Prin blogosfera cinefila (9 – 15 iunie 2014)

-Stefan de la Times New Roman scrie despre Maleficent: ”E faină vulnerabilitatea Maleficentei cea cu inima sângerândă, dar răspunsul acesteia la rău nu e pe măsură, adică disproporționat, ca să nu avem, cum s-ar spune, doar un meci de ping-pong. E mișto și concluzia (pesimistă, în felul ei), atipică pentru Disney. Doar că ideea principală, cea a răzbunării, rămâne pentru totdeauna o Cenușăreasă. La final, vocea naratoarei (adică Aurora, Frumoasa din Pădurea Adormită) ne spune: „Nu e chiar povestea pe care o știați, dar…” Dar mai bine tăceai. Am tot respectul pentru Linda Woolverton, care a scris capodopere Disney, însă în cazul de față m-a nedumerit profund. Salutăm, de asemenea, debutul regizoral al lui Robert Stromberg, creator de efecte speciale la pelicule ilustre, și nu ne supărăm că multe personaje de aici aduc cu unele din LoTR sau El laberinto del fauno, dar așteptăm filme cu adevărat convingătoare.”

-Emil Calinescu gazduieste un interviu foarte interesant, cu o actrita pe care o admirăm mult, Ana Ularu. Iata ce raspunde ea la intrebarea cu privire la Francis Ford Copolla, cu care a lucrat pentru filmul ”Youth Without Youth”: ”Era foarte deschis sugestiilor, am ajuns la filmare, mi-a prezentat spatiul – o biblioteca, si mi-a spus sa ii propun o traiectorie pentru scena. Aveam un rol foarte mic, cateva replici, apoi am improvizat cu Tim Roth pe scena – era vorba despre spionaj, cred ca a devenit o scena de 10 minute. Care apoi, ca scenele multora dintre actorii romani, nu si-a mai avut locul in economia filmului. A fost minunat sa lucrez cu asemenea legenda, sa primesc indicatii, dar nu ma pot lauda ca am lucrat “mult”. In general nu imi place cand vad ca oamenii isi “gonfleaza” importanta intr-o situatie. Eram un personaj destul de insignifiant in marea schema a filmului. Dar am fost regizata de Copolla. Iupiii!”

-Ionut Mares scrie despre ”Grace de Monaco” pe ZiarulMetropolis.ro ca fiind un esec elegant. Iata unul dintre motive: ”Imaginea lui Eric Gautier și decupajul lui Olivier Dahan nu permit o aprofundare serioasă a conflictelor, mulțumindu-se cu punctarea lor convențională. Camera pare interesată să redea exclusiv strălucirea și eleganța vieții de lux din Monaco, cu interioare, culori și rochii spectaculoase și cu peisaje de cărți poștale, rămând însă la suprafața lumii pe care încearcă să o reconstitutie. Personajele își duc rolurile publice chiar și în intimitate, în timp ce jocul lui Nicole Kidman se apropie periculos de manierism – este mecanică și rece ca o păpușă de porțelan.”

-Unul dintre filmele simpatice ale săptămânii (filmele acelea ce, în cazul meu, nu trec aproape niciodată de nota 7, dar sunt plăcute la vizionat cu familia) este Chef (2014). Iată ce scrie Ioana Raluca Popescu, pe blogul său, despre film, căruia i-a acordat nota 8/10: ”Chef” este o comedie si un family movie pornind de la ideea intoarcerii la micile placeri ale vietii. Acele momente cand totul iti merge ca pe roate, poate nu ai succes financiar si nu ti se deschid zeci de usi dar esti fericit iar o clipa de fericire pura este mai sanatoasa decat zece ani petrecuti intr-un loc unde esti tratat ca un sclav de o ceata de ”destepti” care au impresia ca le stiu pe toate. Da, Jon Favreau si-a asumat un risc si a ridicat multe intrebari cu acest film dar ‘Chef’ merge dincolo de un experiment gastronomic cinefil pentru ca are suflet si umor iar daca mai adaugi cateva preparate ce iti lasa gura apa si un soundtrack caliente, viata pare mai frumoasa pret de doua ore.”

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”22 Jump Street” (2014)