-”The People vs. Larry Flynt” (1996) este un film la fel de controversat precum viața personajului pe care îl are în vedere. Despre el, scrie Lazortansa pe CeFilmeVad: ”Nu, acest film nu este prea interesat de pornografie,ci de mesajul pe care vrea să îl transmită,chiar dacă ne prezintă ascensiunea ,măreția și decăderea fizică și psihică (moartea prematură a soției,supramediatizarea,depresia,drogurile,crizele de nebunie,paralizia ) a lui Flynt,sau,poate ,chiar de aceea,anduranța sa la ,,mizeriile” care i se înscenează este legendară. Dar punctul forte al filmului rămâne interpretarea unică a personajului Larry Flynt pe care ne-o oferă Woody Harrelson,cred că este cel mai bun rol al său de până acum.Un personaj provocator,sfidător și tulburător,care rămâne cu capul pe umeri,apărându-și revista și,,prințipurile”.
–Multe discuții în ultimul timp (mai ales că e vară, mai ales că sunt puține filme foarte bune în cinema) despre Star Trek Beyond. Printre ele, și recenzia lui Saramon pe Blogdecinema.ro: ”Star Trek Beyond are tot ce-i trebuie pentru a concura de la egal la egal cu oricare alt blockbuster important de anul acesta. Are o serie de efecte vizuale care nu-i va dezamăgi pe fanii filmelor de acțiune. Și are multe scene de acțiune. Poate un pic prea multe. Iar, așa cum e de regulă cazul, când accentul se pune pe efectele vizuale și speciale, narațiunea are de suferit. Scenariul atribuit cuplului Simon Pegg & Doug Jung e atât de preocupat cu a nu lăsa spectatorii să se plictisească încât trece de la o scenă de acțiune la alta fără a-și pierde timpul prea mult cu a construi o poveste logică, în care motivațiile personajelor să pară reale. ”
-Ca de obicei, articole de mare calitate pe blogul FilmMenu. În această săptămână, un eseu scris de Georgiana Madin despre ”Formele politicului în cinema”: ”Indiferent de genul cinematografic sub care acesta se prezintă, accepțiunea largă și durabilă a noțiunii de film politic este aceea de film de ficțiune care abordează o temă politică originară în cazuri istorice reale sau în actualitatea imediată; în această accepție, filmul politic poate varia de la subiectul unor mișcări de rezistență sub ocupații străine sau de protest împotriva sistemelor politice opresive, la ofensive militare ale grupurilor revoluționare de gherilă sau mișcări de eliberare (economică, politică sau culturală) națională, la demascări de comploturi politice tentaculare. Toate aceste variațiuni ale filmului politic s-au dezvoltat în nișe odată cu preocupările politice ale anilor ’60, când membrii comunităților Lumii a Treia au devenit ei înșiși subiecți ai istoriei, cu o identitate 1 proprie, după cum observă Fredric Jameson ; atâta timp cât există revolte din care cineaștii se pot inspira, nimic nu le amenință continuitatea. Întrebarea pe care o pune acest eseu este în ce măsură aceste nișe definite tematic (mai) reușesc să pună în mișcare un discurs politic real.”
–Aron Biro scrie despre alte filme musai văzute la TIFF. Printre ele, filmul românesc Câini al lui Bogdan Mirică: ”Ah, finally. Filmul romanesc a depasit in sfarsit stadiul cinemaului de garsoniera, cu faiantza si ghiveta jucand roluri principale (n-am vazut Aferim, creca marea ruptura acolo s-a petrecut). Ma bucur sa declar mort noul val romanesc si sa il vad inlocuit cu un val mai fresh, care nu se otzeteshte dupa 2 filme si nu incearca sa faca o virtute estetica din lipsa de buget si sfidarea spectatorului. Ma rog, recenziile din preajma lansarii filmului Caini (si a premiilor primite la TIFF/Cannes) incearca patriotic sa-l pozitzioneze tot in pomenitul val (mai mult un nor de fum, in opinia mea), insa din interviuri cam reiese ca regizorul Mirica incearca sa fuga ca de dracu de inregimentarea respectiva. Venind dinspre experientza serialului Umbre, e clar ca Mirica incearca aici un film pulp cinstit si nu o lamentatzie romaneasca self-deprecating. Filmul arata ca un western si e puternic influentzat de No Country for Old Men al fratzilor Coen, fara a fi totusi derivativ. Are destul romanism in el si e localizat exotic prin stepa de pe langa Tulcea, o zona din tzara in care sper sa n-ajung niciodata, atat de urat pare sa fie pe acolo. Niste mafiotzi ucrainieni (sau lipoveni) au nishte combinatzii ilegale pe acolo, iar un tanar fecior (jucat de ubicuul Dragos Bucur) intra in conflict cu ei cand merge sa-si ia in primire casa mostenita de la un unchi dubios. Vlad Ivanov, marele supervillain al cinema-ului romanesc, se achita din nou exemplar de rol. Astept sa-l vad in urmatorul Avengers.”
(Jovi)
-Cristina Sichet de la ‘Ce filme vad’ scrie despre ‘Horse Money’ al lui Pedro Costa: ‘Frumusețea filmelor lui Costa este uluitoare, în sensul că acestea sunt lucrate, în esență, manual. Aparatura este minimală, echipa tehnică restrânsă, iar filmările au loc în ritmul propriu al regizorului. Pentru realizarea unei singure scene i-a luat patru luni – în parte pentru că actorul joacă o statuie vorbind și poate purta vopsea de corp metalică doar timp de o oră. „Timpul a devenit un dușman al cinematografiei”, spune Costa. ”Noi nu avem asta – nu avem termene, noi nu servim nici unei piețe, sau agenție, sau producător.”’
-Pana a ajunge sa vad ‘Jason Bourne’ cu Matt Damon am citit cronica Angelei de la CineAmator. Se pare ca din nou va trebui sa iau o pilula contra ametelii, cum parca am avut nevoie si la seria precedenta: ‘Miscarea de camera devine ametitoare, mai ales in scenele de lupta corp la corp, in urmaririle cu masinile sau in orice infruntari cand observam ca toate cadrele sunt surprinse shakky camera. Pana una alta, pentru genul din care face parte – thriller cu spionaj – filmul are grija sa aduca in subiect cateva elemente interesante. Desi uita sa explice motivatiile unora (vezi determinarea personajului Aliciei), ura altora ci doar obsesia unuia. Se descrie ca o productie veritabila de actiune, foarte buna in dezvoltarea temelor precum conspiratii, comploturi guvernamentale, spionaj la cel mai inalt nivel. Si cand vine vorba despre urmariri sau capcane, e tare fain sa privesti toata coordonarea de miscari din camera din control unde totul este aranjat si gandit pentru a ingradi personajul.’
-CinEmil a vazut ‘Bad Moms’: ‘Prima mea reactie despre filmul Bad Moms – Mame bune si nebune a fost: singurul lucru din acest film cu care sunt de acord este cuvantul BAD din titlu. Ulterior, ascultand parerile altora, opinia mea s-a mai imblanzit un pic. Nu pot spune ca mi-a placut, dimpotriva, ramane pentru mine cel mai slab film al anului 2016, insa macar am descoperit publicul sau tinta.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”The Big Short” (2015) – Brokerii apocalipsei
