Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefilă (30 ianuarie – 12 februarie 2017)

-Fences nu pare a fi favorit la Oscarul pentru cel mai bun film, dar în ceea ce privește rolul principal masculin și cel secundar feminin are șanse foarte mari. Iată ce spune Adrian Georgescu despre rolul lui Denzel Washington: ”Denzel Washington este un actor uriaș și asta se vede, din nou, în Fences. Gândiți-vă cum a putut, cu fața lui de om atât de bun, să joace atât de bine un rol negativ în Training Day (2001). Aici, este într-unul din acele roluri care i se potrivesc ca o mănușă. În monologurile lui explozive, se luptă cu Îngerul morții, cu condiția lui, cu fantomele trecutului, cu patronatul, cu propriii fii și în decursul acestor lupte te înhață de chică și te ia cu el în văzduh și te coboară împreună cu el. Regizorul Washington îi asigură actorului Washington toate condițiile pentru a străluci într-un rol care este un adevărat car alegoric. Pariul meu este că Denzel nu va avea probleme în a lua Oscarul pentru rol principal masculin, mai ales că Jeff Bridges – din motive pe care nu le înțeleg – a fost considerat în rol secundar în Come Hell or High Water, deci a fost nominalizat la acea categorie.”

-Tot despre Fences vorbește Iulian Fira pe blogul său: ”Sunt foarte curios ce anume a reusit Cassey Affleck in Manchester by the Sea, incat sa domine pana acum in duelul pentru rol principal masculin, pentru ca Denzel Washington e devastator aici. Nu cred ca l-am vazut vreodata in vreo ipostaza mai complexa, pe care o construieste scena cu scena si situatie cu situatie. La inceput impresioneaza impecabila dictie de suburbii, apoi incepe sa se contureze ca un pater familias afectuos-sagalnic fata de nevasta si distant fata de fiul cel mic. Il ajuta mult textul, care dezvaluie franturi dintr-o viata grea, plina de privatiuni, pe care le-a depasit prin forta psihica si fizica, dar cu pretul unei asprimi a sufletului care erodeaza afectiunea celor apropiati.”

-De ceva vreme, am în plan să văd Child 44 și nu am ajuns la el. Poate acum îi dau o șansă, mai ales după ce am citit recenzia lui Dan Becerescu: ”Tom Hardy prinde inca un rol de animal cu vorba putine si priviri dure – aici in uniforma de securist sovietic dupa o copilarie in care a crescut pe front. Dar cu doua slabiciuni umanizante:  dragostea pentru o femeie si grija pentru copii. Chit ca alergatura lui dupa un serial killer cu veleitati canibalice nu se ridica la intaltimea unui film politist de calibru, relatia cu nevasta-sa si tot fundalul istoric care revine iar si iar in prim plan merita fiecare minut de vizionare.”

Lion” este unul dintre premierele săptămânilor trecute pe ecranele românești. Despre el, scrie Diana Trăncuță pe ZiarulMetropolis.ro: ”În regia lui Garth Davis, având șase nominalizări la Premiile Oscar, „Lion” e despre căutare și dezrădăcinare, despre un „acasă” căruia dicționarul limbii române îi face o nedreptate definindu-l (doar) ca un loc în care locuiești. Căci în strigătul lui Saroo se aude ecoul acelui acasă pe care îl cunoaştem toți – acolo unde ne întoarcem pentru a fi în deplinătatea ființei noastre, locul pe care-l sanctificăm în amintire și cel ce poartă amprenta jocului şi a mamei.”

Tot pe ZiarulMetropolis.ro, Ionuț Mareș scrie despre ”La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu: ”La drum cu tata” nu face decât să amestece un fir narativ cât de poate de uzat cu reprezentări clişeistice, de carte de istorie scrisă pentru străini, ale trecutului – de la discursul lui Ceauşescu şi turnătorie, la obsesia plecatului în străinătate, tancurile sovietice intrând în Cehoslovacia sau importanţa postului Radio Europa Liberă. Este ca o vizită ghidată, fără multă imaginaţie, printr-un muzeu virtual al comunismului. Iar mizanscena şi decupajul deloc ofertante, simple instrumente de transmitere a unor informaţii menite a împinge naraţiunea înainte, fără capacitatea de a surprinde sau de a crea o altă atmosferă decât cea de carte poştală, nu fac decât să întărească sentimentul de déjà-vu. „La drum cu tata” lasă impresia unui film pe care l-ai mai văzut de prea multe ori înainte, când de fapt ţi-ai fi dorit ceva proaspăt.”

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:

-”Fixeur(2016)

Articole similare

Ted (2012)

Jovi Ene

The 127 Hours (2010)

Jovi Ene

3 cărți pentru a ne face copiii mai isteți și mai politicoși

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult