Filme-cărți.ro vă prezintă un fragment din volumul ”Freud Museum”, de Ioana Scoruş, ce a apărut de curând la Editura Polirom, în colecția Ego.Proză. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte:
Aflat în pragul vîrstei a treia sau chiar în mijlocul ei, fiecare narator din volumul de povestiri al Ioanei Scoruș face o confesiune, fie autoironic, fie cinic, deseori înflăcărat, dar mereu însoțit de o mult mai tînără femeie, căci nedreptatea îmbătrînirii poate fi amăgită doar alături de o parteneră în floarea vîrstei. Uneori, totul se face țăndări, precum cupa de cleștar a unui împărat al Japoniei, păstrată într-un muzeu londonez și furată pentru a-i oferi iubitei un ceai verde japonez. Alteori, viața continuă chiar și în urma unei tragedii: din disperarea morții soției însărcinate se naște o carte semnată de autor cu un pseudonim feminin. Dar ce te faci cînd pseudonimul prinde viață și afli că femeia respectivă chiar există? Și ce te faci cînd știi totul despre Pound, cînd regizezi un mare spectacol pentru a-ți impresiona iubita, ea însăși scriitoare, dar nu ai reușit să-i înțelegi cartea? Povestire cu povestire, Freud Museum explorează relația de unu la unu, singura capabilă să revitalizeze interesul pentru viață.
Fragment:
Nici naivitatea nu mai putea fi o scuză la vârsta lui şi nicio altă explicaţie nu mai putea fi valabilă, cum ar fi aşa-zisa puritate interioară. Pentru că nu avea experienţa comunismului, agenda progresistă nu i se părea mare lucru. Pe mine mă îngrozea. Nu voiam să accept existenţa unui Minister al Egalităţii între Genuri, însuşi cuvântul gender îmi era ostil şi mă făcea să vomit. Sub nicio formă nu puteam accepta că devianţa, oricare i-ar fi sursa, este un echivalent al normalităţii, cel puţin într-o ţară conservatoare, unde familia formată din bărbat şi femeie este norma. În plus, n-aveam niciun chef să încep să militez pentru normalitate, cu toate că tocmai ea era pusă în pericol. Nu era o atitudine civică, dar nu mai aveam resursele tinereţii, nici iluziile şi utopiile ei, ca să mă apuc acum să lupt, cu atât mai mult într-o ţară străină. Voiam o viaţă tihnită şi liniştită alături de un om inteligent, capabil de a-mi suscita şi susţine interesul, voiam să scriu, să citesc, să merg iarna în Grecia şi vara să văd Asia şi Africa, într-un cuvânt, voiam linişte şi plăcerea oferită de aceste lucruri. Atât.
Curând m-am văzut nevoită să abandonez orice iluzie de comunicare. Puteam accepta că Will are opţiuni politice diferite câtă vreme nu interferau cu viaţa noastră, dar nu puteam accepta mitocănia care se insinuase treptat ca instrument cu care combătea atunci când nu mai avea argumente. Asta era o dovadă de prostie şi de agresivitate sau cel puţin aşa consideram eu. Pentru că-l iubeam şi pentru că nu puteam accepta nici că e prost, nici că e agresiv, m-am hotărât să fac o ultimă încercare, de aceea pregăteam boeuf bourguignon, în care-mi pusesem toată priceperea şi speranţele. Asortasem două sticle de Gevrey Chambertin şi-i aşteptam pe Marc şi pe Olivia, prietenii noştri din ultimii ani, singurii cu care ne puteam simţi bine pe timp nelimitat şi care păreau a avea o oarecare influenţă asupra lui Will. Mi-am făcut o cafea şi m-am dus pe balcon, în pauza de odihnă care se iveşte inevitabil atunci când mă simt obosită. Tot inevitabil se ivesc şi lungile mele dialoguri cu un Will inexistent. Întotdeauna aceste dialoguri mentale îmi ies perfect. Reuşesc să rămân calmă, argumentez impecabil, plecând de la efect la cauză, construind un discurs de o frumuseţe clară şi rece, ca un desen în tuş, care-mi ridică simţitor stima de sine şi care, îmi imaginez, l-ar face pe Will să mă privească şi să mă trateze cu respect. Dialogurile astea care se întâmplau doar în mintea mea aveau loc din ce în ce mai des, asta observasem. Realizam că nu e un semn bun şi aveam de gând să-i vorbesc lui Will despre faptul că ne-am schimbat şi că rutina în care ne-am instalat ne face urâţi şi plictisitori şi că, într-o zi, ne va despărţi dacă nu facem ceva, dacă nu facem acum, în clipa asta. Ceva pentru noi.
Despre autoare:
Ioana Scoruș (n. 1968) este psihanalist. A semnat rubrica „Scriitornicul” din suplimentul cultural LA&I și a publicat numeroase articole, interviuri, cronici de carte și poezie în revistele Dilema, România literară, Convorbiri literare, Timpul etc. A publicat o plachetă de versuri (Iubiri imperfecte), două romane (Povestea unei sinucideri; Un an din viața Liubei B.) și o carte de interviuri (Paradoxurile psihanalizei în România). La Editura Polirom a mai publicat, împreună cu Ion Vianu, volumul În definitiv… (2018).
