmator – concedierea politistilor de trafic si inlocuirea acestora cu cateva sute de mimi  corectivi, elaborand si aplicand „Legea Morcov”, ridicand nivelul taxelor catre Primarie pentru a asigura baza materiala necesar concretizata in efecte benefice pentru orice cetatean… fiecare actiune prezentata de catre regizorul Dalsgaard – alert, inteligent – si vai…cu nelipsita „femeie puternica – din spatele unui barbat puternic” – si ma refer aici la extraordinara figura si bun simt al mamei lui Mockus – merita sa fie vazuta de catre fiecare ROMAN.

Interesanta este si istoria demolarii hotarate si in forta a unui imund cartier famat din centrul Bogotei, cu riscurile de rigoare privind relocarea faunei umane care colcaia claie peste gramada prin cladirile si baracile mizerabile. O problema dureroasa, o decizie grea. Dar care a avut drept urmare asanarea zonei si un parc atat de necesar daruit cetatenilor si copiilor orasului. Ganditi-va putin la mizerabilele cosmelii bucurestene ale strazii Buzesti, cuiburi de de prostituate si de hoti de buzunare… O zona odinioara civilizata, de mici meseriasi si comercianti, decazuta in anii Epocii de Aur si abrutizata in anii postrevolutionari. Uneori trebuie sa ai taria sa razi raul de la radacina, mai ales daca proiectul propus bucurestenilor este in mod cinstit si constient, benefic vietii orasului.

Ce sa va mai spun, ce au realizat acesti primari face obiectul unei istorii posibile langa noi, dar si pentru noi. Trebuie doar sa constientizam ce este bine, sau macar sa avem incredere in cei  care ne explica logic si actioneaza consecvent.

Antanas Mockus a candidat in 2010 la presedintia Columbiei, nu a intrunit sufragiile necesare, prin urmare, s-a reintors in mediul academic. Revin si spun, ar fi o idee buna sa-l angajam Manager al Bucurestiului, sau poate chiar al Romaniei :). Nu glumesc.

Si atunci, poate ca un regizor atat de talentat (si simpatic) precum Andreas Møl Dalsgaard, ar realiza un film documentar despre „schimbarea Bucurestiului” 🙂

Poate ca niciodata nu v-am indemnat ca acum, din tot sufletul, sa vedeti acest film si iata, l-am gasit in fragmente pe internet. Si dupa aceea, ma gandesc ca as fi foarte interesata sa va aflu opiniile. Si poate reusim, nu promit inca nimic, sa premiem cel mai interesant comentariu al cititorilor nostri.

Nota: 10+/10

Prima parte aici: