Rezultate 9 iunie:
Olanda-Danemarca 0-1
Pronosticuri corecte: –
Germania-Portugalia 1-0
Pronosticuri corecte: Mihaela St.
Meciul zilei: Irlanda-Croatia. Pilula culturala: Codrut.
Insulele Aran (Oileáin Árann denumirea in limba irlandeza) sunt un grup de trei insule in vestul Irlandei, in golful Galway. Cele trei insule sunt Inishmore (Árainn Mhór/Inis Mór), cea mai mare dintre cele trei, Inishmaan (Inis Meáin/Inis Meadhóin= cea de a doua ca suprafata si, ultima, Inisheer (Inis Thiar/Inis Oírr/Inis Oirthir) cea mai mica. Irlandeza este limba vorbita cu predilectie in cele trei insule, de mica populatie de pescari. Insulele cu un climat neospitalier,au inceput sa fie locuite cu precadere dupa secolul al XVII-lea cand dominatia britanica a devenit mult mai dura, mai ales dupa adoptarea Reformei de catre Henric al VIII-lea, catolicii irlandezi avand de ales intre iad (moarte) si Connaght (una din cele patru regiuni istorice ale Irlandei, avand terenul putin propie agriculturii, neravanit de harparetul cuceritor englez) Locuitorii acestor insule au fost monolingvi, cunoscand si vorbind doar iralndeza pana in secolul al XX-lea in mare parte beneficiind de izolarea insulei fata de restul Irlandei anglofone. Declinul lingvistic a devenit evident odata cu aparitia televiziunii in limba engleza- mondializarea si anglofonizarea mai facand o nevinovata victima!
Liam O”Flaherty (1896-1984) este una dintre cele ai intresante figuri ale vieţii literare irlandeze din secolul al XX-lea. S-a născut în 1896 în cătunul numit Gortna gCappal, de pe insula Inishmore find autorul unor volume deosebit de interesante precum The Informer (1925) I Went to Russi (1931) Shame to the devil (1934) Insurrection (1951). Acelasi O’Flaherty care decreta „Nimeni nu este capabil să facă o treabă bună dacă nu se mai respectă. Dimpotrivă, un scriitor poate să-şi păstreze respectul de sine doar ducând o viaţă descompusă. Altfel, e sigur că-şi va pierde inspiraţia, lăsându-se domesticit până în punctul de a cădea în respectabilitatea socială. Este mai nefericit pentru un artist creator să aibă un cont în bancă decât să cadă în cel mai groaznic viciu. Aplauzele turmei sunt la fel de periculoase, pentru că atrofiază imaginaţia, instalează frica de a avea ce pierde riscând ceea ce deja a fost obţinut şi care este considerat placut/ agreabil. Artistul trebuie să accepte să abandoneze aplauzele publicului şi luxul pe care ele îl presupun acelor creaturi efemere precum actorii, campionii de box, jockey-ilor, generalilor învingători, pungaşilor de la bursă şi tuturor celorlaţi indivizi care cunosc sfertul lor de oră de glorie. Trebuie să fie la fel de necruţător faţă de el însuşi precum erau vechii eremiţi care se biciuiau cu curele cu ţepi. Pentru scriitor, aceasta este singurul şi unicul drum către perfecţiune.”
Relativ necunoscuta publicului romanesc ramane insula lui Tito, dupa cum a fost numita insula Veliki Brijun (sau, in italiana Brioni Grande) din apropierea coastelor croate. In ultima suta de ani insulele dalmate si-au schimbat suveranitatea de nu mai putin de patru ori. Initial fiind componente ale Imperiul Austro-Ungar (partea maghiara caci Croatia chiar daca avea o autonomie substantiala fusese lipita administrativ Ungariei in urma compromisului din 1867) apoi, dupa Primul razboi Mondial parte a Regatului Italiei, revendicate de cel al yugoslaviei care, sub conducerea lui Tito le-a dobandit in urma celui de al Doilea Razboi Mondial. In acets context, Tito si-a contruit o resedinta luxurianta.
La Veliki Brijun Tito a fost gazda unor figuri istorice care au marcat secolul al XX-lea precum imparatul Etiopiei Haile Selassie, Nasser, Nehru si alte 60 de sefi de stat, marea majoritate figuri ale miscarii de nealiniere politica din ceea ce a fost desemnat drept Lumea a III-a a carei lider Tito s-a vrut a fi. De altfel aceasta obsesie de dominatie mondiala asupra unor tari inapoiate, dezbinate si usor de manipulat i-a fost transmisa si geniului Carpatilor care, intr-un anume sens, a vrut sa-l imite pe Tito. Din 1984 pe insula se afla o expozitie permanenta intituala Josip Broz Tito la Brijuni in cadrul careia sunt expuse fotografii cu vizitatorii de seama ai lui Tito. In 1978 a fost amenajat un parc safari in partea de nord a insulei, pe o suprafata de noua hectare unde au fost adapostite animalele exotice pe care Tito le-a primit de la diversii sefi de state care l-au vizitat. Mai are sens sa mentionam faptul ca si Tito precum multi (daca nu toti, poate doar Stalin nu a gustat acest obicei caci sport nu prea este…) lideri comunisti a fost pasionat de vanatoare.
Pronosticuri meciuri 10 iunie 2012. Spania-Italia
Parteneri concurs: Editura Polirom şi Books-Express.ro.
Premiu Editura Polirom: Pachet promotional Top 10+ (65-68). Pachetul promotional Top 10+ (65-68) contine volumele:
-Toba de tinichea de Gunter Grass. Toba de tinichea este o pretinsa autobiografie a piticului Oskar Matzerath, nascut la granita dintre Germania si Polonia, care sustine ca s-a oprit deliberat din crestere la virsta de trei ani, in semn de protest fata de lumea adultilor. Oskar asista la nazificarea familiilor germane obisnuite, la ororile razboiului si la miracolul german postbelic. Acuzat de o crima pe care nu a comis-o, Oskar este inchis intr-un ospiciu, de unde, cu vocea sa ascutita care sparge geamurile si cu rapaitul tobei sale de jucarie, condamna toata nebunia lumii moderne.
-Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde. Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al lui Dorian Gray. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tinarul din tablou imbatrineste, pe cind modelul lui, Dorian, ramine neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti; doar creatorul lui, Basil Hallward, stie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urma va ajunge si el la confruntarea fatala cu reflexia sa pictata si va sfirsi, imbatrinit fara veste, victima misterioasa a imaginii din tabloul pe care atit l-a pretuit.
–Asediul Vienei de Horia Ursu. O fresca a Transilvaniei dupa al doilea razboi mondial – din perioada comunismului triumfator pina in epoca tranzitiei postrevolutionare –, un roman al nostalgiilor central-europene, al declinului unei lumi cu radacini aristocratice. Personajele – romani, unguri, germani, evrei, armeni, care alcatuiesc un mediu multietnic, unde diferentele lingvistice nu reprezinta un obstacol in calea comunicarii – au in comun mindria apartenentei la un fost imperiu, dar si complexul ca locuiesc departe de centru, de o Viena imaginata ca un loc al miracolelor. Insa nici Viena nu mai e ce a fost si, mai mult, lumea intreaga pare sa se fi schimbat complet in ultima jumatate de secol.
–Pianista de Elfriede Jelinek. Roman ecranizat de Michael Haneke, cu Isabelle Huppert, Benoit Magimel si Annie Girardot in rolurile principale. Erika, fiica-model si celibatara la treizeci si cinci de ani, preda la Conservatorul din Viena, merge la peep show-uri si frecventeaza localuri dubioase, unde isi exhiba frustrarile sexuale si emotionale. Cind unul dintre studentii la Conservator se indragosteste de ea, Erika il supune unor ritualuri sado-maso, iar iubirea imposibila dintre ei se indreapta inevitabil spre dezastru.
Va precizam ca oricine poate comenta la articolele noastre, iar cel care va ghici cele mai multe rezultate în comentariile înaintea jocurilor va primi un pachet de cărţi-surpriză din partea Filme-carti.ro.
