-Andreea Gionea a fost la Kinofest 2015 și ne povestește pe PostModern.ro despre 12 scurtmetraje văzute aici. Iată ce spune despre unul dintre ele, Primul meu sărut, regizat de Manich Albert: ”Primul meu săruteste un fel de Malena cu final fericit. Nu o vei vedea pe rafinata Monica Belluci în rolul femeii controversate dintr-o aşezare cu troglodiţi şi caţe isterice, dar puştiul care îşi dorea un prim sărut de la o prostituată are mai mult curaj decât cel din Malena când trebuie să-i ia partea femeii blamate, ce-l fascina. Regizorul Manich Albert reia vechea temă a descoperirilor erotice timpurii, ce marchează pubertatea, într-o comedie scurtă a cărei acţiune se petrece într-un sătuc spaniol unde puştiul din rolul principal trebuie să jongleze cu avansurile unei fete de vârsta lui pe care este nevoit să o sărute în urma unei porunci specifice jocurilor teribiliste, cu ieşirile unei mame ţâfnoase şi cu secretele unei surori prinse cu mâţa-n sac, de la care va obţine şi informaţiile tabu despre cum să nu laşi o fată însărcinată printr-un simplu sărut.”
-O nouă recenzie la un film devenit clasic pe FilmSinopsis.ro. De data aceasta, e vorba de The Lives of Others (2006) și vă semnalez câteva rânduri, deși nu sunt de acord cu unele dintre afirmațiile autorului: ”Când îl priviți pe acest om trebuie să fiţi întotdeauna conştienţi că el trăieşte într-o goliciune absolută. Nu are prieteni, nu citeşte cărţi, nu se duce la teatru sau la filme, nu are familie, nu are iubită, nu are nimic în afară de slujba sa. Faţa sa este asemenea unei măşti. Infectat până în cele mai adânci colţuri ale fiinţei sale de activitatea pe care o desfăşoară, Weisler este complet inexpresiv. Nu zâmbeşte niciodată, nu râde, nu plânge, pare să nu aibă nicio emoţie. Este asemenea unui vas gol şi tocmai de aceea poate să fie aşa uşor umplut cu ceva. Iar întâmplarea face ca acel ceva să fie pasiunea şi iubirea din viaţa lui Georg Dreyman.”
–Mi-a plăcut primul film din seria Maze Runner și aștept să văd în curând și partea a doua, despre care scrie Piratul Cinefil: ”Noul univers post-apocaliptic unde s-au pierdut o serie de adolescenti aduce o interpretare science-fiction a unei lumii confruntata cu molime si planuri de supravietuire care intrec orice imaginatie. Mediul post-apocaliptic are o actiune care incepe sa se diversifice o data cu avansarea in misterele unei Terre pustiite. The Scorch Trials reprezinta un alt nivel unde tinerii adolescenti se confrunta cu aceiasi organizatie (WICKED) ce controleaza o mare parte a lumii ramase in colaps.”
–Dan Becerescu scrie pe blogul său despre Deux jours, une nuit: ”Deux jours, un nuit se camufleaza intr-o patura de realitati sociale belgiene – o regiune cu somaj ridicat, imigranti de toate felurile, familii cu nevoi si putine resurse, un business care isi ajusteaza cheltuielile ca sa faca fata competitorilor chinezi, etc. Asta e un nivel al povestii care poate sa sensibilizeze, dar pe care tirul unui american de dreapta l-ar face praf relativ repede. Filmul capata insa o profunzime umana care nu mai tine cont de ideologii. E ca si cum Isus a venit sa vada daca ne-am schimbat in astia 2000 de ani. Pentru mine asta a cheia de descifrare a lui Deux jours, une nuit.”
(Jovi)
-Ileana scrie la ‘Evantaiul memoriei’ despre ‘The Infinite Man’ al lui Hugh Sullivan. Cronica ei incepe cu ‘Habar n-am cam ce-o să scriu despre acest film, am rămas cu mintea încă prinsă în labirint după vizionare, dar nici nu vreau să-l las să treacă pur şi simplu.’ si se incheie cu ‘Mă aşteptam ca finalul să facă ceva mai multă lumină în poveste, dar îmi plac filmele care-ţi lasă momente şi scene simbolice cu care să te joci şi să-ţi faci propriul puzzle, aşa că The Infinite man mi-a dat de gândit şi-l recomand.’. Se pare ca va trebui sa vedem filmul pentru a ne lamuri.
-Despre ‘Autoportretul unei fete cuminti’ al Anei Lungu a scris Mihai Brezeanu la liternet.ro: ‘Am văzut, iniţial, în Autoportretul unei fete cuminţi povestea unui personaj perfect opac. Un om din care nu iese şi nu intră nimic din ceea ce ar putea intra sub pălăria (oricât de generos definită) a vieţii. Un om al cărui destin a fost amputat în chip gravissim de relaţia cu părinţii şi care, deşi face paşi înspre maturizare, se comportă mai degrabă mecanic în raport cu mediul înconjurător. O fată fără minţi, dar fără vini, un om aruncat într-o vâltoare căreia nu are mijloacele şi puterea de a-i face faţă. O inadaptată perfectă, exemplar standard al unui sistem educaţional (părinţi & şcoală) care amputează oameni şi creează rebuturi după chipul şi asemănarea celor care îl întreţin.’
-Lucian de la Marele Ecran scrie despre ‘Amy’: ‘Să spui că succesul a omorât-o pe Amy ar fi prea simplu. Să spui că tabloidele au ucis-o pe Amy ar fi prea mult, pentru că și-a dat și ea colaborarea. Să spui că anturajul și familia sunt vinovați, intr-o perioada cand bodyguard-ul îi devenise cel mai apropiat, hmm, e complicat. Dar asta rămâne să cugete fiecare după vizionare.’
-Angela de la CineAmator a vazut ‘Pan’ regizat de Joe Wright: ‘„Pan” se bucura de prezenta unui pusti carismatic care mimeaza naivitatea, incapatanarea si puterea in doze egale. Levi Miller este ca o revelatie si transmite usurel emotii, asa cum o faceau Abigail Breslin sau Asa Butterfield la inceputuri.. Cu ingredienele necesare pentru a face un basm de poveste, filmul ofera elemente ca sirene, zane, pirati si mituri intr-un singur produs. Un film pentru intreaga familie, cu imperfectiuni, dar care iti da o stare de bine uimitor de repede si de bine, intr-o experienta vizuala magnifica, uneori poate prea intunecata, dar niciodata formulata ca un esec.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”The Dune” (2013)
–”American Ultra” (2015)
–”Paths of Glory” (1957)
–”Irrational Man” (2015)
–”The Walk” (2015)
–”Black Mass” (2015)
