Despre Chic Lit

Aiureli! Aiureli misogine!

Candace Bushnell, autoarea best-sellerului “Sex and The City” – publicat in anul 1996, ne spune ca “chick lit este un gen literar cu norma intreaga, o literatura esentialmente destinata femeilor si scrisa de catre femei, care vorbeste despre femeile care incearca sa-si gaseasca identitatea in viata si in forfota marilor orase”.

Si de unde pana unde, trebuie sa desconsideram autoarele acestui gen si cititoarelor acestor romane?

Autoarele – americance sau englezoaice, ba chiar si rusoaice, sunt in marea lor majoritate – licentiate ale unor prestigioase universitati, cu state de serviciu serioase in zona media (presa, televiziune) sau in mari companii private, cu experiente bogate de viata, cu familii si prieteni, iar cititoarele lor, sunt femei educate, femei care la randul lor au o activitate profesionala si sociala vie si care se regasesc cu viata lor, cu nazuintele lor, cu experienta lor, cu umorul lor, in povestile acestui gen literar. Si nu de putine ori, cititoarele isi descopera posibile rezolvari ale angoaselor zilnice, isi regasesc speranta poate pierduta in bataliile zilnice, invata sa-si fructifice potentialul stors in activitatile zilnice.

Chic lit este un gen literar ale carui scrieri le recomand cu toata convingerea BARBATILOR. Aceste romane le deschid multor reprezentanti ai sexului “tare” ochii mintii si ai sufletului asupra eternului si neinintelesului FEMININ.

Le arata cat de mult trebuie sa lupte o femeie (mult mai mult decat un barbat), pentru a-si face auzit glasul, atat cel profesional, cat si cel sentimental si nu in cele din urma, cel social. Le arata ce simte o femeie, ce doreste o femeie, cum gandeste o femeie, cum se vrea iubita, inteleasa, protejata, pastrata, respectata. Care – de la inceput si pana la sfarsit, este tot un OM, asa cum se crede si se vrea si barbatul!

Si mai au o calitate romanele aparute in ultimii ani si incadrate in acest gen literar. Sunt EXTRAORDINAR de bine scrise! Cu talent, cu verva, cu umor, cu fin si responsabil simt critic social!

Un fapt de necontestat al succesului acestor romane o reprezinta si inghesuiala mare a caselor de productie cinematografica de a ecraniza multe dintre titlurile aparute pe piata. Ecranizari de succes la randul lor, beneficiind de actori foarte buni in distributie.

Consider ca Editurile Polirom si Humanitas fac un act de educatie literara si sociala, publicand romane apartinand acestui gen si care remarc ca beneficiaza de traduceri foarte bune. Si ma bucur sa observ ca aceste carti se cumpara si se citesc!

Acestea fiind zise, declar ca am cumparat si citit toate titlurile aparute pe piata romaneasca editate de Polirom si pentru inceput, va voi prezenta in zilele urmatoare, “Jurnalul unei dadace – The Nanny Diaries” – scrisa de tandemul Emma McLaughlin si Nicola Kraus (2007 _ Ed. Polirom – traducere Alina Popescu).

Cu aceasta ocazie lansez si o provocare: “Carte vs. Film” si invit doritorii sa se alature demersului meu, postand  o cronica a filmului omonim,  care o are protagonista pe Scarlett Johansson.