Librăria Humanitas de la Cişmigiu a continuat ciclul de evenimente literare cu o nouă seară dedicată de data aceasta lui Radu Rosetti și prilejuită de apariţia la Editura Humanitas a volumului Amintiri – Ce am auzit de la alţii. Din copilărie. Din prima tinereţe.
Evenimentul a avut loc pe 25 Iulie, iar invitați la discuția despre volumul considerat „cea mai preţioasă memorialistică din literatura română“ (E. Lovinescu) au fost Filip Lucian Iorga, Cristian Preda, Cătălin Strat, Marius Manole și Dan Rădulescu.
La această întâlnire, s-a făcut precizarea că Editura Humanitas oferă cititorilor pentru prima oară seria completă a Amintirilor lui Radu Rosetti într-un singur volum, îmbogățit cu ilustrații, printre care se numără şi fotografii sau documente inedite legate de familia autorului.
Radu Rosetti (1853–1926) s-a născut la Iaşi şi este descendentul, pe linie paternă, lui Antonie Ruset şi Manole Giani-Ruset, precum şi urmaşul unor înalţi dregători. Pe linie maternă, se trăgea din ramura moldovenească a Ghiculeştilor, fiind nepotul domnitorului Grigore Alexandru Ghica. A doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu schimbările sale, nu mai era într-atât de prielnică pentru cariera politică şi administrativă a unui urmaş de boieri mari, care, de altfel, nici nu i s-a potrivit şi nici nu l-a atras. Avea chemare de istoric şi de scriitor şi a dovedit-o cu mai multe volume de proză, amintiri şi studii istorice.
Filip Lucian Iorga, istoric și publicist român, descendent la rândul lui, pe linie maternă, al unui vechi neam de moșneni ialomițeni, este expert în domeniul genealogiei, în 2011 devenind doctor în istorie la Universitatea din București, cu o teză despre Imaginarul genealogic al boierilor din Moldova și Țara Românească, în secolul al XIX-lea. Istoricul Iorga a reușit la acest eveniment să ne ofere atât o imagine asupra contextului în care apar scrierile lui Rosetti, cât și comentarii despre carte în sine.
Astfel, secolul al XIX-lea este și începutul intruziunii influențelor occidentale în țările românești, tinerii plecați la studii în Occident fiind cei mai importanți pionieri în acest caz, care însă se simțeau inferiori nenumăratelor titluri deținute de colegii locali. Odată întorși în țară, aceștia făceau tot posibilul pentru a descoperi mitologii, credințe, mărturii care să ateste originea lor boierească. Dorința de echivalare, de integrare a tinerilor în societatea occidentală este un vehicul al modernizării.
În acest context, Radu Rosetti oferă o frescă a societății contemporane lui, dar și cu povești vechi auzite de la familie. Stilul lui Rosetti este unul critic și aspru, el luând în derâdere poveștile și presupunerile făcute de diverși membri ai familiei Sturdza în legătură cu genealogia acestora. Un exemplu ar fi credința familiei Sturdza în legătură cu descendența dintr-o familie de boieri maghiari, numită Durzo. Evident că nu există nici o legătură între cele două familii, dar dorința filiației la o familie veche, cu renume era de nestăvilit în acea perioadă.
Rosetti ne prezintă 8 generații ale familiei Sturdza, începând cu primul descendent Radu, reușind să ofere una dintre cele mai ample descrieri și analize a Moldovei și Țării Românești, în condițiile în care timp de cinci veacuri familia Sturdza a reprezentat clasa politică.
Volumul de față nu este numai o carte nefantezistă de istorie din literatura românească, dar și o colecție de portrete și o analiză aproape politologică a societății respective.
Modalitatea lui de a scrie îmi amintește de o scriitoare feministă a Suediei, prima femeie premiată a premiului Nobel, Selma Lagerlof, contemporană lui Rosetti, care pe lângă tendințele idealistice pe care le manifestă, acordă o atenție deosebită mentalităților timpului și tradițiilor specifice Suediei, în special locurilor natale, loc în care mitologia nu și-a pierdut influența asupra locuitorilor.
În final aș dori să vă invit la lecturarea unui pasaj din Amintirile lui Rosetti, pentru că „Amintirile lui Radu Rosetti se citesc ca un roman, dar un roman adevărat“ – Neagu Djuvara:
„În copilăria şi tinereţa mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinţi, rude, oameni de casă, ţarani şi slugi cari trăise viaţa celor dintăi şăsăzeci de ani ai veacului şi cari, de la bătrânii lor, auzise multe despre o viaţă şi obiceiuri şi mai îndepărtate în negura timpurilor. Mulţi din ei, în primul rând tata şi mama, erau nişte povestitori neîntrecuţi: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la ţară. Partea ce mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am şi eu treptat copiilor şi cunoştinţilor mele. Cu toţii m-au îndemnat să pun aceste amănunte ale vieţii noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine.“- Radu Rosetti
