Revista presei culturale (31 ianuarie – 6 februarie 2014)

În această săptămână, am citit din revistele România literară, Suplimentul de cultură, Observator cultural.

-”Observator cultural”, nr. 30 ianuarie-5 februarie 2014. Una dintre cele mai de succes cărți la public ale anului 2013 a fost ”Cimitirul” de Teleșpan. Nu am citit-o, nici nu sunt curios să o fac, dar am citit câteva fragmente când am avut cartea în mână, am citit câteva recenzii și mă amuză ”reclama” ce i se face pe alte bloguri literare. În privința cărții, tind să îl cred pe Bogdan-Alexandru Stănescu, care semnează o recenzie largă în Observator cultural: ”Teleşpan îţi face cu ochiul, satisfăcut că a reuşit să şocheze burghezul din tine. Ceea ce, în cazul meu, a fost adevărat: am fost şocat de cît de prost poate fi scrisă o carte care a creat atîta isterie pe reţelele de socializare, o carte recomandată de oameni pe care-i credeam inteligenţi. Măcar atît, inteligenţi şi cu simţul umorului. ” (nu e subiectul acestei rubrici, dar să nu uităm că acest articol a determinat publicarea unui articol-răspuns la Dragoș Butuzea, dar și câteva reacții pe Facebook, la ambele articole, precum cel al lui Un Cristian.)

O altă dispută din online în această, tot plecând din Observator cultural, a fost cea dintre Jan Cornelius/Andrei Ruse și Daniel Cristea-Enache. Cererea ultimului de a se reînscrie în Uniunea Scriitorilor din România a fost comentată de traducătorul Jan Cornelius: ”Am descoperit, zilele trecute, întîmplător, pe Facebook, o scrisoare adresată de Daniel Cristea-Enache criticului Nicolae Manolescu. Era o cerere de reprimire în Uniunea Scriitorilor. Limba, stilul în care era scrisă m-au lăsat cu gura căscată şi mi-au amintit automat şi puternic de anii ’70, cînd încă locuiam în România, şi secretarii de partid i se adresau lui Ceauşescu ploconindu-se pînă la a-şi disloca şira spinării. Exact acesta a fost şi scurtul meu comentariu la această ciudată cerere, descoperită pe pagina unei doamne, Sanda Brun, din Paris, unde fusese postată.” În ziar este reprodusă și cererea despre care se face vorbire, care, după părerea mea umilă, chiar este într-un limbaj impersonal, de lemn. Plecând de la acest articol, s-a iscat o întreagă controversă pe Facebook, implicându-l pe Jan Cornelius, Daniel Cristea-Enache, Andrei Ruse/Hyperliteratura etc. Cei care sunt prieteni cu ei, pot citi întreagă această controversă.

–”Suplimentul de cultură”, nr. 426/25-31 ianuarie 2014. Nu țin politicienii seama de părerile noastre, știu. Dar orice om cu capul pe umeri, fie el politician, ar trebui să citească articolul lui George Onofrei și să își folosească inteligența. Dacă are. Fie el implicat politic sau nu!: ”Sub motto-ul „prefer sa vad mai multa regie si mai putin management de la glorii“, presedintele Comisiei de Cultura de la Senat, Georgica Severin, si-a declarat sustinerea pentru Ordonanta de Urgenta 68 din 2013 a Guvernului Romaniei, care prevede inlaturarea de la conducerea institutiilor publice de cultura a persoanelor care au implinit 65 de ani. In cauza se afla patru mari glorii ale teatrului romanesc: Ion Caramitru, directorul Teatrului National Bucuresti, Dorina Lazar, directorul de la Odeon, George Mihaita, directorul de la Teatrul de Comedie Bucuresti, si Alexandru Arsinel, directorul Teatrului de Revista „Constantin Tanase“. Toti cei patru si-au afirmat dezaprobarea fata de posibila lor eliminare din functiile de conducere. „Daca ai premiere destule, daca publicul umple salile si daca este si succes, cred ca managementul este asigurat. Or, toate lucrurile astea nu le poate face decit cineva de specialitate. Trebuie sa fie angajati oameni care pot face un repertoriu artistic deosebit. Cine sa-l faca? Un om care vine de afara? Un functionar public, care a facut o scoala de management, dar care habar nu are cu ce se maninca domeniul? Pai de unde stie el pe cine sa angajeze, a citit piesele de teatru care crede ca trebuie sa le puna? Sint elemente care tin de aceasta meserie, nu de alta“, a spus Ion Caramitru, directorul Teatrului National Bucuresti.”

Nu trebuie ratat nici interviul cu Pedro Almodovar din același număr, realizator de Iulia Blaga. Se vorbește mult de politica, dar iată și răspunsul regizorului cu privire la filmele aflate în pregătire: ”Nu știu. Deocamdată scriu, așa cum fac de obicei. Filmele colegilor spanioli mai tineri mă inspiră. Nu se observă că le-a lipsit bugetul, nu se simte vreo penurie stilistică și au găsit cea mai bună modalitate de a-și spune poveștile. Cred că m-ar putea influența la următorul film.”

–”România literară”, nr. 5/31 ianuarie 2014. Luminița Corneanu scrie despre cel mai recent roman al lui Mario Vargas Llosa apărut în traducere românească, ”Eroul discret”. Traducerea îi aparține lui Marin Mălaicu-Hondrari, și el lăudat în egală măsură în recenzie: ”Se înțelege deja, din numeroasele referiri pe care le-am făcut la alte cărți ale lui Mario Vargas Llosa, că Eroul discret este o sinteză a temelor și tehnicilor narative ale nobelizatului peruan. De la tema socială a unui Peru contemporan, acum ceva mai așezat decât apare în primele romane ale autorului, la raportul dintre iubirea-sentiment și erotism pur, de la tema salvării prin artă la intrigile polițiste, acest roman e un distilat de cea mai pură esență a operei artistice a lui Vargas Llosa. Ar fi suficient, de altminteri, pentru a fideliza orice cititor, chiar pe cel care n-ar cunoaște altceva din opera scriitorului. Și tocmai pentru că e o sinteză, arată mai bine ca orice altă carte forța autorului și rafinamentul condeiului acestuia.”

Tot despre o carte de la Humanitas (care urmează și la noi la lectură) este vorba și în articolul Elisabetei Lăsconi din această săptămână. Apariția recentă este ”Rătăcirile lui Herman Melville”, de Jay Parini: ”În ”Mulțumiri”, Jay Parini mărturisește pactul dublu al cărții sale, cu documentul și cu imaginația: romanul îl obligă să brodeze pe urzeala biografică, să imagineze întâmplări, să născocească dialoguri, scrisori și însemnări în jurnal. Invenția cea mare o reprezintă, probabil, Lizzie, soția lui Melville. Se știe prea puțin despre Elizabeth Show, așa că aici lucrează din belșug fantezia, construind un personaj complex, prinsă între prejudecățile epocii și dorința de a-l înțelege și ajuta pe Melville să devină mare scriitor, după un model bine fixat în conștiința contemporanilor – Charles Dickens.”

Precizări:

1. Revistele literare, culturale, de cinema sau de informație, care doresc să apară în această rubrică, o pot face, trimițând, prin reprezentanții lor, un mesaj la jovi@filme-carti.ro. Vom răspunde de îndată și, probabil, favorabil

2. Revista ”România literară” a fost obținută cu sprijinul Inmedio.ro, rețea de distribuție a ziarelor/revistelor, de unde vă sfătuim să o achiziționați.