Știrile săptămânii: Premiul „Josef Jungmann” pentru traducerea în cehă a romanului Venea din timpul diez, de Bogdan Suceavă; Informații despre Festivalul International de Muzica Clasica Clara Haskil; Scriitorul francez David Foenkinos vine in Romania la lansarea romanului Charlotte; CEA MAI PUTERNICĂ, spectacolul-laborator condus de Antoaneta Cojocaru, selecţionat în Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 2015; Nou, la Adenium, în colecția COLLOQUIUM: „Minoritățile în context legislativ internațional”, autor Roxana-Alina Petraru; Flux: psihologia fericirii, Mihaly Csikszentmihalyi, la Editura Publica; Eveniment editorial – lansarea volumului Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler; Apologia pirleazului, o imagine a societatii romanesti actuale creionata de antropologul Vintila Mihailescu.
Premiul „Josef Jungmann” pentru traducerea în cehă a romanului Venea din timpul diez, de Bogdan Suceavă
În fiecare an, pe 30 septembrie, cu prilejul Zilei Traducătorilor, în Republica Cehă se decernează premiul „Josef Jungmann”. Acest premiu recunoaște cea mai mai bună lucrare de traducere publicată în primă ediție în limba cehă în proză, poezie, teatru și literatură non-ficțiune din domeniile umaniste pentru anul 2014. Premiul poartă numele renumitului lingvist Josef Jungmann.
Anul acesta, prestigiosul premiu, ajuns la cea de-a 24-a ediție, a fost decernat profesorului Jiří Našinec, pentru traducerea în limba cehă a romanului Venea din timpul diez, de Bogdan Suceavă, apărut la Editura Polirom.
Este primul premiul decernat unei traduceri în cehă pentru o carte scrisă în original în limba română. Lucrările lui Jiří Našinec au fost recunoscute în trecut prin nominalizări pentru traduceri din operele lui Norman Manea (în 2008), Mircea Eliade (în 2000) și Aurel Busuioc (în 2003). Mai multe informații despre premiul Josef Jungmann, aici.
Romanul Venea din timpul diez, de Bogdan Suceavă (Polirom 2004, 2010, 2014), a apărut în 2014 în versiune cehă la Editura Paseka, în traducerea lui Jiří Našinec şi a fost ales drept Cartea lunii la Iliteratura.cz în luna mai a aceluiaşi an.
Venea din timpul diez a mai fost tradus în limbile maghiară, bulgară, engleză şi franceză şi a fost prezentat la Festivalul Internaţional al Cărţii de la Budapesta (2009), Salonul Naţional al Cărţii de la Paris (2013), AWP Conference, Chicago (2012).
Cîteva fragmente din presa internaţională:
„Cînd regimurile politice se destramă şi ruinele lor nasc doar haos, cînd ideologiile intră în colaps după ce au provocat derapaje ale ştiinţelor şi au compromis religia, doar literatura şi puternicele ei alegorii ne mai ajută să vedem clar! Toată România de azi se regăseşte în Venea din timpul diez, roman românesc fantastic, deseori apropiat de delir.” (Alexis Brocas, Alternatives Internationales)
„Suceavă, un autor originar din România, jonglează cu umorul şi spaima în această descriere a nebuniei vieţii şi societăţii de după căderea regimului lui Ceauşescu. Fervoarea religioasă şi diverse comportamente deviante îşi dau mîna într-o goană excentrică spre apocalipsă. Secţiunea de note de la finele cărţii ne aminteşte spusele lui Mark Twain: «Adevărul e mai straniu decît ficţiunea».” (World Literature Today)
„Venea din timpul diez e o ilustrare excelentă a ceea ce un cititor străin ar putea spera să întîlnească într-un «roman românesc contemporan»: o privire spre interior (în contrast cu atîtea cărţi de ficţiune est-europene preocupate de comparaţia cu tendinţele din Vest) şi, deşi modern, un text puternic înrădăcinat în tradiţia locală (literară şi nu numai).” (M.A. Orthofer, Complete Review)
„Inventivitatea lui Suceavă e infinită, exhaustivă, răsucind miriade de poveşti de un absurd tot mai accentuat, în timp ce se concentrează asupra marşului inevitabil al firului narativ principal, în care Vespasian Moisa se îndreaptă spre singurul final posibil destinat unui profet religios, majoritatea oamenilor nefiind deloc înclinaţi spre acceptarea unei autorităţi instalate ferm.” (Damian Kelleher, The Quarterly Conversation)
Mai multe detalii despre carte, aici
Editia a doua a Festivalului International de Muzica Clasica „Clara Haskil” va avea loc in perioada 26 octombrie – 2 noiembrie, in Sala Thalia a Filarmonicii din Sibiu, fiind primul proiect de talie internationala din Romania care onoreaza memoria legendarei pianiste de origine romana.
Scriitorul francez David Foenkinos vine in Romania la lansarea romanului Charlotte
Joi, 29 octombrie, de la ora 19:00, la Librăria Cărtureşti Verona autorul se întâlneşte cu cititorii români pentru lansarea romanului Charlotte, câştigător al premiului Renadout şi care apare la editura Nemira, în colecţia Babel.
Participă alături de autor Adina Diniţoiu, jurnalist cultural, Dana Ionescu, redactor-şef al editurii Nemira şi scriitorul Bedros Horasangian. Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe.
Portret al unei femei excepţionale şi evocare a unui destin tragic, Charlotte, adevărat succes de librărie, este povestea unei căutări. Un scriitor a pornit în căutarea lui Charlotte Salomon, artista care şi-a găsit sfârşitul la Auschwitz. Copilăria tragică şi-o petrece la Berlin. Naziştii o exclud treptat din societatea germană. Dragostea arzătoare o trăieşte înainte de a lăsa tot şi de a se refugia în Franţa. Acolo îşi transpune spaimele, visele şi dorinţele în desene fascinante, pe care i le încredinţează medicului personal.
Din cioburile sparte ale istoriei şi din obsesia lui David Foenkinos s-a născut un roman al emoţiilor tari.
Premiul Renaudot (numit şi „Théophraste Renaudot”) este o distincţie literară creată în 1926 de zece critici de artă care aşteptau deliberările juriului premiului Goncourt. Premiul Renaudot, deşi nu este oficial legat de premiul Goncourt, este o completare a acestuia, laureaţii fiind anunţaţi în aceeaşi zi şi în acelaşi loc, în prima săptămână din luna noiembrie, la restaurantul Drouant din Paris.
DAVID FOENKINOS s-a născut pe 28 octombrie 1974 la Paris. A studiat literatura la Sorbona. Pasionat de jazz, a fost o vreme profesor de chitară. Romanul său de debut, intitulat Inversion de l’idiotie: de l’influence de deux Polonais, a fost publicat în 2001 la Editura Gallimard şi a câştigat Premiul François Mauriac. Au urmat apoi alte romane, tipărite la edituri prestigioase, recompensate cu numeroase premii şi traduse în treizeci şi cinci de limbi. Printre ele, Le potentiel érotique de ma femme (2004), En cas de bonheur (2005), Nos séparations (2010), Le petit garçon qui disait toujours non (2011), Je vais mieux (2013) şi Delicateţe (Nemira, 2013). Cărţile sale se bucură de un real succes de vânzări în Franţa. şi, prin traducerile româneşti şi-au câştigat numeroşi fani şi printre cititorii din România. Împreuna cu fratele sau Stéphane, David Foekinos a realizat adaptarea cinematografica a romanului sau La délicatesse, în care rolurile principale le revin actorilor Audrey Tautou şi François Damiens.
David Foenkinos vine în România la invitaţia Institutului Francez din Bucureşti.
CEA MAI PUTERNICĂ, spectacolul-laborator condus de Antoaneta Cojocaru, selecţionat în Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 2015
Criticul de teatru Marina Constantinescu, directorul artistic al Festivalului Naţional de Teatru a selecţionat spectacolul-laborator ”Cea mai puternică” de August Strindberg pentru ediţia cu numărul 25 a FNT-ului. Laboratorul condus de către actriţa Antoanteta Cojocaru este una dintre cele mai recente producţii ale Teatrului de Comedie (Sala Nouă), iar în FNT va avea 4 reprezentaţii, după următorul program:
- sâmbătă, 24 octombrie – orele 18:00
- duminică, 25 octombrie – orele 21:00
- marţi, 27 octombrie – orele 21:00
- miercuri, 28 octombrie – orele 18:00
Cea mai puternică de August Strindberg, în traducerea lui Carmen Vioreanu le are în distribuţie pe Mihaela Teleoacă (Doamna X) şi Antoaneta Cojocaru (Domnişoară Y). Scenografia este semnată Vladimir Turturică iar coregrafia îi aparţine Ioanei Marchidan.
Într-o lume care te obligă la tot pasul să fii puternic, să faci faţă, să nu te opreşti, să fii vulnerabil devine o problemă, o tară. Spectacolul Cea mai puternică nu vorbeşte despre putere, ci dimpotrivă despre forţa vulnerabilităţii.
Un fapt de viaţă banal, cotidian, pe care îl întâlnim la tot pasul, pe care l-am trăit sau nu într-o formă sau alta, o ştire de ziar. În lupta pentru a fi iubite, strivind chiar iubirea, două femei, deloc întâmplător, se opresc din drumul lor obişnuit, pentru că nu mai înteleg cât de departe poţi merge în numele iubirii, unde apare singurătatea, unde pleacă atunci când pleacă celălalt. Două femei iubesc acelaşi bărbat în seara de Crăciun.
Cea mai puternică e un spectacol despre tăcere şi despre toate lucrurile pe care nu putem şi nu ştim să le spunem, cu toate vorbele din lume. E un spectacol întru adevăr, despre frumuseţea pură, netrucată. Într-un an în care s-a vorbit mult despre feminism, acest spectacol este dedicat bărbaţilor.
Antoaneta Cojocaru
Biletele se pot achiziţiona de pe platforma www.mystage.ro – prima platformă de bilete dedicată exclusiv spectacolului de teatru din România. Plăţile pe mystage.ro se pot efectua cu cardul, iar procesarea acestora se face în deplină siguranţă prin platforma euplatesc.ro. Preţul unui bilet pentru spectacolul „Cea mai puternică” este de 28 lei.
Pentru mai multe informaţii puteţi accesa pagina de facebook a spectacolului Cea mai puternică dar si facebook event-ul, aici.
„Spectacolul „Cea mai puternică” rămâne întipărit în memoria celui care l-a văzut ca un autentic moment de teatru de cea mai pură calitate. El are aspectul unei opere de artă autentică şi memorabilă. Virtuozitatea celor două actriţe înlătură orice senzaţie de artificial, orice suspiciune de „teatru”, făcând să crească în mod gradat tensiunea în scenă şi în mintea celor care privesc – transfer prezent numai în cazurile cele mai fericite, când actorii şi regia fac corp comun cu piesa în aşa măsură, încât dau impresia de viaţă trăită, acolo, în văzul lumi.” (Nicolae Prelipceanu, Teatrul azi)
„Poem vizual excepţional” (Marina Constantinescu)
„Puterea nu vine de la sine. Un om puternic devine. Experienţele prin care trece de-a lungul vremii îi oferă şansa de a deveni puternic. Întreaga viaţă este parcă destinată să ne facă mai puternici. Ce poţi face atunci când simţi că nu mai poţi, că nu mai rezişti, că dacă mai faci un singur pas totul se năruie? Ce reuşeşte să-ţi dea forţa să te ridici de unde ai căzut? Ce se ascunde în spatele aparentei fragilităţi? Au dansat împreună, au zburat împreună, au tăcut împreună, au respirat împreună, au murit şi au înviat pe scenă devenind cele mai puternice şi le admir pentru lumina lor mulţumindu-le că există. ” (Loreta Popa)
„Cele două femei se îndoaie că nişte trestii apăsate, se ating, se apropie pentru a se distanţa iremediabil. Mişcarea orchestrată de talentata Ioana Marchidan construieşte încordare, încrâncenare, coliziune, sfârşind de fiecare dată în haloul disperării de care se înconjoară tăcuta femeie.(…) Spectacolul este un pariu cu expresivitatea pe care Antoaneta Cojocaru îl câştigă. Un spectacol plin de forţă, construit cu mijloace extrem de plastice. Merită!” (Cristina Rusiecki, Cultura)
„Ca şi în producţiile anterioare de teatru-laborator cu „Arlechino moare?” şi „Pescăruşul”, şi aici sunt evidenţiate potenţialul expresiv al piesei şi al actorilor, modernitatea raportului dintre cuvânt şi tăcere, dintre gest, mişcare şi dans, în cadrul unui discurs artistic de o remarcabilă intensitate dramatică şi generoasă investigare a universului lăuntric al personajelor. (Ion Parhon, Scrisul Românesc)
Nou, la Adenium, în colecția COLLOQUIUM: „Minoritățile în context legislativ internațional”, autor Roxana-Alina Petraru
Apariție nouă în colecția Colloquium, volumul „Minoritățile în context legislativ internațional” tratează un subiect actual într-o manieră complexă și interdisciplinară.Volumul analizează conținutului drepturilor minorităților naționale și principalele poziții ale comunității internaționale în abordarea problemelor din acest domeniu. Sunt formulate soluții ce pot servi drept bază pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a programelor pe termen lung privind protecția drepturilor minorităților naționale. O noutate în cercetarea drepturilor minorităților naționale o reprezintă abordarea comparată a legislațiilor naționale din mai multe state europene cu referire la această problemă precum și conturarea unei definiții proprii a unui concept (minoritate națională) care încă nu este deplin înțeles și reglementat.
Profesor doctor Cătălin Turliuc, Academia Română – Filiala Iași: „Ultimele secole nu au fost blânde pentru grupurile etnice și/sau naționale, grupuri mereu confruntate cu vitregiile timpurilor și contextelor istorice care s-au succedat în ritm de sarabandă. Identitățile au fost mereu supuse manipulărilor de tot felul căci, dacă ar fi să analizăm trecutul omenirii, am ajunge repede la concluzia că cel care impune sau modifică o identitate devine făuritor de destine. Cartea Roxanei Petraru aruncă o lumină nouă, cea din ochii juristului experimentat, asupra normelor care au guvernat și guvernează în lume statutul și rolul minorităților naționale. Lucrarea nu este doar o altă carte pe o temă vizitată de mulți autori, ci o contribuție notabilă într-un peisaj istoriografic divers și policrom. Rod al unei disertații doctorale de succes cartea de față va aduce beneficii reale cititorilor interesați de un subiect mereu fierbinte și actual.”
Colecția COLLOQUIUM, coordonată de profesor universitar doctor Daniel Șandru, se conturează ca un proiect ale cărui obiective sunt să prezinte ORIGINAL, să provoace ESENȚIAL și să promoveze UNIVERSAL cultura social-politică din spațiul românesc. Cărțile din această colecție se adresează specialiștilor și studenților din această arie academică, precum și tuturor celor interesați de înțelegerea conceptelor subsumate demersurilor cu privire la politic și a mecanismelor ideologice și instituționale ce asigură funcționalitatea politicii.
Cartea „Minoritățile în context legislativ internațional” este deja disponibilă pe site-ul Adenium.
Flux: psihologia fericirii, Mihaly Csikszentmihalyi, la Editura Publica
„Fericirea nu apare pe neaşteptate, nu este rezultatul norocului sau al şansei întâmplătoare, nu se poate cumpăra şi nu se comandă, nu depinde de evenimente externe, ci, mai degrabă, de felul în care ele sunt interpretate. Fericirea este o stare care se pregăteşte, se cultivă şi se apără de către fiecare individ în parte. Cei care învaţă să›i controleze experienţa interioară vor fi în stare să-şi influențeze calitatea vieţii şi vor reuşi să se apropie din ce în ce mai mult de ceea ce înseamnă să fii fericit.” Mihaly Csikszentmihalyi
Celebrele investigații ale psihologului Mihaly Csikszentmihalyi privind „experiența optimală“ au arătat că o trăire este cu adevărat satisfăcătoare în prezența unei stări a conștiinței numită flux. În starea de flux, oamenii trăiesc un sentiment profund de bucurie, creativitate și implicare completă. În Flux: psihologia fericirii, Csikszentmihalyi descrie modurile în care poate fi controlată această stare pozitivă, pentru a nu fi lăsată la voia întâmplării. Această lucrare inovatoare ne învață cum, prin ordonarea informației din conștiință, putem descoperi adevărata fericire și putem crește semnificativ calitatea vieții.
Mihaly Csikszentmihalyi este profesor la Claremont Graduate University. Înainte a fost director al Departamentului de Psihologie al Universității din Chicago și al Departamentului de Sociologie și Antropologie al Lake Forest College. Principalele teme care fac obiectul studiilor sale sunt fericirea și creativitatea, dar lucrul care i-a adus celebritatea a fost inventarea conceptului de flux, tratat în nenumărate studii de cercetare și lucrări de specialitate, citate peste tot în lume. Martin Seligman, fostul președinte al Asociației Americane de Psihologie l-a numit pe Csikszentmihalyi cel mai bun cercetător din domeniul psihologiei pozitive din lume.
Eveniment editorial – lansarea volumului Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler
Marţi, 27 octombrie, de la ora 16.00, la Teatrul Bulandra, sala „Toma Caragiu”, editura Nemira lansează volumul Scrisori despre teatru, de Giorgio Strehler , apărută în colecţia Yorick şi tradusă din limba italiană de Alice Georgescu.
La evenimentul din cadrul Festivalului Naţional de Teatru 2015 participă Alice Georgescu, Alexandru Darie, Mario Mattia Georgetti, Alice Barb şi Monica Andronescu.
Această culegere de texte ale unui regizor deja legendar cuprinde scrisori-confesiune, scrisori-eseu, scrisori-jurnal, toate configurând o poetică a regiei teatrale. Notele şi cuvântul înainte sunt semnate de autoarea traducerii, Alice Georgescu, ediţia este îngrijită de Stela Casiraghi, Giovanni Raboni semnează prefaţa, iar postfaţa este un dialog Alexandru Darie-Monica Andronescu.
Volumul a fost publicat în coproducţie cu Centrul Cultural Casa Artelor, Primăria Sectorului 3.
„Eu aparţin marii rase a fanaticilor, a misticilor şi în acelaşi timp a revoluţionarilor. Sunt cel mai mărunt dintre ei, ultimul, cel mai mic, dar sunt din acea rasă. O rasă a visurilor mari, a marilor sfâşieri, a marilor extazuri şi fiori şi stupori. Nu voi izbuti niciodată să mă schimb.” Giorgio Strehler
„El a pus sămânţa acestui echilibru între rafinamentul scenografiei, al luminii, al muzicii, al cuvântului şi al compoziţiilor în scenă. Lucruri care, până la Strehler, nu au fost desăvârşite.” Alexandru Darie
„Dacă teatrul şi viaţa – care pot di scrise, aici, şi cu iniţială majusculă, şi cu majuscule de la început până la sfârşit – s-au contopit vreodată într-o expresie supremă în persoana cuiva, acest cineva a fost, neîndoielnic, Strehler: teoretician în acţiune şi practician reflexiv, vulcanic şi distant, deopotrivă iubitor de Brecht şi de Goldoni, de tragedie şi de comedie, italian (italic, sum spune el) până în străfunduri şi european prin vocaţie, majestuos şi imprevizibil ca Leul sub a cărui zodie se născuse.” Alice Georgescu
Giorgio Strehler (1921-1997), născut la Trieste, a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de teatru din secolul XX. S-a născut la Trieste, a urmat Facultatea de Drept de la Universitatea din Milano, după care s-a dedicat exclusiv teatrului, alăturându-se la început unei trupe ambulante. Italia a intrat în război şi Strehler a ajuns în Elveţia, ca soldat, apoi ca refugiat. Primele spectacole le-a regizat în 1943, când a pus în scenă câteva texte minore ale lui Pirandello cu Gruppo Palcoscenico (Grupul Scena) din Novara. În 1947 a întemeiat Il Piccolo Teatro di Milano (Teatrul Mic din Milano) împreună cu Paolo Grassi şi Nina Vinchi. Acolo a regizat peste 250 de producţii, printre cele mai cunoscute numărându-se Arlechino, slugă la doi stăpâni (se joacă din 1947 şi este cel mai longeviv spectacol din istoria teatrului italian), Julius Caesar(1953), Furtuna (1978), Livada de vişini (1955 şi 1974), Uriaşii munţilor (1947, 1966, 1994), Opera de trei parale (1956), Viaţa lui Galileo (1963).
Cunoscut pentru spectacolele sale cu piese de Goldoni, Shakespeare, Pirandello şi Brecht, precum şi pentru montările de teatru liric (opere de Mozart, Verdi, Beethoven, Wagner), bucurându-se de faimă internaţională, a fost, de asemenea, promotorul Uniunii Teatrelor din Europa. În cursul carierei a primit premiile cele mai prestigioase din Europa. A fost senator din partea stângii independente, Mare Ofiţer şi Cavaler al Marii Cruci a Republicii Italiene, Commandeur de la Légion d’Honneur, Grand Officiel de l’Ordre des Arts et Lettres al Republicii Franceze, a fost distins cu Crucea de merit a fostei Republici Federale a Germaniei, pe lângă o lungă listă de recunoaşteri şi numeroase încununări honoris causa.
Apologia pirleazului, o imagine a societatii romanesti actuale creionata de antropologul Vintila Mihailescu
Apologia pîrleazului, un nou volum sub semnătura celui mai cunoscut antropolog de la ora actuală, Vintilă Mihăilescu, a apărut în colecţia „Plural M” a Editurii Polirom şi este disponibil din această săptămînă în librăriile din ţară.
Observator atent al realităţii imediate, Vintilă Mihăilescu creionează în eseurile sale o imagine sui-generis a societăţii româneşti actuale, arătînd cum ne raportăm la diferite valori, care sînt noile mentalităţi şi obiceiuri, dar şi relaţia noastră cu propriul trecut şi speranţele pentru viitor.
Complexele culturale, sărbătorile, dezindustrializarea, munca, elitele şi masele, detoxifierea, homo bran-shatus sau porcuşorul Luţă devin puncte de pornire pentru analize spumoase, dar şi pentru texte polemice de critică socială.
Din cuprins:
Muzeul şi identitatea Ţăranului Român • Cain şi Abel în România • Privind obrazele modernităţii româneşti • Durkheim şi bunica românului • Religie şi democraţie • D’ale bucuriilor vieţii • Primăvara carnavalului nostru • Povestea de succes a celor 60 de biserici de lemn
Vintilă Mihăilescu este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 pînă în 2010 a fost directorul general al Muzeului Ţăranului Român. În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde deţine rubrica „Socio-hai-hui”. A mai publicat: Paysans de lʾhistoire(în colab., 1992), Fascinaţia diferenţei (1999), Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila(Belgrad, 2002), Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani (2010). De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut Socio-hai-hui prin Arhipelagul România (2006), Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007, ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape (coord., 2009), Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică (ed. I, ed. a II- a, 2013) şi Condiţia romă şi schimbarea discursului (coord. împreună cu Petre Matei, 2014).