-Ada Condeescu a povestit pentru emisiunea „Ca-n filme” de pe 7 octombrie, de pe Digi24, despre ce fel de roluri îsi doreste, cum a fost sa-si pregateasca primele personaje si a dezvaluit câteva detalii despre ce interpreteaza în Lupu, filmul lui Bogdan Mustata. Interviul integral a fost publicat pe FilmReporter.ro, din care spicuim: „În România şi în toată lumea, de fapt, există dezbaterea asta pe tema filmului comercial versus filmul de public… Tu cum vezi lucrurile? Ada Condeescu: Întotdeauna a fost, adică nu numai la noi a fost diferenţierea asta între filmul de arthouse şi filmul comercial. Cred că un film, adică pe vremuri, că să zic aşa, toate filmele lui Antonioni şi chiar şi Bergman, care acuma, nu ştiu, un film de Bergman e foarte greu de privit în ziua de astăzi, îţi trebuie şi drag, şi răbdare, şi timp. Filmele astea rulau cu casă închisă, adică nu existau locuri libere la cinema. Şi atunci, deşi erau arthouse, publicul venea şi iubea tipul asta de filme. Unii nu-l înţelegeau, unii priveau într-un fel, alţii în alt fel, adică totul era bineînţeles subiectiv şi, în funcţie şi de educaţie, şi de structură, de deschiderea pe care o aveau. Dar cumva se îmbinau lucrurile astea. Adică arthouse cu comercialul, dacă vrei, entertainment. Astăzi, am observat că oamenii sunt aşa: a, e film de autor, nu merge, ne plictisim, sau cei care nu ştiu, se uită la filmele lui Haneke, unii dintre ei, nu toţi, nu mergem la nu ştiu ce comedie – nu-mi vine acum în minte una. Şi fac diferenţierea asta.”
–Adriana scrie pe Cinemateca lui Zavoi despre „My Blueberry Nights sau Kar Wai Wong la farfurie”: „Doar la ideea că are în distribuție nume cunoscute (prezența sublimei Norah Jones este uluitoare!), toate îngrămădite sub Kar Wai Wong, privitorul poate tinde să stea deoparte și să aștepte să muște altcineva prima dată și să împărtășească impresii gustative. Sub acest titlu care trădează romantism și dulceață, maestrul culorilor vii care inundă podele și sparg geamuri, frîng lumini și alintă chipuri desfășoară o poveste frumoasă, îmbălsămată și directă. Mult mai directă decît sublimele cu care ne obișnuise și mult mai ușoară decît acele minunății (In The Mood For Love, 2046, Happy Together).”
-Victor scrie pe Poison Whiskey despre una dintre aparitiile recente pe marile ecrane, filmul Looper: ”Looper” e mai mult o reproducere a momente celebre/esențiale din filmele science-fiction ale ultimilor 30 de ani decât un film de sine stătător. De la ”Blade Runner” la ”The Adjustment Bureau”, trecând prin ”Terminator”, ”Twelve Monkeys” sau ”The Matrix” (plus un împrumut horror din ”The Omen”), filmul lui Rian Johnson nu trebuie să facă mai mult decât să reflecte aceste filme. Principala momeală pentru public este premisa: Joseph Gordon-Levitt este Joe, un asasin din mijlocul secolului XXI care ucide oameni trimiși din viitor pentru a fi asasinați, totul luând o turnură proastă când cel pe care trebuie să-l ucidă este chiar viitorul său self, interpretat de Bruce Willis. „
-Bogdan de la Blogul cu filme ne introduce in lumea regizorului coreean Hong Sang-soo, un regizor pe care inca eu personal nu l-am descoperit. Dar niciodata nu e prea tarziu: „Prin aplecarea spre dialog, acordarea spațiului geografic rolul de personaj de sine-stătător în film și o detașare față de personaje cu reale probleme de relaționare (dar nu neapărat anxioase, depresive), Hong Sang-soo este un Rohmer în variantă sud-coreeană. Și totuși, Hong e un realizator autentic, care a reușit într-un deceniu și jumătate să se impună ca un tip original, conștient de universul pe care îl elaborează. Spumos sau nu, cum o suna ce am scris eu anterior, am convingerea că e unul dintre acei regizori care, după o anume proiecție, se va bucura fie de câh!-uri, fie de mai-vrea-o-dată! Depinde de ce parte a baricadei te plasezi. Asta pentru că acest Hong abordează într-un mod cât mai minimalist cu putință emoția: dialogurile modeste te pot ademeni dacă îți pui în joc imaginația și pricepi că ele ajută în construcția personajelor; situațiile dintre cele mai comune revelează o viziune personală asupra oamenilor. „
-Georgiana ne vorbeste pe Anzhela Movies despre un film pe care nu stiu cum am putut sa il ratez, “Winter’s Bone”: “O Jennifer Lawrence darza, matura si descumpanita, te poarta cu propria sa curiozitate prin locuri pe care nu le-ai fi dorit sa le cunosti si nu te lasa sa uiti ca, de cele mai multe ori singurul ajutor pe care-l poti primi nu poate veni decat din interiorul sau. Scene mahnitoare precum tortura pe care personajul sau o indura la un moment dat, strigatul de ajutor stins catre o mama surda la suferinta fiicei sau finalul cand isi impreuneaza in sfarsit mainile cu cele ale tatalui sau, mi-au dat sclipiri de durere si racnete de indignare.” Despre el a scris insa Delia.
(Jovi)
-Andrei Hultoana de la liternet.ro a vazut la Anim’est ‘Coraline’: ‘Filmul nu este doar despre bine şi rău, ci mai degrabă despre fals şi adevărat. Despre lumea adevărată, în care realitatea poate să plictisească şi să necăjească pe un copil, darămite un adult, şi despre lumea falsă, în care perfecţiunea poate naşte orori. Coraline este îndesat de simboluri şi pilde, toate strânse mănunchi în jurul unor teme precum cea a jocului, a copilăriei, a iubirii, a prieteniei, a curajului. În această nouă dimensiune descoperită de curioasa fetiţă nasturii sunt obiectele care apar mereu, fie ca simbol al nefiinţei, fie al constrângerii sau al fatalităţii. „You’ll see things our way” îi promite vrăjitoarea fetiţei, îndemnând-o să-şi coasă nasturi în locul ochilor dacă vrea să rămână în lumea fără limite. Cine poate să convingă o fetiţă că o lume în care florile dansează, găinile „produc” pop-corn, tunurile aruncă cu vată de zahăr, şoriceii dansează, nu este ceea ce pare? O pisică. Una vorbitoare, bineînţeles.’
-Inca o cronica la ‘Batman’? Iata-o pe cea de la raluk.ro: ‘Filmul lui Jay Oliva pastreaza multe din cadrele originale ale comic-ului, doar ca le face putin mai colorate. Partea I se opreste la perfectie, lasand publicul care nu a citit banda cu speranta la un final ca a lui Nolan. Batman cu armata lui si Mutantii cu a lor, ca nu avem niciun Bane. V-as putea da indicii despre ce se intampla in partea a doua, dar va spun doar atat: nu aveti idee ce vine.’
-Anca G de la filmsinopsis.ro a vazut ‘Red Lights’ si spera ca filmul reprezinta revenirea de bun augur a lui Robert De Niro la roluri ‘care ii fac cinste’: ‘Filmul îi adună în distribuție pe Robert de Niro (ooo da!) în rolul unui magician orb, Elisabeth Olsen și Cillian Murphy jucând doi profesori universitari specializați în demascarea falselor magii, prin procedee științifice și având la bord un scepticism fantastic. Ei, așa o regie și o distribuție, cum să nu suscite interesul?’
(Dan)
Recenzii filme pe Filme-carti.ro in aceasta săptămână:
–End of Watch (2012), cu Jake Gyllenhaal si Anna Kendrick
–Tom Sawyer (2011)
–Stand by Me (1986), cu regretatul River Phoenix
–The House on August Street (2007), proiectat de Ziua Nationala de comemorare a Holocaustului
–Top 8 filme Tony Scott – In Memoriam
Contributori: Jovi, Dan
