Câteva știri din lumea culturală românească (28 noiembrie – 4 decembrie 2016)

Știrile săptămânii: John Simenon despre Georges Simenon. Întîlnire cu fiul celebrului și îndrăgitului creator al lui Maigret; Specialiști ai pieței de carte alături nume importante din domeniul cultural salută apariția Librăriei „La Două Bufnițe”; Expozitie umanitara pentru copii diagnosticati cu cancer „Personaje de poveste”; Scriitorul Yoel Rippel, omagiu adus unchiului său, cunoscutul actor Mano Rippel, pe scena Teatrului Evreiesc de Stat; TRADO – lectură în Norvegia după turneul de lansare din România; „Tigrul din orașul nostru” de Gianina Cărbunariu, prima producție a Teatrului Municipal „Matei Vișniec” din Suceava, va avea premiera la începutul lunii decembrie; Noutate editoriala la Editura Herald: Francmasonerie si companionaj de Rene Guenon; Lansarea de carte şi sesiune de autografe – Inocenţii de Ioana Pârvulescu – luni, 5 decembrie; Lansare şi sesiune de autografe – „Pe câmpul de onoare. O istorie a duelului la români“ de Mihai Chiper; Furtuna, un nou spectacol la Sala Mare; Noutate la Editura Herald: Modelul divin – Biruinta asupra mortii, de Baird Spalding; Balonul Pavat cu Intenții Bune aduce Cartea năsoaselor & prietenii ei la Cărturești Verona; Ana Ularu și Lucian Iftime, în O intervenție, cea mai recentă premieră teatrală a lui Radu Iacoban, la Teatrul Act.

John Simenon despre Georges Simenon. Întîlnire cu fiul celebrului și îndrăgitului creator al lui Maigret

Vineri, 9 decembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta 38), va avea loc o întîlnire cu John Simenon, fiul celebrului și îndrăgitului creator al lui Maigret, Georges Simenon.

Întîlnirea cu John Simenon face parte dintr-un turneu mai amplu susținut de acesta în perioada următoare în Europa de Sud-Est, turneu dedicat cărților unuia dintre cei mai citiți și iubiți autori de literatură polițistă din întreaga lume.

La întîlnirea cu cititorii, alături de John Simenon, vor participa:

• scriitoarea Daniela Zeca-Buzura
• Nicolae Constantinescu, traducătorul cărților lui Georges Simenon în România
• Eric Poppe, Delegat Valonia-Bruxelles la București
• Adrian Șerban, Director editorial Polirom

Discuția va avea loc în limbile română și franceză, cu traducere simultană, și va fi moderată de Mihaela Dedeoglu, realizator Radio France International, România.

Georges Simenon (1903-1989) a scris peste 200 de romane, traduse în peste cincizeci de limbi, dintre care 77 de romane şi 28 de povestiri avîndu-l drept personaj principal pe celebrul inspector Maigret. Pînă astăzi, cărţile sale au fost vîndute în peste 850 de milioane de exemplare în întreaga lume.

John Simenon s-a născut în 1949 în Tucson (SUA). Este al doilea din cei 4 copii ai lui Georges Simenon. După un MBA la Harvard, lucrează în industria cinematografică și devine vicepreședintele 20th Century Fox International la Londra, apoi la Los Angeles, este producător independent  și director operațional pentru America de Nord al Studio Canal+. Din 1995, John Simenon gestionează drepturile de autor ale tatălui său.

Editura Polirom a lansat în anul 2007 Seria Maigret, serie ce cuprinde cele mai reușite romane polițiste ale scriitorului belgian, avîndu-l în centru pe celebrul comisar Maigret, și în care au apărut pînă în prezent nu mai puțin de 81 de volume.

De asemenea, începînd cu anul 2013, Polirom a lansat proiectul editorial Integrala Maigret – 75 de romane şi 28 de povestiri reunite în 10 volume. Cititorii pasionați de literatura polițistă pot găsi pe www.polirom.ro și în librării primele șase volume din Integrala dedicată unuia dintre cei mai îndrăgiți detectivi, personajul-fenomen Maigret, care continuă să fascineze.

Un eveniment organizat de Editura Polirom și Delegația Valonia-Bruxelles

Intrarea liberă

Specialiști ai pieței de carte alături nume importante din domeniul cultural salută apariția Librăriei „La Două Bufnițe”

La Două Bufniţe – noua librărie independentă din Timişoara, proiect care le are drept asociate pe Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan – se pregăteşte de deschidere. În perioada 2 – 7 decembrie, librăria se va lansa, printr-o campanie de comunicare având sloganul Săptămâna Bufniţelor. Programul acoperă 7 zile şi cuprinde nu mai puţin de 11 evenimente şi 30 de invitaţi atât din Timişoara, cât şi din ţară: muzicieni, artişti, scriitori şi prieteni ai Bufniţelor îi aşteaptă pe iubitorii de carte din Timișoara la evenimentele pregătite cu ocazia deschiderii.

Cu acest prilej, o serie de profesionişti din industria cărţii autohtone alături de oameni din sfera culturală ne-au transmis gândurile lor cu privire la deschiderea unei acestei noi librării independente în Timişoara.

• Dan Lungu – scriitor, directorul Muzeului Literaturii Române Iaşi:

„Când în alte orașe din România librăriile dispar sau se transformă în buticuri, la Timișoara apare una nouă. Numai niște nebuni s-ar încumeta la așa ceva, e primul gând care îți vine. Asta dacă nu le cunoști pe cele două bufnițe, Oana și Raluca, care-s foarte realiste, vor imposibilul. Sunt convins că treaba va merge strună, le țin pumnii. Cu oameni de aceștia a câștigat  Timișoara titlul de Capitală Europeană a Culturii ! Baftă maximă sau cum s-o spune pe limba bufnițelor!”

• Carmen Mușat – critic literar, redactor-șef al revistei Observator cultural

„Oana şi Raluca, cele două bufniţe din familia Minervei – înţelepte, dinamice, informate şi extraordinar de temerare – deschid în inima oraşului un templu închinat cărţilorşi scriitorilor de pretutindeni. Le urez ca spaţiul acela minunat să fie mereu plin de cititori dornici să revină!”

• Bogdan-Alexandru Stănescu – scriitor, coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom

„Existența librăriilor independente este un semn de normalitate pentru orice piață de carte. Atunci când acestea dispar, iar piața e monopolizată de marile lanțuri de librării, când editurile se bazează pe comenzi de supermarket, prima care are de suferit este chiar calitatea producției editoriale. Salut apariția Bufnițelor în pădurea asta plină de dăunători!”

• Denisa Comănescu–poetă și director general Humanitas Fiction

„La două Bufnițe promite să ne ofere înțelepciune cu carul. Strigidele adoră luna, așa că m-aștept ca Librăria La două Bufnițe din Timișoara să aibă un orar care să-l satisfacă pe cumpărătorul de carte nocturn. Îi doresc noii librării viață lungă, efervescență și, mai ales, să vândă cât mai multe cărți din „Raftul Denisei“!

• Mihai Mitrică – director executiv Asociația Editorilor din România

„Oana și Raluca sunt, poate, cel mai frumos tandem pe care ți-l poti imagina într-o librărie nouă din Timișoara: două tinere pline de entuziasm, ale căror zâmbete largi și binevoitoare nu prea te trimit la renumele de ”bufnițe”, ci par coborâte direct dintr-o poveste modernă despre supraviețuirea cărților într-o lume tot mai superficială. Îi invidiez deja pe toți viitorii vizitatori ai ”bufnițelor” pentru plăcutele momente pe care le vor petrece în noua librărie!”

• Marius Chivu – scriitor

„O nouă librărie este tot ce-şi poate dori mai mult pe lumea asta un iubitor de carte, fie el cititor, scriitor, editor, redactor, ilustrator ş.a.m.d. Sper ca Librăria La două bufniţe să se transforme – dacă nu peste noapte, atunci până în 2021 – într-un simbol livresc al Timişoarei, viitoarea noastră Capitală Europeană a Culturii, şi să aibă parte de o asemenea comunitate faină & fidelă de cititori, încât să devină prima librărie non-stop din ţară!”

• Daniel Vighi – scriitor, fost profesor al bufnițelor la UVT

„Din 2008, cu Oana și Raluca am descoperit bufnița imperială pe porțile vechi ale Timișoarei. Astăzi, bufnița imperilă, metamofozată stereofonic, ajută cartea să ajungă în bibliotecile cititorilor.”

• Radu Pavel Gheo – scriitor

”Acum cîţiva ani în Timişoara s-a închis o librărie. Apoi a doua, a treia, a patra… Altele s-au restrîns, şi-au cedat bucăţi din spaţiu. Într-un oraş universitar cu tradiţie, în care tocmai dispăruse şi ultimul anticariat, cărţile aveau tot mai puţin loc. Din fericire, între timp a apărut o generaţie de tineri un pic altfel: pasionaţi de lectură, entuziaştişi, în plus, ceva mai întreprinzători. Printre ei – Oana şi Raluca, profesioniste ale cărţii, care însufleţesc Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara. Iar acum, cînd ele deschid librăria „La două bufniţe“, o librărie un pic altfel, pentru cei care iubesc cărţile (şi locurile frumoase, şi cafeaua), începe să fie un pic mai bine şi pentru noi, scriitorii, şi pentru voi, cititorii, şi pentru Timişoara. Dacă tot e să fim cu adevărat capitală a culturii europene.”

• Oana Boca Stănescu – manager cultural

„Nu de puține ori, m-am întrebat ce energie specială a putut să transforme un friendrequest de pe Facebook într-o prietenie strânsă – așa cum este acum relația mea cu cele două bufnițe, Oana și Raluca. Nici acum nu am așezat datele într-un răspuns coerent, dar, spicuind, aș putea spune că se poate să fi concurat la asta admirația pe care o am pentru entuzisamul lor și pentru puterea lor de muncă aproape inumană, precum și dragostea lor pentru cărți. Sunt «date» care cu siguranță vor conta în destinul proiectului «La Două Bufnițe”, unul dintre cele mai frumoase proiecte de librărie din România, căreia îi urez de o mie de ori să aibă viață lungă.”

• Vasile Ernu– scriitor

„În vremuri tulburi, în vremuri de amurg, întotdeauna avem nevoie de o bufniță. De două, cu atât mai mult. Le așteptăm cu speranță și încredere.”

La Timişoara, două prietene din copilărie – Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan –, pasionate de carte şi de lumea din jurul ei, şi-au adunat visele şi cunoştinţele şi au pus bazele unei librării independente, La Două Bufniţe. Noua librărie se dorește a fi un spaţiu cultural de referinţă pentru timişoreni şi mediul artistic local, dar şi pentru turiştii care vizitează oraşul. Librăria, care va dispune şi de un spaţiu de cafenea, va fi recomandată de cărţi atent selectate, predominant din literatura română şi universală, ştiinţe umaniste şi artă, dar şi printr-un spaţiu de lectură dedicat copiilor.

Demersul deschiderii librăriei a debutat în martie 2016, în cadrul Salonului de Carte Bookfest Timişoara, prin studiul „Carte şi cititori – consumul de carte din Timişoara”, coordonat de Centrul de Diagnoză Socială al Universităţii de Vest din Timişoara. Conform studiului, la care au luat parte peste 400 de respondenţi, principala activitate de timp liber a timișorenilor pasionați de lectură este cititul, 86,1% dintre respondenți indicând acest lucru, iar  lectura a înregistrat un nivel de 30.5%, în timp ce 71,5% din respondenţi au mărturisit că citesc pentru delectare.

Expozitie umanitara pentru copii diagnosticati cu cancer „Personaje de poveste”

Personaje de poveste pentru copii care luptă cu o boală reală

• Degețica, Motanul încălțat sau Pinocchio sunt câteva din desenele donate de doi artiști plastici, în beneficiul unor copii bolnavi de cancer care nu-și pot permite tratamentele;
• Desenele sunt expuse spre vânzare la Băcănia Veche, începând din 5 decembrie, care pot fi cadouri frumoase de sărbători;
• 500 de copii sunt diagnosticați anual cu cancer în România;
• Lunar, bugetul unei familii care are un copil bolnav de cancer necesită o suplimentare de 1000 de lei

Asociatia Pași Spre Artă organizează începând de luni, 5 decembrie, o expoziție de desene cu tema „Personaje de poveste”, în scopul strângerii de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer care nu își pot permite tratamente și care se află în evidențele Asociației P.A.V.E.L.

Artistele Simona Badiu și Roxana Soare donează desene si ilustratii cu tematică de poveste în sprijinul acelor copii diagnosticați cu cancer ale căror șanse la viață sunt afectate de lipsa banilor. Le stă aproape Băcănia Veche din Pipera, Str. Fabrica de Glucoză nr. 9B, care va găzdui expoziția de desene până la 20 decembrie.

Puteți să le cunoașteți pe fetele din spatele Asociației Pași Spre Artă, luni 5 decembrie, când le găsiți la expoziție incepând cu ora 14.00, sau puteți să admirați și să cumpărați desenele expuse, în orice zi între 5 și 20 decembrie, de la ora 9.00 la 18.00, cu excepția week-end-urilor.

Ilustrațiile sunt lucrate în tehnică mixtă, acuarelă și desen, și vor putea fi rezervate și online, pe pagina de Facebook a evenimentului, pâna la finalul expoziției, când pot fi ridicate de la Băcănia Veche.

Locație expoziție: Băcănia Veche din Pipera, Str. Fabrica de Glucoză nr. 9B; Program 09:00-18:00, de Luni până Vineri, Sâmbăta și Duminica închis.

Persoană de contact: Irina Anca Zarinschi – Președinte Asociația Pași Spre Artă, contact@pasisprearta.ro sau irinaancazarinschi@gmail.com; 0722 74 00 49

***
Asociația Pași Spre Artă – A fost înființată de câțiva artiști plastici, educatori, psihologi, ghizi, economiști și părinți, care vor să facă arta cât mai accesibilă și să contribuie la educarea unei generații conștiente de valorile societății românești, să descopere și să îndrume copiii talentați prin diverse proiecte culturale și să promoveze turismul cultural.

Asociația P.A.V.E.L. (Primind Ajutor, Viața Este Luminoasă) – este asociația părinților care au copii bolnavi de cancer, leucemii și anemii grave. Este o organizație caritabilă, nonprofit și nonguvernamentală, înființată la 10 mai 1996.

Scriitorul Yoel Rippel, omagiu adus unchiului său, cunoscutul actor Mano Rippel, pe scena Teatrului Evreiesc de Stat

Sâmbătă, 26 noiembrie, începând cu ora 19.30, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Idiș, a avut loc un spectacol-eveniment, un omagiu adus de scriitorul israelian Yoel Rippel unchiului său, cunoscutul actor Mano Rippel, și întregilor generații de actori care au jucat vreodată pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București.

La eveniment, alături de Yoel Rippel, au mai luat parte și: Excelența Sa Doamna Tamar Samash – Ambasadoarea Israelului în România, actrița Maia Morgenstern – directoarea Teatrului Evreiesc de Stat din București, Aurel Vainer – Președintele Comunității Evreiești din România, precum și membrii Bucharest Klezmer Band România, care au susținut un program artistic.

Evenimentul a avut drept punct de plecare primul volum tradus în limba română al scriitorului Yoel Rippel, „De-abia ieri a fost alaltăieri…”, apărut recent la Editura Tracus Arte – carte ce reunește o serie de povestiri amuzante şi totodată emoţionante, despre viaţa comunităţii originarilor din România, inclusiv despre viața culturală și teatrul anilor ’60 –, din care actorii Maia Morgenstern, Nicolae Călugărița și Doina Meiseleș au citit scurte fragmente.

„Într-una dintre primele mele amintiri ale copilăriei mele, mă revăd la Teatrul Evreiesc din București. Unchiul meu, Mano Rippel, și soția sa, Sidy Glück, se numărau printre «stelele» teatrului, la vremea aceea. Astăzi, prin prezența mea pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București, închid un cerc”, s-a destăinuit Yeol Rippel.

„Când l-am cunoscut pe Mano Rippel aveam doar 19 ani, a fost un actor extraordinar, este unul dintre numele importante din istoria teatrului idiș”, a mărturisit Maia Morgenstern, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat din București:”.

Excelența Sa Doamna Tamar Samash, Ambasadoarea Israelului în România, a ținut să remarce continuitatea talentului artistic în familia Rippel, relatatându-le celor prezenți la spectacol contextul în care a aflat pentru prima dată de numele lui Yoel Rippel: „Înainte ca televizorul să devină o prezență activă în viața israelienilor, mergem adesea la spectacole de comedie, iar Yoel Rippel este unul dintre celebritățile pe care le urmăream cu interes în spectacole”.

În continuare, Aurel Vainer, Președintele Comunității Evreiești din România, a adus în memoria celor prezenți la eveniment numele celor mai importanți actori ai Tetarului Evreiesc de Stat din București, precum Sevilla Pastor, Beniamin Sadigursky, Dina König, Lia König, Mauriciu Sekler, Isac Havis, Samuel Fischler, Benno Popliker, Seidy Glück, Sonia Gurman, Eugenia Balaure, Leonie Waldman Eliad, Theodor Danetti  și, bineînțeles, Mano Rippel.

În acordurile celor de la Bucharest Klezmer Band România, evenimentul de sâmbătă, 26 noiembrie, s-a constituit într-un moment de istorie orală a uneia dintre cele mai remarcabile instituții teatrale din România: Teatrul Evreiesc de Stat și minunații săi actori, profesioniști care au ajutat la punerea în scenă a unora dintre cele mai frumoase repertorii din istoria dramaturgiei mondiale.

Yoel Rippel a studiat dreptul la Universitatea din Tel Aviv, iar astăzi are unul dintre cele mai bine cotate birouri de avocatură din Israel. În paralel, Yoel Rippel a scris de-a lungul anilor versuri pentru melodii interpretate de cei mai mari cântăreţi israelieni, precum şi scheciuri pentru starurile teatrului comic. A scris, de asemenea, scenariile unora dintre cele mai reuşite programe de televiziune, emisiuni de mare succes, a participat la programe radio şi tv referitoare la subiecte artistice, umpristice, dar şi din sfera juridică, fiind distins cu „Premiul Radioteleviziunii”.

TRADO – lectură în Norvegia după turneul de lansare din România

Cartea Trado scrisă de Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad s-a lansat în România printr-un turneu de promovare în București, Brașov și Sibiu cu cele două autoare, între 23 și 27 noiembrie. Cele două poete au avut lecturi și întâlniri cu studenți și cititori de poezie din cele trei orașe, au dat interviuri și au vorbit despre colaborarea care a dus la scrierea cărții.

Astăzi, 29 noiembrie, autoarele sunt invitate în Norvegia, la Oslo pentru o lectură în cadrul evenimentelor literare organizate de Litteratur på Blå.

Volumul Trado a fost lansat în Suedia în aprilie 2016, în cadrul unui turneu de nouă zile, de-a lungul căruia autoarele, Athena Farrokhzad și Svetlana Cârstean au susținut zece lecturi publice și dezbateri, în Stockholm, Umeå, Uppsala, Göteborg și Malmö. Cartea a beneficiat de zeci de cronici, iar turneul a fost însoțit de apariții la televiziunea națională și la radioul suedez. S-a spus că este o carte revoluționară, care schimbă paradigma.

Trado este o carte sub formă de triptic, ce include în interior trei cărți diferite: cartea de poeme a Athenei Farrokhzad, cartea de poeme a Svetlanei Cârstean, care include și câteva texte din volumul Gravitație, precum și o a treia carte, eseul comun despre trădare, traducere, scris și iubire.

Athena Farrokhzad și Svetlana Cârstean s-au întâlnit în aprilie 2012, la Biskops Arnö, în cadrul unui atelier de traducere de poezie, organizat de către ICR Stockholm, Și-au tradus apoi reciproc cărțile de debut, Vitsvit și Floarea de menghină, traduceri care au fost publicate în România, respectiv în Suedia, în 2013.

”Trado e o carte deschizătoare de drumuri. Prin ea e anulată, o dată pentru totdeauna, imaginea romantică a poetului ca eu suveran și a poeziei ca îndeletnicire solitară. În sfârsit e confirmată evidența – aceea că nu putem citi și scrie unii fără alții. Trado reprezintă o schimbare de paradigmă. Și e firesc! În centrul sistemului solar al literaturii nu există un eu poetic individual, ci doar textul! În mod paradoxal, doar așa își poate găsi locul vocea personală a poetului: vocea e efectul poemului, nu originea lui. În Trado se aud multe voci personale, aparținându-le atât autoarelor, cât și altor scriitori citați. Voci care formulează, fiecare în felul ei, paradoxurile scrisului, ale traducerii și ale vieții: « Traducerea începe cu dorinta de a distruge. Textul tradus e un corp cu cicatrici ascunse. » Detronarea eului poetic individual are loc aici nu printr-un manifest despre cum ar trebui să fie poezia sau prin aplicarea unei ambiții programatice de a « scrie împreună ». Trado e un sistem de texte în care cititorul se poate orienta liber între trei cărți identice ca formă: una semnată de Athena Farrokhzad, alta de Svetlana Cârstean, o a treia scrisă de amândouă. E imposibil de spus cine deține proprietatea asupra textului. Cele care l-au scris? Eu, care-l citesc? Mai curând e vorba de o întâmplare la care participăm cu toții.”  (Maria Küchen, Sydsvenskan, 19 aprilie 2016)

Athena Farrokhzad (născută în 1983) este poetă, critic literar, autoare de piese de teatru și traducătoare. Predă cursuri de scriere creativă. Cartea sa de debut, Vitsvit, a apărut în 2013 la editura suedeză Albert Bonnier, iar traducerea în limba română, realizată de Svetlana Cârstean,  a fost publicată în noiembrie 2013, la editura Pandora M, sub titlul Albdinalb. Vitsvit a fost tradusă în numeroase limbi și a fost pusă în scenă de către regizoarea Farnaz Arbabi. În aprilie 2016, volumul Trado, scris împreună cu Svetlana Cârstean, a fost lansat în Suedia, de către editura Albert Bonnier în colaborare cu editura Rámus.

Svetlana Cârstean (născută în 1969) este poetă și traducătoare. Svetlana Cârstean a debutat în 1994, în cadrul volumului colectiv Tablou de familie, alături de T. O. Bobe, Răzvan Rădulescu, Mihai Ignat, Sorin Gherguț și  Cezar Paul-Bădescu. Volumul de debut individual, Floarea de menghină, a apărut în 2008, iar în 2013 a fost publicat în Suedia la editura Rámus, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad. Poemele sale au fost traduse în numeroase limbi. A lansat în 2015 volumul Gravitație, la Editura Trei. În aprilie 2016, volumul Trado, scris împreună cu Athena Farrokhzad, a fost lansat în Suedia, de către editura Albert Bonnier în colaborare cu editura Rámus.

„Tigrul din orașul nostru” de Gianina Cărbunariu, prima producție a Teatrului Municipal „Matei Vișniec” din Suceava, va avea premiera la începutul lunii decembrie

„Tigrul din orașul nostru” de Gianina Cărbunariu este prima producție a Teatrului „Matei Vișniec” din Suceava. Avanpremiera spectacolului va avea loc joi, 8 decembrie, de la ora 19.00 iar premiera – vineri, 9 decembrie, de la aceeași oră, în prezența autoarei.

Cel mai nou teatru de stat din România – Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava a ales să lucreze pentru prima sa producție cu artiști tineri, puternici și creativi, apreciați atât de către critica de specialitate dar și de către public: este vorba despre regizorul Bobi Pricop, și de scenograful Adrian Damian.

Cu pași mici dar calitativi, cu accent pe actul cultural de valoare, putem reuși în scurtă vreme să așezăm Suceava pe harta teatrului românesc și, de ce nu, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, să obținem un beneficiu de imagine la nivel internațional, declară Carmen Veronica Steiciuc, Directorul General al Teatrului Municipal “Matei Vișniec” din Suceava. 

Echipa de creație a lucrat un text al Gianinei Cărbunariu, una dintre cele mai puternice voci din dramaturgia română contemporană. Textele Gianinei au fost montate nu doar în Romania, ci și în importante teatre din Europa,  Royal Court Theatre din Londra sau Schaubühne din Berlin fiind doar două exemple.

Bobi Pricop este unul dintre cei mai apreciaţi regizori ai tinerei generaţii. A participat, cu spectacolele sale, la prestigioase festivaluri internaționale: Edinburgh Fringe (2015), Bienala de Dramaturgie „New plays from Europe” de la Wiesbaden, Germania (2014) unde  a obținut și premiul publicului pentru spectacolul “Profu’ de religie” de Mihaela Michailov, montat la Teatrul Național “Marin Sorescu”, Craiova (2013), Avignon Le OFF, cu spectacolul “Amalia respire profondément” de Alina Nelega,  montat la  Théâtre Les Déchargeurs, Paris în 2013, Festivalul Demoludy Olsztyn Polonia, Skupi Festival  Macedonia 2012 etc.

Pentru spectacolul „Pisica verde” de Elise Wilk, montat la Teatrul „Luceafărul” din Iași (2015), Bobi Pricop a fost nominalizat anul acesta la Premiul UNITER pentru Cea mai bună regie.

În 2016 a semnat regia a trei producții importante – „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” de Mark Haddon, la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, “Bull” de Mike Bartlett, la Teatrul Clasic Ioan Slavici” Arad și „Kepler-438b” la Teatrul Odeon.

În ciuda vârstei fragede, scenograful Adrian Damian este deja un nume de referință în lumea teatrală: a câștigat anul acesta Premiului UNITER pentru Cea mai bună scenografie, pentru “Cântăreața cheală” de Eugène Ionesco, spectacol realizat la Teatrul Național din Iași,  dar și Premiul Pentru Cea Mai Bună Scenografie oferit de către Asociația Criticilor de Teatru din Ungaria pentru scenografia spectacolului “Tihnă” după Attila Bartis, realizat de către regizorul Radu Afrim la Târgu-Mureș.  În 2015, Adrian Damian a obținut premiul pentru scenografie din partea Uniunii Artiștilor Plastici.

Adrian Damian și Bobi Pricop se află la a treia colaborare, după “Rinocerii” de Eugène Ionesco, spectacol eclectic vizual montat de regizorul-cult Robert Wilson la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova și după “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” de Mark Haddon, la Teatrul Național “I.L. Caragiale” București.

“Povestea pe care o imaginează Gianina Cărbunariu este simplă dar are ceva din complexitatea miturilor moderne. Un animal, o “tigresă” evadează dintr-o grădină zoologică iar perliplul ei ca fiinţă liberă ne este povestit de tot felul de martori oculari, inclusiv de cîteva păsări şi de cîteva animale. Pornind de la această aventură sinonimă cu descoperirea libertăţii (care se termină prost întrucît trigresa este împuşcată până la urmă pe străzile oraşului de forţele de ordine) Gianina Cărbunariu realizează, cu har ludic şi cu elemente de fabulă filozofică, un fel de radiografie socială a unei întregi comunităţi”, spune Matei Vișniec despre “Tigrul din orașul nostru”.

Distribuția spectacolului “Tigrul din orașul nostru” de Gianina Cărbunariu este formată din Cătălin Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc și Diana Lazăr. Video & animație: Andrei Cozlac & Alex Țilică.  Muzică & sound design: Ana Teodora Popa.  Lightdesign: Cristian Șimon.

„Tigrul din orașul nostru” va avea avanpremiera joi, 8 decembrie și premiera vineri, 9 decembrie, de la ora 19.00, la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – Strada Dragoș Vodă Nr. 1.

Biletele pentru reprezentațiile din 8 și 9 decembrie 2016 se pot rezerva la numărul de telefon 0759.048.677.  Biletele se vor putea ridica de la casa de bilete a teatrului începând de luni, 5 decembrie 2016, în intervalul orar  10:00 – 18.00.

Pentru reprezentațiile din 8 și 9 decembrie, prețul unui bilet este de 25 lei.

Mai multe informații puteți afla accesând pagina de facebook a teatrului  – www.facebook.com/teatrulmateivisniecsv

Noutate editoriala: Francmasonerie si companionaj de Rene Guenon

„Referitor la cartea Francmasonerie si companionaj: studii si articole – una dintre cele mai complexe lucrari dedicate fenomenului initiatic – cunoastem ca aceasta a fost foarte asteptata in mediul masonic romanesc. Gratie clarificarilor inserate in text, lucrarea devine nu doar actuala, ca problematica si atitudine, ci si profund canonica. In stilul sau bine cunoscut, Guénon ne semnaleaza confuziile si erorile autorilor vremii si ne prezinta in contrapartida punctele sale de vedere, pentru elucidare si o mai buna intelegere.” (Vasile Zecheru)

„Desi ezoterismul este intotdeauna si pretutindeni unul si acelasi in esenta, exista o mare varietate de metode (adica de cai) si modalitati, raspunzand diferitelor naturi umane. Iar lui René Guénon i-au displacut preeminenta sensibilului, atitudinea pasiva, componenta afectiva, devotionala, predominante in mistica crestina catolica. Refuzand sentimentalismul, el avea o predispozitie eminamente intelectuala, in care puritatea demersului cognitiv domina nazuinta sa spre Absolut.” (Gelu Voican Voiculescu)

René Guénon s-a nascut la 15 noiembrie 1886, in Blois. In 1904 a venit la Paris, inscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematica. In 1908, Guenon frecventa deja „scolile” ocultiste ale epocii. Initiat in Francmasonerie, in Ordinul Martinist, student al Scolii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figura cunoscuta in miscarea ezoterica de atunci; in 1909 ajunge membru al Bisericii Gnostice, cu numele Palingenius.

Perioada 1908-1912 este foarte enigmatica. Superiores Incogniti il investesc pe René Guénon cu functia de restaurator al Traditiei primordiale in Occident, mai precis cu rolul de transmitator si talmacitor al adevarurilor absolute, in vederea modificarii mentalitatii occidentale. Intre 1909 si 1912, realizarea metafizica (cel putin teoretica) a lui Guénon era un fapt implinit, dovada fiind articolele scrise de el atunci, articole care prevestesc cartile de mai tarziu. Intrucat initierea sa era una „universala”, Guénon a „particularizat-o”, ajungand initiat in hinduism, daoism si masonerie; iar in 1911-1912 s-a atasat de traditia islamica, luand numele „slujitorul Unicului”, Abdel Wahed Yahia. 

Desi opera sa ca sambure spiritual, dar si ca expunere discursiva era deja constituita, abia dupa zece ani Guénon a inceput sa-si publice cartile. Primul Razboi Mondial l-a impiedicat sa se manifeste mai repede, si doar in 1921 ii apare prima carte, despre traditia hindusa. In deceniul urmator, el si-a publicat toate scrierile fundamentale, si tot acum devine „inima” si „intelectul” revistei Études Traditionnelles.

In 1930 paraseste definitiv Franta, stabilindu-se pentru tot restul vietii la Cairo. Desi „sihastrit” in Egipt, Guénon a continuat sa exercite o influenta peremptorie asupra Occidentului. Articolele lunare ce apareau in Études Traditionnelles, corespondenta de o vastitate uluitoare si cartile scrise in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial au completat opera sa.

Desi a declarat raspicat ca nu accepta discipoli, René Guénon a influentat pe multi prin opera sa. Cel mai valoros colaborator al sau a fost Ananda Coomaraswamy; scrierile acestuia sunt, dupa ale lui Guénon , cele mai puternice si mai sincere din domeniu traditional, cele care pot fi luate ca referinta fara nicio ezitare. Dar cea mai mare speranta (din punct de vedere initiatic) Guénon si-a pus-o in Frithjof Schuon, care, convertit la islam, a instituit o „cale initiatica” pentru Europa. Acestei cai i s-au atasat romanii Mihai Valsan si Vasile Lovinescu. Printre alti „invatacei” mai cunoscuti ii vom mentiona pe Titus Burckhardt si pe Martin Lings. Mihai Valsan a devenit, dupa moartea lui Guénon, redactor-sef al revistei Études Traditionnelles si a inceput publicarea operei postume a acestuia.

Dupa o suferinta fizica intensa, René Guénon paraseste lumea aceasta la 7 ianuarie 1951.

Lansarea de carte şi sesiune de autografe – Inocenţii de Ioana Pârvulescu – luni, 5 decembrie

Editura Humanitas vă invită luni, 5 decembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea romanului Inocenţii de Ioana Pârvulescu. Alături de autoare vor fi prezenţi: Adriana Bittel, Tania Radu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu şi Lidia Bodea, director general al Editurii Humanitas. Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe.

Bestseller la Gaudeamus 2016, Inocenţii e al treilea roman publicat de Ioana Pârvulescu, după Viaţa începe vineri (2009) şi Viitorul începe luni (2012). Viaţa începe vineri a obţinut Premiul Uniunii Europene pentru Literatură; romanul este tradus în peste zece limbi europene.

Două viziuni asupra lumii: cea a unei fetiţe care vede lucrurile într-un fel extrem de personal şi cea a femeii care descoperă secretele înecate în trecut. Naivitatea comică a primei voci învinge melancolia celei de-a doua. Casa de pe strada Maiakovski (fostă şi viitoare Sfântul Ioan) din Braşov devine un surprinzător personaj cu memorie şi conştiinţă.

Părerea editorului: Poate că inocenţa e vârsta la care ar fi trebuit să rămânem pentru a da un dram de decenţă speciei umane. Cartea aceasta, frumoasă ca un basm adevărat, este povestea unei lumi de copii în care „căderea“ n-a avut încă loc. Citind-o, ne legănăm cu gândul că am fi putut fi altfel. E o bunătate în aceste pagini, care trezeşte în noi nostalgia unei lumi pierdute.

Părerea redactorului: Un oraş plin de istorie, o stradă plină de evenimente, o casă cu personalitate, o fetiţă care află că totul poate să devină spectaculos pe lume. Şi o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocenţă.

Părerea autoarei: Un roman despre cum se poate înota în timp şi în timpuri fără să te îneci. Ar fi bine să fie citit fără grija vârstei proprii. Şi fără orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare!

Părerea lui Vlad: Inocenţa e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici.

Părerea neoficială a PR-ului: Se citeşte cu încordare. Aş fi vrut să nu se mai termine.

Părerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin în viaţă.

Părerea bizară a anticarului, personaj secundar: Câştigă cine ajunge ultimul la linia de sosire.

Lansare şi sesiune de autografe – „Pe câmpul de onoare. O istorie a duelului la români“ de Mihai Chiper

Editura Humanitas vă invită marţi, 6 decembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea volumului Pe câmpul de onoare. O istorie a duelului la români de Mihai Chiper. Despre recenta carte apărută în seria „Societate & civilizaţie“ vor vorbi Mihai Chiper, Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, Cătălin Ştefănescu şi Radu Gârmacea. Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe.

Un călător englez de pe la 1870 pune politețea bucureșteanului din lumea bună pe seama duelului, „o practică la care aristocraţia română se dedă adesea“, și explică apoi: „A călca, din greşeală, pe o rochie de bal înseamnă a-ţi pune viaţa în primejdie. Dacă ai ghinionul să-ţi laşi partenera să cadă, este recomandabil să-ţi faci testamentul, cu excepţia cazului în care eşti un trăgător de elită“. Astăzi însă, duelul ne pare un fenomen exotic în spațiul românesc. Tipul cavalerului brăzdat de cicatrici lipsește din lumea lui Caragiale, unde „onoarea de familist“ se apără cu bastonul, cu o pereche de palme sau cu o lovitură de picior bine plasată. Cartea de față își propune să corecteze această imagine, recuperând o istorie bogată și plină de semnificații, care până acum a fost pur și simplu ignorată.

Bazându-se pe cercetarea a peste 1.200 de afaceri de onoare, de la 1821 până spre 1940, afaceri încheiate cu sute de dueluri, cartea examinează unul dintre resorturile importante ale mecanismului social: onoarea este o adevărată obsesie, care guvernează comportamentele și atitudinile. Aflăm astfel că multe personalități ale timpului aud șuieratul glonțului, iau lecții de scrimă ori participă în calitate de martori la tranșarea unui diferend, fie în cercul strâmt și exigent al înaltei societăți, fie în cercul mult mai larg al aspiranților la consacrarea socială.

Provocarea la duel nu este un simplu accident biografic ori consecința unei furii de moment. Punctul de onoare — ne lămurește un martor al epocii — este produsul unei sensibilități rafinate prin educație și prin conviețuirea într-un mediu care pune preș pe cinste, pe curaj și pe eleganța morală. Adepţii duelului nu se percep pe ei înșiși drept oameni violenţi; dimpotrivă, în ochii lor acest ritual este un instrument de civilizare, care presupune stima reciprocă, rigoarea unei etichete și respectarea demnității umane.

Mihai Chiper este cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ – Iași al Academiei Române, specialist în istorie culturală și istoria modernă a României. A condus proiecte de cercetare finanțate de CNCSUEFISCDI (Bucureşti), reflectate în două volume de autor: O societate în căutarea onoarei: Duel și masculinitate în România (1859–1914), Editura Universității „Al.I. Cuza“, Iași, 2012, și 1848: Memorie și uitare în România celei de-a doua jumătăți a secolului XIX, Editura Universității „Al.I. Cuza“, Iași, 2015. A publicat studii în reviste şi în volume colective din ţară şi din străinătate, dintre care cele mai importante sunt: „Commemorations and Forgetting of 1848 Revolution up to the XXth Century“, în Alexandru Zub, Adrian Cioflâncă (eds), Cultură politică şi politici culturale în România modernă, Editura Universităţii „Al.I. Cuza“, Iași, 2005; „Memoria baricadelor: Anul 1848 în context comparativ“, în Studia Politica. Romanian Political Science Review, Bucureşti, vol. VIII, nr. 4, 2008; „Honour and Death in Military and Militaristic Discourse in Roumania (1859–1918)“, în Marius Rotar, Adriana Teodorescu (eds), Dying and Death in 18th–21st Century Europe, Cambridge Scholars Publishing, 2011; „Despre lamentație ca formă de rememorare: Imagini ale declinului în Iașul interbelic“, în Andi Mihalache, Adrian Cioflâncă (eds), Istoria recentă altfel: Perspective culturale, Editura Universităţii „Al.I. Cuza“, Iași, 2013; „Olteni contra evrei la Iași: Lecția unei colonizări economice eșuate (1882–1884)“, în Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“, Iași, 2014.

Furtuna, un nou spectacol la Sala Mare

Pe 1080 iulie 2017, Maurizio Furlini – autor al volumului „Ifosierul”, pe care speră să-l și citească într-o zi, absolvent al Înaltei Școli de Idei, Comprese și Bășini – primește un e-mail de la Hermina de Ditai-Nasul, care îl invită la Castelul din Piftie, unde să predea toate ifosele imaginate altețelor regale. De aici începe minunata și strania aventură a faimosului motanier în universul Ditai-Năsoez. Iar de la ifose până la încercarea – din seria misiune imposibilă – de a le găsi prințeselor de Ditai-Nasul niște soți pe măsură, nu mai este decât un pas.

Într-un ritm alert, cu umor, o fină ironie și o mulțime de referințe culturale, Editura Vellant vă invită să pășiți în lumea nebună, colorată și plină de miez din Cartea năsoaselor. Balonul Pavat cu Intenții Bune va avea ca primă destinație mansarda librăriei Cărturești Verona, unde îi va aduce miercuri, 7 decembrie, de la ora 18:00, pe scriitorii Simona Popescu, T.O. Bobe și Cezar Paul-Bădescu, pentru o amețitoare introducere în lumea Ditai-Năsoeză. Iar actorul Bogdan Dumitrache va da voce câtorva personaje din Cartea năsoaselor. De la petrecere nu vor lipsi Alexandra Rusu, cea care a (tran)scris pățaniile motanierului, și Loreta Isac, cea care a desenat pentru noi încântătorul univers Ditai-Năsoez. Tuturor, Eli Bădică, jurnalist cultural, le va adresa întrebări neserioase.

Indiferent de mărimea nasului dumneavoastră, sunteți așteptați să participați la adunare. Până atunci, puteți citi un fragment din volum aici. Cu un click aici, puteți urmări două scurte video-uri, să vă familiarizați cu atmosfera Ditai-Năsoeză. Iar dacă vreți să vadă toată lumea unde veți merge pe 7 decembrie, nu uitați să apăsați butonul de Going de aici. Pe curând!

P.S.: Sperăm să nu răcească prințesa Hermina de Ditai-Nasul chiar atunci. Veți vedea de ce.

***

Despre Cartea năsoaselor

„Bine ați venit în scârboasa, dar fascinanta și chiar fermecătoarea lume a năsoaselor! Veți fi uimiți, îngrețoșați, încântați și mai cu seamă veți râde cu poftă. E o lume în care vă veți simți foarte bine și în care veți vrea să mai rămâneți și după terminarea cărții. Alexandra Rusu oferă un spectacol plin de imaginație și umor, în care se adresează copiilor și adulților deopotrivă. Cu toții au de câștigat dacă intră în jocul ei, în lumea ei” – Cezar Paul-Bădescu.

„Un motan, Maurizio Furlini, trei prințese, Hermina, Sandrina și Carina, Michael Jackson, un castel din piftie, Miaus Maximus, James Joyce, farmacia lui Bili Bambao, zeul Eros și un concurs de frumusețe sunt doar câteva dintre rotițele care compun mecanismul dement al acestui fals basm, adresat celor mai rafinați cititori. Cartea năsoaselor e o fantezie ironică, o feerie sarcastică și grotescă, cea mai țăcănită carte pe care am citit-o de multă vreme încoace, care ar putea concura de la egal la egal metaficțiunile lui Donald Barthelme sau Robert Coover” – T.O. Bobe.

„Pentru mine, e o carte despre mărime, despre ființe care nu se potrivesc nicicum cu lumea lor. Și nu e că nu vor să se adapteze. Chiar vor, chiar încearcă. Dar, dacă ele cresc, lumea le vrea mici. Dacă se micșorează, lumea le vrea mari. Și tot așa. Nu știu dacă e o carte pentru copii, deși mi s-a spus că e, cum nu știu dacă e o carte veselă, deși multă lume a râs cu lacrimi. Cred că e pentru oricine s-a simțit vreodată așa cum am descris mai sus. Ilustrația Loretei Isac e o poveste în sine, uneori chiar o altă poveste decât cea scrisă, a fost un proces plin de adrenalină. Sunt niște desene puternice, vreau să-mi tatuez unul dintre ele” – Alexandra Rusu.

Despre autoarea Cărții năsoaselor

Alexandra Rusu este editor de carte, digital copywriter, co-fondator Booktopia.ro. A publicat în Evenimentul zilei, New York Times Book Review, Cosmopolitan, The Institute și în antologia De la Waters la Similea: Oameni cool scriu despre muzica lor (Humanitas, 2013).

Despre ilustratoarea Cărții năsoaselor

Loreta Isac este artist și ilustrator. Printre expozițiile personale se numără Untitled forest (2013), The End of the Bunny Year și Bunny Year (2011). A ilustrat Rețete alese pentru prinți și prințese, de Anca Lungu (2015) și A opta povestire fără titlu, de Silvia Marinescu (Editura Vellant, 2015).

Ana Ularu și Lucian Iftime, în O intervenție, cea mai recentă premieră teatrală a lui Radu Iacoban, la Teatrul Act

Radu Iacoban, unul dintre cei mai apreciați dramaturgi și regizori tineri, revine în decembrie cu o nouă piesă: O intervenție, de Mike Bartlett, cu Ana Ularu și Lucian Iftime în distribuție. Regizată de Radu, piesa va avea primele două spectacole sâmbătă, 10 decembrie și duminică, 11 decembrie, de la ora 19:30, la Teatrul Act. Spectacolul nu este recomandat persoanelor cu vârsta sub 16 ani!

Traducerea textului îi aparține lui Ionuț Grama. Scenografia este semnată de Iulia Popescu, light designul, de Bogdan Gheorghiu, iar afișul îi aparține lui Adi Bulboacă. Piesa este o producție a Teatrului Act. Durata: 100 de minute (fără pauză).

« Ce-i aia o prietenie? », spune Radu. « E treaba aia cand doi oameni se întâlnesc de mai multe ori și vorbesc între ei? E genul ăla de intimitate împărțită în doi? Ar trebui să mă simt altfel dacă am prieteni? Mai reponsabil, mai fericit, mai împlinit? Câți prieteni am cu adevărat? Mai știu eu ce-i aia o prietenie? Amic sau camarad, sau coleg, sau cum?

Undeva în adâncul sufletului îmi amintesc că îmi ești prieten pentru că pot să râd cu tine, pentru că pot să te cert, să te înjur și, cel mai important, îmi ești prieten pentru că știu că vei fi disponibil la orice oră din zi și din noapte, atunci când voi avea nevoie de tine », adaugă regizorul.

Asta se întâmplă în spectacolul O intervenție. Se oprezează pe viu și fără anestezie o relație umană, cu toate implicațiile ei. Cu haz, cu ură, cu sfaturi, cu emoție, cu disponibilitate și, cel mai important, cu prezența.

« Mike Bartlett scrie pentru un public ancorat în realitate », spune Radu Iacoban. « Textele sale stârnesc atât emoția, cât și inteligența publicului, iar O intervenție nu face excepție. Replicile sale au zvâc, incisivitate, umor și emoție. Eu, ca tânăr regizor, am avut grijă să nu distrug coordonatele unei rețete cu succes ateptat. Atunci când ai pe mână un spațiu atât de special cum e Teatrul Act, doi actori mega-talentați – Ana Ularu și Lucian Iftime – și un text fenomenal, treaba mea a fost să ajut, asemenea unui monteur de film, ca ritmul textului și talentul actorilor să ajungă în ochii și simțurile spectatorului la cel mai ridicat nivel posibil. »

Radu Iacoban – actor, regizor, scenarist

Scurtă biografie

Radu Iacoban este un autor ale cărui spectacole se joacă în spații cunoscute din mediul teatral bucureștean – Teatrul Național București, Teatrul Mic, Teatrul de Comedie. Piesele sale au fost invitate în Festivalul Național de Teatru, Festivalul Dramaturgiei Românești, Festivalul de Teatru Nou sau Festivalul Pledez pentru Tineri. Anul acesta, Emilia Dobrin a primit în cadrul Galei UNITER, premiul pentru Cea mai bună actriță, pentru rolul din spectacolul Casa cu pisici, scris și regizat de Radu Iacoban.

O intervenție

Data şi ora: sâmbătă, 10 decembrie și duminică, 11 decembrie, de la ora 19:30

Durata spectacolului: 100 min., fără pauză

Locul: la Teatrul Act (Calea Victoriei 126, București)

Preţul biletului: 40 lei (categoria 1), 35 lei (categoria a doua)

Rezervări online: http://bit.ly/2gnbJWZ

Rezervări telefonice: 0723.10.31.03 / 021.310.31.03

Regia: Radu Iacoban

Textul: Mike Bartlett

Cu: Ana Ularu şi Lucian Iftime

Traducerea textului: Ionuț Grama

Scenografia: Iulia Popescu

Light design: Bogdan Gheorghiu

Afiş: Adi Bulboacă

O producție a Teatrului Act, 2016.