Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul ”Lebăda cu două intrări”, de Nora Iuga, ce va apărea în curând la Editura Polirom, Colecția Fiction Ltd, fiind vorba de ediția a II-a revăzută. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte:
„Densitatea textului Norei Iuga integrează nu doar voci, frînturi de cotidian, poezie, ci şi trup, mult trup. Şi sex. Nu întîmplător: sexul – pulsiunea primară – nu cunoaşte limita ordinii venite de undeva de sus. Textul nu este nimic altceva decît replica literară a inconştientului: o producţie care nu cunoaşte legea ca ordine venită de sus, impusă din afară, ci care se desfăşoară vital, impulsiv… Nicăieri n-a provocat Nora Iuga mai mult cititorul la lectură ca în Lebăda cu două intrări. Autoarei Nora Iuga îi place să se joace. Nu-i dă mîna să-şi ţină prea mult cititorul la respect. Nora Iuga este un scriitor lumesc. De-a lungul unei opere, Nora Iuga a alternat jocuri, joacă, a făcut un joc de fort-da cu propriul ego (traducînd multe cărţi, în umbra cărora s-a aşezat). Dintre toate piesele acestui puzzle, Lebăda cu două intrări rămîne proiectul ei literar cel mai radical. Clipa în care ninsoarea de iarnă, ploaia de mai, cromatica agonică de toamnă şi clipoceala de vară s-au revoltat. Trebuie să admit, avem aici un text extrem(ist). La cît de balcanică şi romantică ne este literatura, codul roşu înscris în Lebăda cu două intrări poate fi anunţat ca eveniment major la toate «posturile de radio şi televiziune» din limba română.” (Alexandru Matei)
Fragment în avanpremieră:
zilele noroase cînd păsările coboară atît de aproape de pămînt de parcă cerul nu mai există şi pe rîmă n-o mai interesează nimic şi mai du-te-n pizda mă-tii cum dracu poate un simplu spasm în sex să provoace atîtea ravagii în creier şi chiar credeam într-o călătorie spre kythira eh o sută de raţe nu fac cît o lebădă nu mai pot cred că am să mă apuc de băut voinţa nu e un sol prielnic pentru nu găsesc cuvîntul descreierarea şi geniul cred că dumnezeu e un mare descreierat ce mă fac fără tine o moarte care umblă pe picioare şi rîde din cînd în cînd prea zgomotos mai vreau vodcă on revient toujours trebuie să fii deşteaptă tînără şi frumoasă cînd scroafa e moartă în copaie doamne iartă-mă nimic nu e mai stupid decît orgoliul oare vine de la diavol nemţii au marcat un gol îmi pare rău nu m-aş putea stabili niciodată la berlin ştiu că istoria face jocurile şi oamenii sînt numai nişte jetoane cărora o opţiune a cui le dă culori diferite după conjunctură azi cîştigă albul mîine roşu poimîine negru cum aş putea altfel să cred în îngerul istoriei ce îngrozitoare obligatorie misiune de a-ţi exercita mereu funcţia de crupier şi ce nobilă ce spirituală e îngenuncherea beduinului care mulţumeşte în mijlocul deşertului pentru firul de apă nu nu m-aş putea stabili niciodată la berlin eu ştiu că voi acum spuneţi iar printre dinţi dumme ziege dar undeva în adînc simţurile voastre sînt capabile să înţeleagă cu inteligenţa veche ascunsă a iubirii acest stîlp de beton de care se agaţă crengi înfrunzite şi lasă impresia unui copac dar în stîlp nu sînt sevele vieţii şi frunzele se hrănesc din ele însele aşa e berlinul şi chiar cînd plec din el în alt oraş mă uit la florile pe care le am totdeauna pe masă nu ştiu dacă mă înfloresc pe dinăuntru sau mă veştejesc pe dinafară şi tu
eşti atît de palid în mine ca o leucemie nu mă mai faci să simt altceva decît oboseală oare le-am iubit vreodată dragul meu oare te mai iubesc după vernisajul expoziţiei tale în grădină la pizzeria italiană cu prietenii vinul chihlimbariu din regiunea piemontului l-am comandat pentru tine ai spus miroase ca o livadă cu flori din nou senzaţia cuştilor alăturate el vorbind pentru alţii eu ascultînd pentru alţii pansamente calmante justificările cînd ceea ce ţi se pare paradoxal îţi sfîşie ficatul strălucesc ca o blană acoperită cu zăpadă de ce faceţi atîta caz de justiţie de ce îi înfieraţi pe cei care-şi uită morţii cînd morţii sînt făcuţi să fie uitaţi luptaţi pentru morţi de parcă aţi lupta pentru voi pe cei vii îi călcaţi în picioare pentru că morţii nu mai concurează cu nimeni cum te elimină lent creierul din celulele lui cum ştie el să transforme ce a fost stea luminoasă într-o gaură neagră nimic mai obscen nimic mai vulgar decît această sintagmă e chiar sexul unei femei care înghite toate rafinatele acolade ale textului ascultă mă neisprăvitule toate creioanele şi pixurile de pe masă le-aş înfige în burta ta şi nu m-ar mai durea nimic decît pielea aia neverosimil de albă care s-ar murdări puţin pe colţul din dreapta tavanului nu se mai distinge pata roşie mişcătoare pulsa nu era apusul venea de la ferestrele blocului de vizavi un apus prin intermediar un apus la second hand lumina la ora asta pe terasă e ireală mi-a spus
Despre autor:
Nora Iuga, poetă, prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul USR), Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000), Piaţa cerului (1986), Cîntece (1989), Dactilografa de noapte (1996; Premiul USR), Autobuzul cu cocoşaţi (2002), Cîinele ud e o salcie (2013) – şi de proză – Săpunul lui Leopold Bloom (1993, 2007; Premiul USR), Sexagenara şi tînărul (2000, 2004, 2012; Premiul USR; Premiul revistei Cuvîntul), Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin (2001), Hai să furăm pepeni (2009, 2015), Berlinul meu e un monolog (2010), Harald şi luna verde (2014) –, precum şi a poemului-roman Fetiţa cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvîntul). În 2007 a primit Premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o distincţie acordată celor care aduc servicii speciale în promovarea literaturii germane în lume. I s-au tradus romanele Sexagenara şi tînărul (Germania, Spania, Italia, Franţa, Slovenia, Bulgaria), Săpunul lui Leopold Bloom (Bulgaria), Hai să furăm pepeni (Bulgaria) şi volumele de poezie Capricii periculoase (antologie, în Germania şi Slovenia), Autobuzul cu cocoşaţi (Germania), Poem de octombrie (Germania), Inima ca un pumn de boxeur (Franţa), O inimă venind pe picioroange (Elveţia).
