-Daca saptamana trecuta recomandam articolele lui Emmerdeur si Cinesseur despre Heli, acum va semnalam aparitia unei noi recenzii interesante pe ZiarulMetropolis.ro, semnata de Ionut Mares (care scrie, de altfel, si pe blogul Marele Ecran). Articolul face o paralela intre Heli si Only God Forgives si este intitulat ”Only God Forgives si Heli: violență gratuită vs. violență necesară”: ”„Heli” nu „loveşte” atât prin cele câteva acte violente explicite (care nu sunt neapărat şi cele mai sângeroase posibile, date fiind decapitările periodice din Mexic), cât prin sugestia lipsei de speranţă, prin ideea că viitorul tinerilor (şi, extrapolând, al unei ţări) este determinat de un flagel scăpat de sub control. Escalante lucrează la scară mică – îi este suficientă povestea unei singure familii pentru a propune o naraţiune universală despre destine frânte înainte de vreme.”
-Jocul lui Ender este considerat pe blogul Cinemateca Trisk drept ”cel mai bun SF al anului” (asta e o afirmatie demna de luat in considerare de fanii acestui gen de filme, mai ales ca a fost un an destul de slabut in realizari deosebite sub acest aspect): ”Filmul e excelent, cartea e excelenta si, cu toate astea majoritatea criticilor americane plaseaza filmul in zona mediocritatii, iar despre carte spun ca e o ciudatenia a vremii… Ce-o fi? Problema e persoana publica Orson Scott Card, care, in urma unor declaratii, articole si interviuri, s-a plasat in dizgratia semidoctilor americani, adevaratii formatori de opinie si leaderi mondiali pe la ei (omul e mormon, democrat dar homofob declarat, impotriva casatoriei intre homosexuali etc.). Din ce se vede prin presa americana, Card a devenit „un personaj controversat”, cum se zice pe la ei, sau „daca il vad, il joc in picioare”, cum se zice pe la noi, implicat politic si social. Dar, surpriza, America nu mai e tara libertatii de opinie, daca a fost vreodata, asa ca mai toate articolele scrise pana acum de criticii americani de film la Jocul lui Ender se invartesc in cam in aceeasi zona: filmul e acceptabil, pacat ca se bazeaza pe convingerile unui dement, care transpar in scenariul de rahat, iar accentul neo-zeelandez al lui Kingsley e penibil…” Interesant, nu?
-Emmerdeur.ro scrie despre premiera săptămânii, ”La Vie d’Adele-Chapitres 1 et 2”, de Abdellatif Kechiche: ”La Vie d’Adèle – Chapitres 1 et 2 e o sumă a tuturor filmelor lui Kechiche. Premiul de la Cannes funcţionează ca semn de apreciere pentru filmografia lui. În definitiv, scena de confruntare dintre Adèle şi Emma este mai puţin maiestuoasă decât ce a reuşi în La graine et le mulet, şi certurile dintr-o secvenţă de apartament. Însă ce rămâne, e un film carnal, şi un cinema prin excelenţă.”
-Pentru cei mai vechi în ale bloggeritului (adică peste 2-3 ani de vechime măcar :D), blogul lui Capricornk13 este recunoscut ca specialist în ale cartilor de fictiune (printre ele, si SF-ul). Chiar dacă acum scrie mai puțin, de remarcat atenta analiză a filmului ”Ender’s Game” și paralela cu cartea lui Orson Scott Card. Iată ce scrie în final: ”Din nefericire, acest film va da apa la moara din plin celor care sunt dezinteresati complet de science-fiction ca gen. Fiindca, ratand mesajul lui Card, constructia ramane un schelet firav. In loc sa vada elementele science-fiction drept ceea ce sunt – decor – spectatorii vor retine cliseul amenintare extraterestra (bullshit) – erou copil care salveaza omenirea – o gramada de technical gimmicks. Valoare zero. Am trait reactia ieri pe pielea mea si m-a intristat nespus, dar este perfect justificata! Filmul nu te face sa traiesti decat nivelul de thriller. Nu comunica absolut nimic din drama lui Ender, nu trezeste pic de empatie cu adevaratul Andrew Wiggin. Pacat!”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Ender’s Game” (2013)
