În această perioadă, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară.
–”Suplimentul de cultură”, nr. 516/5-11 martie 2016. Un interviu foarte interesant găzduiește în această săptămână revista ieșeană, cu Cristian Teodorescu, partenerul său de discuții fiind Constantin Piștea. Iată ce ne spune scriitorul despre importanța implicării sociale a scriitorului: ”Un scriitor neimplicat poate, eventual, sa spuna povesti, dar nu-si face treaba. Ganditi-va ca, in perioada comunista, au existat si romane suficient de curajoase incat sa-i ajute pe oameni sa tina capul sus. Sa renunti acum sa-i ajuti pe oameni sa tina capul sus, sa se uite cu egala atentie si catre viitor, dar si catre trecut, ca sa nu li-l falsifice nimeni, mi se pare un lucru anormal. Asta este unul dintre rolurile scriitorului. Daca te faci ca ploua, si cititorul te trateaza la fel. Se face si el ca ploua in ceea ce te priveste.”
Eu am fost entuziasmat de Spotlight, unul dintre cele mai bune filme văzute anul acesta și câștigătorul premiului Oscar pentru cel mai bun film. Iulia Blaga nu este de aceeași părere, deși impresiile sale sunt cât se poate de pertinente: ”Nici interpretarile nu sunt memorabile. Mark Ruffalo e putin gros (anul trecut era mai bun in Foxcatcher), Rachel McAdams are prea putin de jucat, iar Michael Keaton e doar corect. Singurul care ar fi meritat o nominalizare la Oscar (daca era musai) e Liev Schreiber, care il joaca pe editor, un tip echilibrat si superprofesionist, de aceea si foarte discret. Importanta acestui film lipsit de nuante, dar onest, sta in dezvaluirile pe care le face si in rolul de portavoce publica. Vaticanul s-a sesizat a doua zi dupa Oscaruri si a scris in oficiosul sau ca Spotlight nu e un film anticatolic. O miscare inteligenta, asteptam continuarea.”
–”Suplimentul de cultură”, nr. 517/12-18 martie 2016. Andrei Crăciun scrie despre cartea Amantele de Elfriede Jelinek, apărută în 2013 în colecția Top 10+ a Edituriii Polirom: ”Cartea Amantele (Polirom, 2013, in traducerea Anei Muresanu) este – dincolo de orice critica – esentiala pentru intelegerea naturii umane. Are o textualitate violenta, este imuna la regulile clasice de scriere, este sfidatoare si, mai ales, este adevarata. Sunt intru totul de partea doamnei Jelinek cu privire la agresivitatea cu care desfiinteaza urmatoarele concepte: iubirea, casatoria, familia implinita, relatia parinti-copii. Sunt intru totul de partea domniei sale cand arata imposibilitatea existentei fericirii in relatiile indelungate dintre oameni ca norma. Sunt intru totul de partea domniei sale cand arata ca aceasta realitate cutremuratoare este cel mai bine pastrat secret din lume. Sunt de partea domniei sale in contra ipocriziei si a superficialitatii. Sunt de partea domniei sale cand demasca limitele cumplite ale omului.”
Când eram tânăr fecior, demult, în copilărie, citeam (nu mai știu ce ediție, ce editură) aventurile lui Mihai Tican Rumano din Africa. M-am bucurat să aflu că acestea s-au reeditat, de curând, la Editura Polirom. Despre ele, scrie Marius Miheț: ”Fireste ca ce insemnau la vremea aparitiei cartii actiune palpitanta, suspans, pitoresc ori exotism pur si simplu, astazi, ele se topesc in literatura de divertisment. Cartile lui Mihai Tican Rumano sunt un amestec de impresii de calatorie, jurnal si inventariere reportericeasca a lumilor exotice de odinioara. Fara a fi neaparat valoroase din punct de vedere literar, ele retin atentia prin dinamismul notatiei pasagere, prin mirarile unui calator avid dupa senzatii tari pe care vrea in secret sa le traiasca exclusiv cu sufletul sau larg, romantic. In vreme ce majoritatea scriitorilor din epoca ard sub soarele Bucurestilor, Mihai Tican Rumano scrie cu nesat sub soarele dogoritor al Africii. Avantajul este de netagaduit. Un scriitor atipic, inegal, Mihai Tican a trait vietile pe care doar le-au visat marii scriitori ai epocii.”
–”Suplimentul de cultură”, nr. 518/19-25 martie 2016. Filmul Love mă foarte tentează 😀 . Așa că am citit cu interes articolul Iuliei Blaga despre acesta, încheiat cu un citat din regizorul acestuia: „Timp de multi ani, am visat sa fac un film care sa reproduca in totalitate pasiunea unui cuplu de indragostiti, cu toate excesele lui fizice si emotionale. Un fel de amour fou, o chintesenta a ceea ce eu si prietenii mei am trait. O melodrama contemporana cu multe scene de dragoste si care sa depaseasca cerinta ridicola ca un film normal sa nu contina scene de sex explicit, desi tuturor oamenilor le place sa faca dragoste.“ (Gaspar Julio Noé Murphy)”
–Absolut nimic de semnalat din România literară.
